11,710 matches
-
ceva mai târziu, Dinu îi scrie de la Isvorani, o vie de lângă Pitești cumpărată de Ion Pillat, unde se considera "ostracizat". Și aici, în pavilionul din "cucurigul viei" se simțea "ca un alt Robinson (cum se vede, imagine recurentă) în insula singurătății lui", "ros de insomnia dorului". Dar Dinu Pillat nu e în fond un temperament solar, extravertit. O semnificativă autodefinire psihologică ni-l înfățișează acum cu totul altfel: "Am fost o fire atât de închisă și timidă, atât de sălbăticită, atât
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
dialogul, nu o dată se confesează în legătură cu viitoarele proiecte, își comunică opiniile despre psihologia creației și uneori dă seama despre însăși elaborarea operei. La 8 iulie 1942, Dinu Pillat, scria zi de zi, însuflețit la romanul Tinerețe ciudată: "Abia descins în singurătatea Miorcanilor, m-a și apucat patima scrisului. Am descoperit cu surprindere cum o serie de scene și tipuri pe care nu le-am putut exprima anul trecut s-au cristalizat inconștient în mine, cerându-și acum dreptul la viață." Numai
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
talent capabil de a se exprima simfonic... Sunt un biet om ca oricare altul. Atât." Idealul său rămâne tot prințul Mâșkin. Și la 3 octombrie 1948, când încheie versiunea definitivă a romanului, încearcă același sentiment de "tristețe pustiită" și de singurătate. în același timp însă înregistrează cu satisfacție un sentiment de orgoliu: "...încă o luptă câștigată cu halucinații lumii configurate din adânc!" De aceea, entuziasmat, ține să-și anunțe această victorie "în luptă cu moartea", lui Ionel Teodoreanu, care, ne amintim
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
dacă nu le-ar primi în rînd cu ea și pe fetele ei. O iau căldurile pe Cici cînd se gîndește că le-ar putea mîngîia și altfel decît atunci cînd le măsura cu centimetrul pe fetele Soricăi. Dar din singurătatea ei de unică feministă a orașului îi spune patroanei că mișcarea ei respinge prostituția, chiar dacă o constată cu înțelegere pentru femeile care se îndeletnicesc cu așa ceva. Adică, o contrazice Sorica, Cici nu voia să primească prostituate în mișcarea asta de
Austeritate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6940_a_8265]
-
au trăit pe roze în exil e un mit: "...Să pleci cu hainele pe care le porți și să reîncepi totul de la zero. În Alberta, pot să vă spun că în anii '50 oamenii nu auziseră de România. ș...ț singurătatea era absolut inimaginabilă și nu-ți mai rămânea nimic din tot ce clădiseși - în cazul familiei mele - timp de secole. Nu mai rămânea nici o referință la trecut, la propria identitate. Apoi, sărăcia era extraordinar de mare. Noi am locuit 6-7
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
meu/despre Dumnezeu." Poeta pendulează între dialogul și corespondența cu cel Atotputernic, cu îngerul "gardian" Ion, și epica realistă ce developează climatul craiovean și domestic, cu petele de culoare aferente (dintre blocul 13 și 13 bis), trăită pe fundalul unei singurătăți elegiace căreia doar rugăciunea și umorul amar sau incisiv îi vin de hac în chip homeopatic: "Doamne și Tu, nu mă mai lua în balon,/nu mai face mișto de mine/de parcă-ai fi jăndarul de la colțul străzii,//motanul vecinei
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
de Ťspectacolť german, Goebbels a propus o Ťcuriozitateť tehnologică a reprezentației realizată în absență omului, doar grație mașinilor - roboți, ecrane, proiecții. Din ființa vie nu a rămas decît o voce care citește din cînd în cînd texte rare sau mărturisește singurătatea unui antropolog ca Claude Lévi-Strauss. în rest, ondulări de valuri ca într-un ipotetic peisaj japonez, pictura unei păduri romantice, sunete stranii. Mașini, doar mașini! Și dacă dincolo de performanța lor, sensul spectacolului ar fi tocmai acela de a resimți nostalgia
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
ori din veri mai vechi, unde poetul își apără tenace o formă gramaticală bizară, preferând subțioarei subsorul, și gata! (Dan Minoiu Ploiești) *Despre oboseala trecerii timpului în privirile, în ridurile femeii care cu modestie își aduce aminte până la urmă de singurătate, după ce a iubit, după ce a născut, după ce a pierdut speranța. Temele femeii care revine la uneltele acute din tinerețe, care revine la scris, sunt de o frumoasă simplitate. Pastel de regret se încheagă din lumea, din viața prin care a
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
