2,521 matches
-
de pildă, de a-și "inventa" sau alege precursorii, chiar din epoci cu mult anterioare față de cea "asumată" ca fiind postmodernă: "atunci când sunt manevrați inteligent, asemenea termeni au calitatea de a ne atrage atenția asupra a ceea ce ar putea reprezenta similitudini și diferențe neașteptate și totodată revelatoare între texte (nu doar la nivelul structurii, ci și al texturii lor). Evident, termenii periodizanți ajută prea puțin sau nu ajută deloc atunci când focalizarea critică este intratextuală; dar pot fi deosebit de valoroși când avem
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe piața de origine, ceea ce permite firmei, plecînd de la același proces de fabricație, să cucerească noi cote de piață În străinătate, prelungind durata de viață a unui produs. Piețele geografice pe care are loc expansiunea sunt selectate În funcție de relativa lor similitudine cu piața țării de origine, din punct de vedere al caracteristicilor cererii, al nivelului și structurii veniturilor și În funcție de potențialul lor de creștere În viitor. Relativa standardizare a produsului, ca și caracteristicile piețelor selecționate de firmă explică marketingul uniform aplicat
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Din perspectivă psihologică, teoriile comportamentale se divid în două mari categorii: fundamentalecare afirmă că factorii dezvoltării umane sunt cei care influențează comportamentul ulterior; tehnice (behavioriste)care explică modelele comportamentale ca reacții învățate la stimuli exogeni. Se remarcă aici o frumoasă similitudine cu modalitățile de analiză tehnică și fundamentală a acțiunilor. Din perspectivă investițională, măsurarea comportamentului actual, indentificarea unor scheme comportamentale, a periodicității lor și corectarea unor comportamente nedorite sunt de utilitate imediată în obținerea eficienței investiționale. Cum s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
indirecte, adică să "ia parte pe socoteala sa sau a altuia la asemenea afaceri". Acest articol instituie un domeniu închis concurenței, o prohibiție de concurență și nu o activitatea de competență neloială. Este necesar să existe un grad îndestulător de similitudine între comerțul patronului și cel exercitat, direct sau indirect, de prepus. De altfel, în principiu raportul juridic de concurență se referă la agenții economici care activează în același sector funcțional specializat al producției de bunuri și servicii 34. În cazul
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
În mod normal, produsele care au aceeași structură fizică sunt interschimbabile 66. Analiza tehnică a caracteristicilor produselor supuse analizei este insuficientă spre a determina conturul pieței relevante, deoarece o asemenea abordare nu ne relevă reacția consumatorilor sau a solicitanților față de similitudinile sau diferențele existente între bunuri. Se poate ca două produse deși a priori diferite în materialitatea lor, pot fi totuși socotite de consumatori ca interschimbabile, încadrându-se în aceeași piață relevantă 67 dar se poate și ca două produse de
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
anul 1933 la Lago Maggiore, lângă Ascona, în Elveția (13, p. 81) și menținute până astăzi. Căci Durand consideră că se poate vorbi neexclusiv despre "omul filosofic" sau al "civilizațiilor" decurgând din "omul tradițional ca un antropocosmos", aflat mereu în similitudine cu divinitatea. În fața savantului, inginerului, tehnicianului, birocratului, în fața tuturor acestor măști specializate ale alienării omului se înalță așa cum au presimțit-o poeții omul Făgăduinței, figura omului profetic. Trebuie să înțelegem bine termenul acesta: profetul nu este un "revoltat", nu este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
descrise de mitologia elenă, în ipostaze sintetizate ale zeului, precum puterea, medierea, îndrumarea (Op. cit., pp. 154-155); (3) cum a folosit doctorului elvețian Paracelsus hermetismul pentru a înlocui principiile terapeutice insuficiente ale lui Galen (endogenia, non-specificitatea terapeutică, compoziția farmaceutică, alopatia) cu similitudinea (adică intuiția sau viziunea imaginală prin evestrum), întărită de patru postulate: calitativitate, transsubiectivitate, gnosticism, logică trivalentă, ce pot fi citite într-o lectură bachelardiană a "filosofiei lui nu" și o logică transfinită lupasciană; (4) contribuții epistemologice ale unor cercetători occidentali
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
