2,658 matches
-
Deși creștinul nu încearcă să facă nimic însemnat de unul singur, pentru că singur nu poate face nimic, deși își îndeplinește cu dragoste și mulțumire numai îndatoririle cerute de starea sa, deși își alege o viață retrasă și pe cît posibil singuratică, tăcută și ferită de privirile altora, totuși el nu este nepăsător față de binele și răul fraților săi. El se roagă pentru aceștia, îi arde inima pentru binele lor, e mereu gata să facă tot ce poate și chiar să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și azi cred că i-ar șoca pe unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă. Tratam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că o lovitură ce părea atât de amenințătoare putea fi În realitate benefică, un fel inedit de educare a trupului, care devine instantaneu mai puternic, mai viguros. Mai târziu, la masă, când am vrut, mort de foame, să atac pruna singuratică din ceașcă și fiertura de orez, am fost atenționat că trebuie să aștept ca Întâi să dau socoteală de cât am muncit. Și În zen se practică zicala: nu muncești, nu mănânci, chiar dacă uneori munca ia forme invizibile. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce vine se prevede greu, după toate aparențele. Vei avea nevoie și de multă putere, și de mulți nervi. Îți vor ajunge oare banii, ținând seama că plătiți așa de mult pentru cameră? Te sărută cu drag a ta foarte singuratică Mamă. Așa aș vrea să te văd măcar în vis! Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 13 august 1954 Băiețașul meu, Primesc cu bucurie mâzgălelile tale dragi, cu toate că dincolo de ele mă privește un foarte simpatic, dar cam lipsit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe un căluț pe care i-l cumpăraseră însoțitorii săi și porni singur spre țara sa. Pe drum, se simți mult mai bine. Ajungând în provincia Guipuzcoa, părăsi drumul mare și o luă pe drumul de munte, care era mai singuratic. Înaintă puțin pe acest drum și văzu doi bărbați înarmați care veneau spre el (drumul avea o faimă proastă din cauza tâlharilor). După ce trecură pe lângă el, cei doi se întoarseră, urmându-l cu pași repezi, iar el fu cuprins puțin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană, mai întâi de mamă, apoi și de tată, Doina asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă de prezențe, obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate, prietenoase, simpatice, cumva complice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acum câteva decenii ca să asiste la acel meci câți mai trăiesc, câți nu? Dacă ultimii ar dispărea din imagine chiar în timp ce vizionez acele secvențe, cum s-ar mai rări spectatorii din tribune... N-ar mai rămâne decât pâlcuri, grupulețe, inși singuratici împrăștiați ici-colo... Obiectivul stăruie ceva mai mult asupra unei femei tinere și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de economie... trebuie cheltuită toată! Opintindu-se din fundul rărunchilor, animalul s-avântă orbește în fața loviturilor... Un răcnet suprem! Sparge rândurile vrăjmașilor, le scapă printre picioare și fuge uitându-se drept și numa-nainte, fuge până dă de un loc singuratic. Aici s-așază, stins de oboseală, să-și liniștească cutremurul membrelor, să-și lingă rănile și să se vaiete discret de durere. Somnul se capătă mai ieftin decât hrana și deocamdată i-e mai trebuincios; truditul trup se încolăcește binișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a garanta salvarea propriei sale stirpe. „Om, rege și zeu”, așa îl definește Herodot. Incendierea Romei La Roma, într-o seară, înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a salvat câinele meu, opunându-se, prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bine determinată, se întoarce și își reia în stăpânire existența. Ovidiu Ovidiu, Numele meu, Era inscripționat pe nisip. L-am zărit, ieri, plimbându-mă pe plajă. L-a scris, în joacă, cineva care mă știe. Poate a fost acel copil singuratic. Azi, plaja redevenise anonimă. Se șterge și numele lui Ovidiu. Scrisoare de la Aia Dragul meu, Trebuie să-mi urmez destinul, care-i însă, după cum știi, cel al unei descendente regale; legea alor mei îmi impune acest lucru. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ÎN SFÂRȘIT, IDENTIFIcat, luat În brațe ca un prâslea cel isteț din poveste, exhibat ca un fenomen prin lumea scriitorilor de la Academia Te rasa de Ion Minulescu și lansat, prin coloanele Noii Reviste Române, cu talentul său grav, răutăcios și singuratic, cu intuițiile sale juste și rapide de cronicar plastic sau teatral și cu verva lui pole mică, ce reuși să enerveze pe Duiliu Zam firescu și pe arhi tectul Petre Antonescu. [...] Am păstrat Închisă În amintire pulberea acestor ani Îndepărtați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din via de din dosul casei. Ba nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roșii ca la domnișoare. Ești surprinzător de politicos. Așa ar trebui să fie orice tânăr. - Îți mulțumesc mult de apreciere, zise Nicky. La momentul acela, el avea două varinate: să trăiască singur, să își petreacă timpul distrându-se ca toți singuraticii sau să își pună capul pe umărul acestei femei și invers. Să admire lumina lunii, să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți, să miroase cireșii în floare și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uneori să facă reconstituirea din cenușa rece a căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și zise: oricum lucrurile se vor aranja bine. Nu o să-mi fie niciodată mai rău ca la un strigoi singuratic. E ușor să greșești când te simți obosit de atâta așteptare. Trebuie să îți găsești locul meritat în societate și să fii gata să înfrunți ca orice altă ființă umană toate încercările vieții. Îi veni în minte un proverb de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e, protecția mea ar fi cea mai sigură și aș fi fericit să ți-o acord. Dar spune-mi, prințesă, În ce calitate? N-am nici o Îndreptățire legală ca să te Întovărășesc! Un cavaler străin care Însoțește o doamnă pe drumuri singuratice de pădure va pune desigur În pericol reputația acelei doamne. Un nobil cavaler care eliberează două prizoniere nefe ricite din mâinile răpitorilor și le redă familiilor lor merită numai cuvinte de laudă, domnule ministerial. Este tocmai ceea ce prevede codul cavalerilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
taina de la noi! N-aș vrea să apară alte primejdii care să-i amenințe viața. Are și așa dușmani destui! Vrei să ne pomenim cu ucigași plătiți de la Curtea lui Ludovic? Pe de altă parte, doresc să-mi păstrez viața singuratică de până acum și nu vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că te leg prin jurământ să-ți Încleștezi gura și să fii cu desăvârșire mut. — Preacuvioase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri recreează toposul mirific al Bucovinei: casa strămoșească leagăn al copilăriei, pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul cutreierând fără astâmpăr, hora, zborul. Această dumnezeiască alcătuire a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să îi aducă, dar până atunci trebuie să să facă rost de bani pentru că de data asta costă. Și așa s-a întâmplat câteva zile la rând, de câte ori cumpăra drogul își spunea că era pentru ultima oară... Apoi se grăbea singuratic spre casă, înfrigurat să-ncerce din nou senzația de putere și bucurie, când nu-ți mai pasă de nimic și nimeni. Dar rezultatele la învățătură erau tot mai proaste, Marian tot mai nervos și colegii și-au dat seama că
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
maior, care va fi gustat și el din biciușca exersată pe spinarea ostașilor armatei române. De când ne-am instalat aici, în caracterul meu s-a produs o remarcabilă transformare: m-am intelectualizat brusc, încetând să caut prieteni și devenind extrem de singuratic, iarăși spre îngrijorarea părinților mei, care mă îndemnau acum să fac sport și m-au înzestrat în acest scop cu o sanie de bob, cu două perechi de schi și costumația necesară. De sanie, nici nu-mi amintesc să o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
București, 1976; Dragul meu Sherlock Holmes, București, 1977; ed. Oradea, 1993; Mapa cenușie G. R., București, 1977; Toamnă cu frunze negre, București, 1978; Eu, H. Z., aventurierul, București, 1979; Anotimpurile morții, București, 1980; Glonțul de zahăr, București, 1981; Dosarul aviatorului singuratic, București, 1983; Operațiunea „Soare”, București, 1984; Ultima noapte de război, prima zi de pace, București, 1985; Noaptea cea mai lungă, I-II, București, 1986-1987; Fiecare om cu clepsidra lui, București, 1988; Revelion ’45, București, 1989; Coșciugul agentului K-05, București, [1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
1874 Eminescu a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, în locul lui Samson Bodnărescu, plecat la direcția Școalei normale de la Biserica Trei Ierarhi, el s-ar fi exprimat: "Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni". Aici era încântat de perspectiva rafturilor doldora de cărți, aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu m-a făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile citite (de fapt, necitite) este o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o în caietul cu ziceri filozofice). Biroul era întunecos, iar decanul tras la față și palid, cu ochii însă vii ; am avut instantaneu con vingerea că suferea de ulcer. Nu știu cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]