în carnea lor,/ așa cum toți bărbații sunt singuri în moartea lor". Poemul 23 din cel de-al doilea grupaj al cărții, Pielea grea poate fi citit și ca un manifest ars poetica. Îl voi cita integral: Am scris întotdeauna despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoșați de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât de zgrunțuroasă,/ ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină și lunecoasă./ Mi-
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
călăului / disperat / și trist / și foarte trist / și disperat" (6 octombrie). Presimțirea acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici sub cerul liber)" (Trăiesc) Simpla existență nu înseamnă altceva decît o mutilare continuă - " Vei vedea și tu într-o zi
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
a răului / eu pun o irezistibilă poftă de a-mi săruta / în voie mîinile." (Nebunia de a gusta trandafir) - explorarea ei programatică, cvasi-rimbaldiană, domină versurile următoare ale poetei: "Acolo jos, / jos de tot, / în atelierele morții, / se aud șenilele tale, singurătate solzoasă / adesea numită luciditate. / Cobor către tine ca într-un mormînt deschis / eu, judecătorul-penitent al sintagmelor purpurii, / carcera sfîntă în care / îmi duc genunchii la gura desfrînată și tremur." (Judecătorul-penitent)
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
și șters și iar viu, unde mareele cern pietre de hotar. Poți fi un catarg solitar în mijlocul mării, cu orizontul rotindu-se încet pe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilor dislocat de lumină. Dar tu niciodată nu vei fi în singurătatea valurilor. Luna acolo își caută locul din adâncul oceanului, rupt și nevindecat. Tu vei rămâne aici, la hotar, simțind în carnea ta cum doare nevindecata rupere a Lunii. Poemul ce dă titlul culegerii, Celălalt, are modele indirecte în nuvela lui
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
zi are o clipă a ei când viața și-aduce aminte, cu insomnie, de frica nașterii mele. Zeul cel singur umblă prin univers, se fecundează lacom pe sine înghițindu-și sămânța de constelații. Întâia pereche de zei explodează din gura singurătății sale. Cuvintele-zei născute din Cuvânt se arată prin stele, se scutură de nașterea lor - fără să bage de seamă că aruncă în jur lumi fără număr, la-ntâmplare. Din ne-multele poeme pentru mine Ťde seamăť, cel mai puțin optimist
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
până în 1990. În ultimii nouăsprezece ani n-am recenzat decât jucăria plină de farmec numită De ce iubim femeile. E oarecum ironic, pentru că autori precum Cărtărescu trebuie încurajați mai ales acum, când au pornit-o pe drumul gloriei. Adică pe drumul singurătății. Simt această absență de la datorie ca pe un abandon vinovat. E o eroare să-l lăsăm pe cel mai important scriitor român în viață pradă sictirului superior al condeierilor care se extaziază la cel mai plicticos făcător de fraze ce-
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
povești colaterale: iubiri imposibile ce trimit cu gândul și la problematica Luceafărului eminescian, chiar și în registru ironic (Cățeloiul și Ciupercuț, Repede-Repede și Rechinica, O elevă și balaurul Șaptecapete), aventuri de tot felul. În plus, scriu pagini aproape existențiale despre singurătate, speranță, iubire, așteptare. Locurile pe care le străbate Pitic Bun în drumul său spre Lentmania au denumiri simbolice, fapt ce clarifică și mai mult substanța inițiatică a călătoriei. Ajuns la destinație, Pitic Bun are revelația existențială a drumului parcurs: "Pitic
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
povestea, uluit chiar el de toate prin câte trecuseră. Iată din nou Dealul Răbdării și al Plictiselii, și-apoi pe cel al Rodului, și-al Dragostei, cu tot cu înnegurata Vale a Îndoielii, și Dealul Jocului, și-al Dorului, și-al insuportabilei Singurătăți..." (p. 130) Între fragmentele în proză și cele în versuri există o mare compatibilitate stilistică. Cei doi autori comunică foarte bine, se simt între ei, coordonarea este perfectă, totul seamănă cu performanța unor pianiști care interpretează o partitură la patru
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
tip american era necesar într-o societate a emigranților și devine ulterior, în secolul XX, o cultură cu date caracteristice, autentice, cvasiunitare. Dinamica, strălucirile efemere ale culturilor de consum sunt la fel de autentice, sunt tipic americane; ...ca și sentimentul copleșitor al singurătății pe care îl întâlnești în muzica lui Charles Ives, cu un secol în urmă, sau - cu câteva decednii în urmă - în pictura lui Edward Hop-per. Este necesar, este inevitabil acest model în Euro-pa Unită a zilelor noastre, cea din care
Este europeană promovarea valorilor muzicale naționale? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7068_a_8393]