caracteristicile hermetice de cunoaștere. Prin amintitele discipline se sugerează că natura nu este ostilă, ci participă alături de om, ajutându-l să-și depășească limitele. Se enunță și noi principii de așezare a omului în lume, dintre care "corespondența", "rolul minții", "similitudinea" sunt cele mai frecvente. Fiindcă toate cele enumerate sunt legate și de limbaj, ne permitem să aducem completarea că hermetismul se împletește și cu arta interpretării, adică hermeneutica, formată din teoria lecturii, a explicației și a interpretării textelor. Prin urmare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cunoașterea cu terțul inclus, cum propunea Ș. Lupașcu prin 1960, a tetradei care exclude sinteza hegeliană producătoare de moarte; tetrada este al patrulea termen, pe lângă teză, antiteză și mediatorul ce menține unitatea primelor două, adică coerența antagonismelor). Paracelsus a extins similitudinea în medicină, punând în evidență influența "astrală" a mineralelor, a aerului în vindecarea rănilor, precum și a factorilor psihosociali (ens spirituale). Ca hermetist, el a pledat pentru medicul inițiat și inițiator; ca mag, considera corpus siderum ca "suflul lui Dumnezeu". Elvețianul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în vindecarea maladiilor. "Tabloul hermetic este, așadar, complet la Paracelsus: nu numai microcosmosul uman este, prin patru dintre entități, similar macrocosmosului meteorologic, fizico-chimic, psihosocial și astrologic, dar și Medicus se află în miezul medierii, el este cumva un manipulator al similitudinii, arche printre arche". (13, p. 169) Viziunile mistice ale lui Paracelsus făceau parte din curentul mai larg din secolul al XVI-lea care viza reforma bisericii catolice și relațiile ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anti-teocratice din Münster și din cantonul Berna, de exemplu. El considera că Guénon în (9a) "n-a văzut că redresarea nu reprezintă o antiteză de tip hegelian, ci tocmai o "saturație" paroxistică ce produce ea însăși și potrivit însuși principiului similitudinii propria răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el este gnoza care trece, fără vreo tăietură, de la percepția senzorială la intuiția intelectuală. Similitudinea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
similitudinii propria răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el este gnoza care trece, fără vreo tăietură, de la percepția senzorială la intuiția intelectuală. Similitudinea este intuiția (viziunea imaginală prin evestrum) unei scientia, adică a virtuții constitutive a lucrurilor, și această virtute (astrum, arche, arcanum) reprezintă infinit mai mult decât una dintre cele patru cauze motivante ale aristotelismului și, în primul rând, mai mult decât
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de antropologia separată și ea în antropologie biologică și antropologie culturală. El califica drept "incultură pedantă" utilizarea aparatelor în psihologie (Op. cit. p. 184), și respingea tendințele etnocentriste și colonizarea culturilor "arhaice" de către istorici. Unidimensionalitatea timpului istoric este înlocuită de principiul similitudinii sub forma pluralității timpurilor locale, susținute de O. Spengler și de C-G. Jung. Denunțând mitul iudeo-creștin al istoriei universale, O. Spengler a descris mai multe succesiuni morfologice independente de cauzalitate, bazate numai pe omologii. Același istoric a arătat că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
excesul" provoacă o schimbare rapidă și este foarte aproape de încă două precizări: una făcută de Guénon, aceea că în gândirea tradițională cu acel "eu gândesc", sensul are trei direcții de cercetare: natura, omul și Dumnezeu. Unificarea se face pe baza similitudinii omului cu natura în cadrul actului creator al lui Dumnezeu. Cealaltă precizare provine de la noțiunea de "profil epistemologic" propusă de G. Bachelard (1884-1962). Un asemenea profil îl produce un concept, chiar cu sferă mai îngustă (cum ar fi "masa", "forța"), căci
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-G. Jung, Durand oferea o sumă de noțiuni și perspective pentru a depăși "atâtea dificultăți inerente societăților noastre și pedagogiilor noastre totalitare, dificultăți din care izvorăsc în mod anarhic, de treizeci de ani, atâtea filosofii ale revoltei". (Op. cit., p. 205) Similitudinea se opune măsurătorilor și spiritului cantitativ aplicat fenomenelor mentale. Aici "ești obligat să treci de la matematicile cantitativiste la matematicile calitative, cele ale topologiei, ale sintaxei graficelor sau rețelelor, ale teoriei jocurilor. Toate aceste configurații calitative care schimbă metricitatea pe figură
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
