1,315 matches
-
am răspuns că normal ar fi ca eu să fiu - parcă așa se zice! - principalul „factor de decizie”, dar nu-mi fac iluzii că se va întîmpla așa. Odată hotărîrea luată, orice protest devine inutil, căci nu obții decît un simulacru de „înțelegere” sau compasiune de la cei ce, în secret, se amuză de toată zbaterea. N-am rezistat să nu-i spun că dușmanii revistei sînt, de fapt, cei ce pretind că se „ocupă” de ea „pe linie de partid și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Petre îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă odihnesc, dar piatra se rostogolește iarăși în văile umbrite de anxietăți. Nu stau prea mult și reiau urcușul. Astfel, viața mi se cheltuie între opinteli și căderi. Anii nu-mi aduc împliniri. În mare parte, realizările mele sînt niște simulacre, de a căror insignifianță sînt pe deplin conștient. Ce-i mai grav, ca toți inșii care privesc prea mult în ei înșiși, am devenit abulic. Aș fi putut barem să-mi exploatez literar aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și amenințări și care, trecând peste toate, m-au căutat, ca să putem trăi câteva clipe de comuniune frățească, și dacă nu ar fi această certitudine a proniei divine, chiar dacă necunoscută, și care îmi alungă teama, diferența dintre detențiune și acest simulacru de libertate ar fi extrem de mică. Doar că acum sunt păzit de un număr infinit mai mare de securiști și milițieni decât atunci când eram închis și această situație a creat o stare de semidetenție pentru toate cele 40 de familii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
constelație fastă, timpul se dilata, ospitalier, ca În tinerețea de demult și de mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ficțiunii - de a-și astupa urechile și a-și vedea de drum. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Sau este ca În Tao: dacă spui ce este, tocmai asta nu-i, de fapt. Modelele dispar; simulacrele lor, puternicele lor miracole durează”. Naiva investigare publică a identității „reale” a personajelor, tipică unui rudimentar apetit al bârfei și preponderent, din păcate, În multe recenzii americane (inclusiv În monografia lui James Atlas despre Bellow), are, este drept, o explicație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de măști ale romanului nu avem de-a face, se Înțelege, cu o simplă, reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când este autobiografic, nu este autobiografie. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Modelele dispar, simulacrele durează...” În conversațiile cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui Grielescu și i-am explicat că la cină acesta vorbea despre istoria veche, Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ficțiune? Cât de „perfectă” ar fi să fie reproducerea realistă la un scriitor de tipul Bellow? Alexandra Bagdasar, modelul eroinei „pozitive” În romanul Iarna decanului și al celei „negative” În Ravelstein?... Ar fi atât de important, până la urmă, dacă „simulacrul”, cum spune Cynthia Ozick, este perfect sau, dimpotrivă, infidel, inventiv? Dubito. Chiar dacă autorul Însuși ar răspândi zvonul că Grielescu = Eliade și Vela = Alexandra, cititorul „continuă să aibă obligația de a-și vedea de drum” - pe altă cale de acces la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pragmatic, fără aparențe malefice - i-o promite În schimbul sufletului. Speculațiile asupra semnificației simbolice a „umbrei” se concentrează, de obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare. Noua ofertă - vânzarea sufletului - este lipsită de echivoc, Însă. Veșnicul outsider respinge tradiționalul târg diabolic. El se va retrage, pentru totdeauna, cu suflet cu tot, În afara societății, departe de oameni, În peștera din care poate studia natura
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în acțiunea lor criminală erau ajutați de niște elemente dezumanizate introduse în celule, este vorba de condamnații la moarte din primul proces al reeducării și neexecutați. Diferența este că în timp ce la Pitești regimul a încercat să se disculpe printr-un simulacru de proces, în care să-i pună sub acuzare pe așa-zișii torționari, oameni cu voința anihilată, deveniți niște automate ale crimei în mâna organelor Ministerului teroarei și crimei, la cazimcă nu au mai făcut acest proces, în care ar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare dintre texte. Parodia e doar un simulacru, în realitate numele de poeți sunt ipostazieri - e drept, nu altfel decât le păstrează orice cititor - ale Poetului care tinde spre ideal, dar resimte dureros incapacitatea de a evada din propria individualitate. În Don Quijote se regăsește aceeași imagine a spiritului
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