-
Tirol). Ca simplă, nevinovată - oare? - ironie, o Wikipedie nemțească, în limba în care Bonciu ar trebui să fie, cît de cît, cunoscut, transcrie titlul sus-pomenit ca Lada cu nuci (!). Practic, gospodărește. Bine i-ar fi prins, poate, lui Bonciu, în singurătățile nebătute de pas omenesc, o pillatiană ladă de vie... Închinarea de pe pagina de titlu e-o confesiune de copil al nimănui: Nu am cui să'nchin această carte./ Tata-i mort la dreapta lui Adam,/ Mama mi-e aproape și
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
să se cruțe, în lada împăienjenită, dar de soi. Și, răspunzîndu-i primei cereri de adopție lirică, o dare în folosință a unui duh bolnav: "Primiți-mă, necunoscuții mei,/ Poate mă regăsesc în voi...// Mi-e sufletul o mare de puroi." (Singurătate). Suferințe galbene, măcinînd matca sufletului, tăindu-i pofta, obosit, de-a se-nnoi. În loc de epilog, explicînd de ce fuga îndoită, cu inima zdrențe, e mai de folos decît orice rezistență, care tot acolo duce, povestea celor trei vipere care au poftit
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
familia. În schimb, femeile din Rusia manifestă o dorință mare de a învăța cât mai multe lucruri noi și de a primi sfaturi despre cele mai variate aspecte ale vieții lor. Acestea preferă să mențină un echilibru între momentele de singurătate în fața televizorului și momentele în care pot împărtăși experiența TV cu familia. În Rusia, la fel ca în România, principala motivație pentru urmărirea programelor TV este învățarea unor lucruri noi, din dorința de a primi informații utile și păreri avizate
Ce vor să vadă femeile din România la televizor? Soluții pentru problemele cotidiene, carieră, sănătate și relații () [Corola-journal/Journalistic/70754_a_72079]
-
Nimic din suflul marilor drame, din rătăcirile lipsei de măsură: "Dacă Dante ar fi fost francez, ar fi descris doar Purgatoriul. Unde ar fi găsit în sine tării pentru Infern și Paradis, și cutezanța suspinelor extreme?" Cum n-are vocația singurătății, francezul lui Cioran, aimable, la urma urmei, ca și țara lui, n-are nici ambiția căilor aspre: Infinitul n-are loc în peisajul Franței. Doar maximele, paradoxele, notele și încercările. Grecia a fost mai complexă decât ea." Pare o scădere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
acestui tip de filozofie, este că, neavînd a se supune unor obligații circumstanțiale, se bucură de o libertate neîngrădită: totul atîrnă de cît de înclinat spre meditație îți este temperamentul. În schimb, dezavantajul este că, trăind în felia neștiută a singurătății tale, nu ai cum să te bucuri de recunoașterea oficială. Ești pe picioarele tale, dar nu ești în catastifele ierarhice ale cinului filozofic. Ești negreșit autentic, dar nu ai fost încă miruit de untdelemnul considerației de breaslă. Cu o sensibilitate
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
câțiva ani, așa încât marile puteri nu trebuie să se mai teamă de mine." Cartea e plină de scene palpitante, iar imaginea indusă finalmente e a unui personaj pe cât de sigur de sine în ce privește proiectele politice, pe atât de fragil în singurătatea vieții private. Un mare patriot care a știut să pună în slujba țării prietenia personală cu personalități politice de prim ordin, de la Madeleine Albright la Bill și Hillary Clinton, la celebrități ale muzicii pop, de la Frank Zappa la Mick Jagger
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
până la începutul lunii decembrie, prezintă o serie de lucrări ale lui Picu Procopie Pătruț, a cărei operă reprezintă, potrivit specialiștilor, o adevărată „epopee în imagini”, unică în tezaurul artei românești, creată în orizontul unui sat tradițional transilvănean (Săliștea Sibiului) în singurătatea unei vieți trăite în credință, izolare și simplitate. De Ziua Crucii, Muzeul Țăranului Român nu uită să prăznuiască într-un mod special, așa cum face în fiecare an. Dacă pe întreg parcusul zilei, oaspeții se pot delecta la târgul Târgul iconarilor
Expoziții, târguri, muzici tradiționale și filme, la Zilele Muzeului Țăranului () [Corola-journal/Journalistic/81162_a_82487]
-
trapului și galopului oamenii îl auzeau venind de dedesubt - morarul alerga pe fundul cărării, nu se mai vedea, pământul se închisese deasupra drumului lui de căutare". Salcâmul În Cântece de câmpie salcâmul este, mai întâi, un simbol al morții, al singurătății și al părăsirii, căci printre ramurile lui își găsește sfârșitul, spânzurându-se, Costea Nebunul: ,, Salcâm nalt, salcâm subțire,/ Umbra ta, câteva fire,/ Stă pe lung, nu stă pe latul/ Atârnă ca spânzuratul ș...ț/ Umbră, să mă sui la tine
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]