2,989 matches
-
fenomenul se explică prin supraviețuirea unor întreprinderi românești retehnologizate (după 2007) prin proiecte europene și prin apariția de firme mixte cu participare străină. Prin comasarea și arendarea unor terenuri, prin utilizarea unor tehnologii mai corespunzătoare (irigare, fertilizare, protecția plantelor) prin situarea în zone mai bune de favorabilitate geografică și prin contracte avantajoase, se afirma tot mai mult o categorie de arendași de succes. Aceștia folosesc munca salariată și plătesc o cota parte din produse proprietarilor de terenuri. CAPITOLUL 2. SPECIFICUL MATERIEI
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
mânuit atât de campionii, cât și de detractorii săi." Andreas Huyssen Introducere În ultimele decenii, termenul de postmodernism a devenit un fel de "extensie" culturală obligatorie, o terminație necesară a multor idei vehiculate, un mediu general de discuție și de situare conceptuală. Teoretizat în arhitectură, critică literară, filosofie, artă, sociologie, antropologie, dar și în teologie, marketing sau geografie, postmodernismul și-a dobândit dreptul de cetate în spațiul cultural al "-ismelor", precum și al terminologiei curente. Acest lucru nu înseamnă însă că termenul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato, Genette, Serres etc., pentru a concluziona că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în mod hermeneutic asupra a două "ieșiri din modernitate", reprezentate de Eliade și Cioran, care "semnifică în fond două variante de postmodernism malgré soi: cea care rezultă dintr-o părăsire "soft", dar definitivă, a modernismului și a modernității, și o situare senină în afara lor deschisă marelui muzeu al culturii (Eliade); sau varianta "hard", polemică, încrâncenată pentru că este încă nedecisă și indecidabilă (Cioran). Pentru noi, românii, cele două tipuri de discurs sunt însă mai mult decât două moduri de a ieși din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
evenimente, iar ea se regăsește în operele literare și filosofice la nivelul profund al scriiturii. În acest sens putem înțelege, pe de o parte, scriitura la Roland Barthes ca pe un "act de solidaritate istorică" și, pe de altă parte, situarea ei între "limbă și stil". Lexicul este un dat cu care trebuie să lucreze scriitorul; prin procesele de formare a propozițiilor și frazelor va rezulta un text care are drept strat de adâncime scriitura, iar ca strat vizibil, personalizat, stilul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În aceeași măsură în care un autor nu-și alege limba, el nu-și poate alege nici stilul, ambele colaborând la realizarea scriiturii. Ne întoarcem astfel la rolul scriitorului în actul scrierii, la partea de umoare personală, biologică din stil. Situarea pre-impusă a scriitorului în niște cadre date îl determină pe Barthes să vorbească despre o utopie a limbajului, din moment ce scriitura nu-și poate inventa limbajul decât ca proiect și nu ca realitate primă. Semnul literar este supus unei fatalități care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu trebuie integrate doar fundalului dezvoltărilor conceptuale specifice curentului postmodern, ci și atmosferei culturale a timpului, precum și acordate unor influențe particulare pe care scriitorul, profesorul universitar și traducătorul Jean Baudrillard le-a resimțit de-a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență asupra gândirii și scriiturii baudrillardiene în radicalismul care a apărut în Franța în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
programatoare care generează în funcție de un model. În cazul lucrărilor de început ale lui Jean Baudrillard, acest cod dominant este modelul teoretic marxist și semiotic, care îi trasează principalele cadre de interpretare a multiplelor fenomene, indiferent de aria lor principală de situare și înțelegere. Putem astfel vorbi despre un adevărat filtru hermeneutic de receptare și explicare a fenomenelor culturale, filtru alcătuit din schema noțiunilor și ierarhiilor marxiste. Într-o metafizică a codului, valoarea este pur tactică, având și ea structura unui cod
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
artelor de suprarealism, poate constitui "hiperrealismul" un nou curent artistic? Baudrillard afirmă că suprarealismul este încă solidar cu realismul pe care îl contestă, dar îl și atestă, intensificându-l prin intermediul imaginarului, în timp ce "hiperrealismul" consideră depășită contradicția real imaginar, postulând o situare "dincolo de punctul de dispariție a artei". Dacă sloganul stadiului suprarealist era "realitatea depășește ficțiunea", în stadiul hiperrealist toată realitatea cotidiană, politică, socială, a trecut în jocul realității, transformându-se în metamorfozarea sa statică. Pentru noul stadiu, irealitatea este cea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reală), pentru a merge să vezi cum stau lucrurile aiurea ca și aceea de a precipita lucrurile spre sfârșit, pentru a putea să vezi dincolo de ele"575. Strategia distanțării și a refuzului explicit de a lua drept adevărate explicațiile