5,963 matches
-
nevătămați. Unii aleargă pe ascuns. Cursele - las carreras - sunt iuți și periculoase; localnicii experimentați știu cum să evite învălmășeala și să se refugieze în ultimul moment, dar veneticii neștiutori - patas sau descerebrados, cum îi supranumesc pamplonezii pe candidații involuntari la sinucidere - sunt surprinși adesea pe picior greșit. Poate și pentru că tind să se ridice imediat după ce sunt aruncați la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcați, nemișcați. Îndeosebi americanii și australienii dețin recordul la accidentări. Cu toate acestea, e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
cunoaștere(N.Minovici, I.Stănescu, B. Brenner, 1937). În lumea diurnă ne-am obișnuit să numim în cuvinte potrivite doar nouă, aisberguri ale căror vîrfuri se văd fragmentar precum niște accesorii sociale nepotrivite lumii ordonate: cerșetoria, vagabondajul, delincvența, prostituția, alienarea, sinuciderea, vrăjitoria etc. Nu sunt oare toate aceste realități sociale, forme de manifestare ale nocturnului pentru a avertiza lumea diurnă, de necesitatea unui dialog, a unei cunoașteri lăsată de izbeliște și cuprinsă doar în statisticile seci ale medicinii legale, criminalisticii, sau
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
XIV. NOUĂZECIȘICINCI PLUS UNU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînăla sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanelecurbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului.“ Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sesiunea din februarie la Ștefan Gheorghiu, stătusem două zile acasă cu familia. Grupuri, grupuri am plecat spre gară. Eram cu toții îngrijorați și confuzi. Toată lumea se uita la noi. Nu știam că sunt interzise grupurile mai mari de trei persoane. Comentam sinuciderea generalului Milea, fără a înțelege încă gravitatea faptului. Am coborât în gara localității Șesu cu gândul să găsesc o mașină pentru a putea ajunge la comună. Nu m‑am gândit că odată ce a căzut dictatura Ceaușescu, nimeni nu‑mi va
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
un pericol atât de cumplit? - Încă o dată: nu binele ca atare, ci răspândirea lui pretutindeni, posibilitatea angrenării Întregii umanități Într-un trend general benefic - acesta este riscul care trebuie evitat cu orice preț, pentru că echivalează cu o catastrofă, cu o sinucidere colectivă a omenirii, cu dispariția Pământului Însuși. - E aberant ce spui... - Deloc. Percepția ta este deformată, fiindcă privești lucrurile din perspectivă terestră, ca un locuitor al acestui Pământ, uitând că el nu este unicul și nici cel mai important. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cred că, așa cum refuză să-i primească în rai pe cei ce păcătuiesc luându-și viața, la fel îi respinge pe cei care mor dintr-o ambiție fără rost, ceea ce, după părerea mea, nu e decât o altă formă de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mea, dar nu pot să dau timpul înapoi. Au fost mai multe morți... - îi aminti interlocutorul său. Și toate din aceeași cauză. — Dar de celelalte nu mă simt răspunzător - zise. Să lupți împotriva imohagilor în deșert a fost întotdeauna o sinucidere, și ați avut mult noroc că ați scăpat cu viață. — Noroc? se scandaliză însoțitorul său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fie, mă gîndesc, o femeie aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lună și... Cine ți-a spus... din Frankfurt țvoce Întreruptă de hohote)... de la etaj țscîncete slabe, stinse)... acasă, da, și Gerda nu?... a noaptea... În curtea interioară. Bine, dar n-avea nici un motiv... și poliția, nu s-au făcut cercetări?... sinucidere, Înțeleg țplîns continuu fără cuvinte) Liniștește-te, hai fii cuminte Birgit, te rog, unde vrei să ajungi, ia niște calmante, Încearcă să dormi... mută-te pentru un timp la maică-ta, trebuie să depășești... A Închis telefonul. Nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că drumul cunoașterii trece prin subterană. Spune adevăruri grave pe care nimeni nu e dispus să le audă, de aceea izolarea ei devine tot mai insuportabilă. Mă tem pentru ea. În ultima vreme mi-a ținut o teorie Întreagă despre sinucidere ca soluție ultimă pentru a contrazice legea, pentru a grăbi experiența fundamentală, pentru a curma lupta cu absurdul, pentru a atinge libertatea absolută. Trăiește frenetic și periculos ca și cum nu ar avea timp. Moartea lui Rudolf a apărut În viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu mă deranja. I-am și spus-o odată, dar Engelhard a zâmbit. Într-o stare ca asta nu poți să citești totul, de-a valma, pentru că ar fi sinucidere curată. Și să nu-mi fac griji, mai are o droaie de lucruri interesante pentru mine, dar deocamdată abia așteaptă să mă fac bine. Deci stăteam în pat și cercetam împrejurimile, pentru că cel mai adesea îmi dădeau să citesc Vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și pe Walter Quincy și cine a percheziționat apartamentul lui Lee în dimineața aceea. — Vrei să spui că Walter Quincy nu s-a sinucis? părea îngrozită. Dar era declarat depresiv. Era în tratament. Poliția susține că e vorba de o sinucidere. — Am fost acolo, doamnă Archer. L-am văzut căzând. A căzut direct în fața clădirii, ca un sac de cartofi - nu a îmbrâncit aerul și nici nu a dat din mâini ca să se salveze. Cred că era deja mort când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și o făcea atât de periculoasă pentru Clifford Hammond? Trebuia să fie ceva în legătură cu moartea lui Lee și a lui Walter. Dacă nu, nu s-ar mai fi temut ieri; oricum, una se presupunea a fi un accident, alta, o sinucidere. Doar cineva care știa că e vorba de mai mult decât atât s-ar fi temut pentru siguranța proprie. Dar pentru mine era doar o piesă din puzzle. Singura mea opțiune era cea la care se gândise Clifford Hammond, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își pierduse dintr-o dată toată plăcerea de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un rând. Știrea despre sinuciderea tatei se răspândise în tot orașul. Prieteni, cunoscuți și necunoscuți veniseră la Crematoriu cu flori și lumânări, pentru a-și lua adio de la corpul zdrobit în cădere. Nici un preot din țara noastră devenită ateistă n-a vrut să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață de român îl cuprinse o disperare vecină cu sinuciderea. În ziua aceea privi cu jind cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de judecată, fără nici cea mai mică îndoială. Doamne, câtă negură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă va face să trăiesc. Ce mai aștept, așadar? Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții mele să trăiesc. Am să vreau de-acum numai să trăiesc, fără ca, ademenit de cine știe ce înșelătoare și vremelnice nefericiri, să tânjesc după sinucideri și stări providențiale care mai de care mai maiestuoase. Am să aleg lumina albă în locul celei negre, am să aleg să trăiesc asemeni și împreună cu toți ceilalți oameni ai mei, fără încăperi dubioase, mă jur, am să aleg să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceasta sublimă și cumva totală, care l-ar putea mânia probabil până și pe cel mai blând dintre zei. Ceva nu e bine, însă. Ceva nu e cum trebuie, nu știu cum de simt asta atât de precis și mă tem că sinuciderea mea nu merge conform planului. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, ce se întâmplă, de ce tocmai acum nu pot face pentru prima oară în viața mea un lucru cum trebuie? Să mă zvârcolesc atât cât pot în paralizia mea blestemată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
citită nu numai ca poveste a vieții ratate, dar și ca o anatomie a psihologiei creatoare. Anatomie întreprinsă de o conștiință care pare să nu ambiționeze altceva decât să ne vorbească despre experiențele care au dus-o la actul final - sinuciderea. Construindu-și povestea pe firul cronologic al întâmplărilor exterioare - anii de liceu, Primul Război Mondial, începuturile studenției, revoluția - eroul narator își împarte relatarea în patru mari secvențe ale interiorității: Gimnaziul, Sonia, Cocaina, Gânduri. Fiecare din aceste capitole prezintă o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și sinucidere), mărturia pe care ne-o lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat de irosirea talantului cu care am venit în lume. Existența și moartea eroului mărturisesc că, dincolo de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de anchetă și de înmormântare. Nu știu ce să spun. Crezi că e bine să-l implicăm pe el? Mi-l amintesc foarte reticent la tot ce privește anchetele mele. Dacă lui i-a intrat în cap că este vorba de o sinucidere, pentru nimic în lume nu-și va schimba părerea. Nici nu mă gândesc la așa ceva, îi spusese femeia, desprinzându-se din îmbrățișare, nu vreau decât să aflăm detalii despre felul cum l-au găsit și ce au făcut după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu lipsise mult de acasă, orășelul nu era mare și drumul până la cimitir și înapoi nu durase. Locul unde era înmormântat Calistrat era în marginea cea mai îndepărtată de biserică, lângă gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord să-l îngroape mai aproape de lăcașul sfânt. Oricum, bine că îl puseseră și acolo, pentru că sinucigașii nu erau primiți în cimitir. Cristian era sigur că socrul său făcuse uz de toată influența lui ca să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ucis? Dacă voia să dea de urma asasinului, trebuia să afle mai întâi mobilul crimei. Deocamdată însă acest lucru era un mister, ba mai mult, după obiceiul secției de poliție din Baia de Sus, moartea prietenului său fusese clasată drept sinucidere. Experiența lui de polițist criminalist îi spunea că dispariția lui Calistrat era legată cumva de ceea ce se întâmpla acolo pe munte. Încă nu știa cum, dar era hotărât să afle. Lăsă în urmă tabăra și își continuă urcușul. Drumul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
America, invulnerabilă și fără să-și reproșeze nimic, ar mai rămâne stăpâna lumii pentru încă multe veacuri. Mulți oameni de altă naționalitate din anturajul lor, inclusiv unii dintre cei mai înverșunați adversari, cred același lucru. Unii acționează chiar ca și cum propria sinucidere ar putea amenința cât de cât eternitatea puterii americane. Toate acestea n-au nici o importanță; peste trei decenii va trebui să căutăm în altă parte noua „inimă” a lumii. Ar fi posibile și alte locuri. Istoria ne-a arătat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]