lor. Scrierea literară a devenit, astfel, experiența supremă În măsura În care ea rămînea singura experiență posibilă a literaturii. Apariția literaturii pure are consecințe asupra reprezentării realității În mediile intelectuale și artistice. Cea mai importantă se traduce prin dispariția ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se mai opune realității (conceptului) În măsura În care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum Înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și exoticul din unele romane recente ale editurii Polirom. Literatura autentică, astăzi, e cea care simulează. Ulysses, probabil, marchează sfîrșitul efortului literaturii de a marca diferența dintre original și copie. Îmi este limpede că, de atunci Încoace, literatura poate tematiza simulacrul din momentul În care nimic n-o mai poate suspecta că ar copia - ea ocupîndu-se chiar cu ea Însăși, În efigie. Ceea ce Înseamnă, printre altele, ca ea să se ferească de modă, de tendință - dar să le cunoască foarte bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pe David Harvey cititorul român Îl cunoște din Cultura postmodernă tradusă În 1999 la Meridiane (dar nu-l știa ca geograf). El vorbește despre o criză a reprezentării venită În urma recesiunii interbelice, În condițiile În care banul este „mama reprezentării”, simulacrul-șef. Odată cu diminuarea banilor, În vremea recesiunii, se produce o criză a valorii reflectată În toate formele reprezentării. Rapida degradare a bunurilor - obiectelor - din piața mondială de astăzi este un răspuns la presiunea pe care actorii economici o resimt ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
uităm, cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este Însă forțată, iar cronica, scrisă parcă doar pentru a respecta scenariul dezbaterii publice propus de revistă. A doua interpretare ar putea veni pe linia criticii debord-deleuze-baudrillardiene a societății de consum, pentru care mărturisirile lui Catherine M. ar fi un simulacru de mașină dezirantă Înaintînd În virtutea inerției. Aceste două exemple de opinii Înarmate teoretic au la bază niște clișee. Unele, clișee pentru că adevărurile exprimate au devenit de mult truisme. Altele, clișee flaubertiene. Putem bunăoară să apreciem o provocare asumată, o autenticitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deus otiosus indiferent la grozăviile războiului, la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se bucurase Sartre. Doar criza economică are În scrierile lui Jean Baudrillard un adversar spectaculos, dar și autorul Strategiilor fatale, apoi, din 1979 Lyotard, iar din 1983 Gilles Lipovetsky, convin că se prefigurează, pentru societatea franceză dacă nu occidentală, domnia simulacrului, a indiferenței și a ludicului. Pe măsură ce cauzele angajante mor, ce spațiul public se golește - observație a lui Lipovetsky adevărată doar În parte -, literatura devine o expresie aroape exclusivă a lui eu, fie că vorbim despre un eu dezabuzat, suspendat În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
transmită mesaje politice, care refuză carisma. Nu trebuie păstrată ideea unui dincolo al literaturii, ci ideea unei rezistențe a literaturii În interiorul ei, a unui principiu autoregenerativ care să Împiedice asimilarea literaturii de către societate, ca produs. Acest spațiu este acela al simulacrului, al recuperării În efigie, al repetiției decalate: al simulării genurilor, al simulării diferitelor discursuri literare, al simulării tuturor elementelor literare susceptibile de a cădea vreodată pradă vreunui nihilism literar, cum a fost cazul În anii 1950. În mod curios, Barthes
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ‘70-’90 se caracterizează prin delegitimarea reprezentărilor istorice și existențiale ca efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel Încît - oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît să pomenesc numele lui Walter Benjamin - televizualul boicotează imaginea așa cum filmul boicotează opera de artă. Literatura se vede și ea obligată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abuziv, Își Întărește combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre cotidian pe care ar trebui s-o citească toți cei interesați de literatura aceasta, uneori minimalistă (În scriitură, În subiect, etc.), a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care debutul baudelairian este superb: “În cada mea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sistemului. Pe cît de veche, pe atît de actuală rămîne revoluția franceză, asumată acum pe diverse registre ca gest nu atît iconoclast, cît iconolatru: În romanul realist francez de astăzi, imaginea societății occidentale trimite la o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca gest nu atît iconoclast, cît iconolatru: În romanul realist francez de astăzi, imaginea societății occidentale trimite la o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
etc.; 2. modelarea prin analogie presupune modele ideale/abstracte (modele grafice, care redau într-o formă simplificată fenomene și procese cu o structură complexă, modele matematice etc.); și 3. modelarea simulatorie, care imită unele fenomene ori procese, pe două paliere: simulacre structurale și simulacre funcționale, dezvoltând modele ce urmăresc structura ori funcționarea fenomenelor în cauză (să luăm exemplul unui film despre viața dinozaurilor - este o formă de modelare simulatorie). Exercițiile reprezintă activități proiectate să pună cursantul în situația de a interacționa
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]