punctul de vedere al metodei, atenția acordată detaliului este semnificativă și poate fi interpretată ca replică dată abstracției simbolice. Materialitatea lucrului „vorbește“ prin nuanțe, nu prin noțiuni, și acestea fac astfel încât lucrurile să trimită direct unele la altele, prin legile similitudinilor. Lumea devine, după cum notează Benjamin pe urmele lui Novalis, un cabinet de vrăjitor sau o cameră de copil, o colecție de anticar, cum va fi reprezentată mai târziu. Acumularea (Sammlung) și dispersia (Zerstreuung) sunt forțele care guvernează lumea lucrurilor și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
raportul dintre mesianism și drept vizează un alt text al lui Benjamin, Franz Kafka. Zur zehnten Wiederkehr seines Todestages (1934). Acest text, despre Kafka, reprezintă, în multe privințe, o expresie concretă a considerațiilor teoretice despre violență, și pe urmele acestor similitudini îmi propun punctarea unor repere de lectură. Chiar la început, Benjamin observă cum lumea lui Kafka este populată de „deținători“ ai puterii mitice, aflați într-o profundă stare de decădere („immer Gesunkene oder vielmehr Versinkende sind“). Mecanismul puterii, complicat și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
hașișului (Protokolle zu Drogenversuchen, 1933- 1939). Colportajul este în aceste protocoale un fenomen esențial care produce un dublu efect asupra lucrului, în măsura în care este perceput: pe de o parte, acesta devine o prezență sesizabilă nu prin trăsăturile sale proprii, ci prin similitudini: „ich sehe Venedig, aber es sieht aus wie der obere Teil der Kurfürstenstraße.“ Pe de altă parte, în această „percepție simultană“ se ascunde, după Benjamin, o intenție profund teologică (la care voi reveni mai pe larg mai jos), aducând lucrul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care se arată și care compun lucrurile într-o infinită oglindire reciprocă. Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică, iar modalitatea în care ea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
memoriei sale. Analogii semnificative pot fi sesizate între gesturile sale și cele - s-ar putea spune - monastice, de asemenea între poziționarea sa politică și cea a profetului veterotestamentar. Există însă o moda litate de a justifica teoretic aceste analogii și similitudini? Poate flaneurul să ilustreze conceptul de „teologie“, în maniera în care a fost acesta definit în capitolul 2? După cum am încercat să arăt, „teologia“ nu trimite, în cazul lui Benjamin, la o doctrină anume și nici la un anumit tip
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un ideal, un oraș alternativ în raport cu cel al realității sumbre din anii ’30, ci același oraș, „venit în fire“, privit dincolo de reprezentările sale dominante, ocupat de spirite și marcat de răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acest mediu lingvistic al percepției, accesul către originea formelor sale, care sălășluiesc în forța numelor adamice. Pentru copil, neinițiat în tehnicile cotidiene ale comunicării, orice cuvânt este „adamic“ prin posibilitățile de combinare, prin paronimie și, astfel, prin surprinderea relațiilor, a similitudinilor între referințe diferite. Berlinul, văzut prin jocul copilului sau prin ochii fla neurului, este descris în final printr o serie de imagini care îi pun în evidență caracterul stratificat, scindat, agonic. De exemplu, cutia de cusut (Nähkasten), despre care Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Allumeur de gas este unul dintre personajele a căror dispariție marchează începutul dezvrăjirii lumii urbane. În același timp însă, el marchează un punct de inflexiune al memoriei, o fantasmă aparte a orașului în care formele obiectelor încă mai puteau găzdui similitudini, înrudiri magice. Benjamin trimite la aceste similitudini într-un text nepublicat din 1933, Zur „Lampe““. Lampa cu gaz este mobilă, poate fi purtată prin cameră, spre deosebire de cea electrică, țintuită de cabluri și contacte electrice. Aparent un amănunt fără semnificație, acest
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a căror dispariție marchează începutul dezvrăjirii lumii urbane. În același timp însă, el marchează un punct de inflexiune al memoriei, o fantasmă aparte a orașului în care formele obiectelor încă mai puteau găzdui similitudini, înrudiri magice. Benjamin trimite la aceste similitudini într-un text nepublicat din 1933, Zur „Lampe““. Lampa cu gaz este mobilă, poate fi purtată prin cameră, spre deosebire de cea electrică, țintuită de cabluri și contacte electrice. Aparent un amănunt fără semnificație, acest fapt este, pentru Benjamin, revelator: purtatul lămpii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fac parte sunetele minore ale veacului, cele organic prezente în constituția materială a obiectului: scrâșnetul sticlei pe inelul de fier, zăngănitul cheilor mamei, când aceasta purta lampa dintr-o cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]