obișnuite, situarea gândirii și a limbajului într-un agon perpetuu, negarea vreunui topos absolut sunt, prin urmare, câteva din tehnicile intelectuale frecvent utilizate de către autorul francez. De asemenea, o temă dragă lui Baudrillard schimbul simbolic pare a se fi inserat și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a modalităților de filosofare din modernismul european. Preluând ideea de poetică a postmodernismului de la Linda Hutcheon, discursivitatea postmodernă își întregește prezentarea prin adăugarea unor proceduri noi (citare, parodie, relexicalizare etc.). Discursul este acum considerat un vector de problematizare, în urma căruia situările nu pot fi decât provizorii, limitate contextual, dar deschise intertextului și subtextului. Ideea esențială a lucrării, care este legată de investigarea răspunsului la întrebarea: putem vorbi despre un nou tip de discurs, discursul postmodern, și de o serie de strategii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trei structuri: ierarhică, funcțională și participativă. Relația ierarhică Între două unități le situează În termenii puterii lor relative, a gradului de dependență și control una față de cealaltă ierarhizarea unităților nefiind Însă independentă de poziția funcțională a acestora. Relația funcțională permite situarea a două unități În termenii specializării lor relative, precum identificarea tipurilor de procese În care unitățile sunt implicate. Iar, relația participativă Între două unități indică capacitatea mai mare sau mai mică a acestora de a se implica În realizarea obiectivelor
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
mai avansat al dezvoltării economice stadiul informațional sau stadiul postindustrial. Autorul Își relativizează afirmațiile, pornind de la constatarea că state aflate, conform modelului său, În acest stadiu, cum ar fi SUA, Japonia, Norvegia, Germania Întrunesc și cele mai semnificative condiții de situare În stadiul inovării: ele continuă să fie cei mai mari investitori mondiali În activități de cercetare dezvoltare, care se derulează, În cea mai mare parte, În beneficiul producției de bunuri industriale prelucrate. Independent de abordarea sa ca stadiu distinct sau
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
în derulare și la ora actuală în arealele limitrofe sudice din Sahara. Poziționarea geografică a arabității rezultată în urma “exploziei” teritoriale din primul mileniu, a conferit lumii arabe un statut cu totul particular, de tranzit atât spațial, cât și istorico-cultural. Astfel, situarea la răspântia celor trei continente și controlarea pentru câteva secole a comerțului din bazinul mediteraneean, a favorizat apariția premiselor economico financiare pentru susținerea unei strălucite dezvoltări în perioada primului ciclu al Islamului. Ulterior, în epoca modernă și contemporană, poziția deținută
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
invadatorii turci, a căror influență se exercită doar prin proximitate. Cititorul, ca și personajul central, nu-i vede niciodată, ci doar știe că sunt acolo, gata în orice clipă să se arate privirii. Nuvela are un sfârșit patetic, într-o situare neoromantică 80. Parabolicul este servit în chip magistral, însă lecția de etică nu reușește să efaseze efectele agresive ale eșuatului. scenariu redempționist. Evadarea, chiar atunci când pare fructuoasă, se dovedește ratată, și nu dintr-o carență actanțială a personajelor, ci pentru că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
obsesivului Frigul de Gib I. Mihăescu Atunci când se abordează un autor cu o scriitură atât de inconstantă ca valoare, grupând eșecuri narative aproape la fel de numeroase ca reușitele, dificultățile critice, fie ele de fixare sau de interpretare, nu întârzie să apară. Situarea sa voluntară în descendența unui realism de factură psihologică, cu un ancraj ferm în poetica romanului abisal din literatura rusă Dumitru Micu observă, la rându-i, că Mihăescu îi "acorda o prețuire deosebită lui Dostoievski, prezentându-l drept exponent al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lectorul atent (nu mai vorbim, astăzi, de cititorul naiv, neprevenit, de la debutul secolului trecut), este un ingredient de bază al prozelor circumscrise supranaturalului, care nu pot executa o mișcare de decolare din realia în absența unor date concrete, palpabile, de situare fenomenologică a personajelor. În fine, Eugen Simion minimalizează, cu justețe, impactul moral al nuvelei, în favoarea punctelor forte ale acesteia: "[m]ecanismul fantasticului, schimbarea insesizabilă de planuri, echivocul dintre real și ireal, întreținut pe tot parcursul narațiunii cu subtilitate" (1978: 204
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-a născut din ideile rațiunii, adică din spiritul filosofiei". (Id. p. 65, p. 68) Menționăm că Husserl acceptase dependența de phisys-ul uman și de corpurile oamenilor individuali, a spiritului, la începutul conferinței sale. (p. 20) Totodată, a insistat asupra situării pe un plan filosofic a problemelor "crizei". Însăși prevenirea crizelor este posibilă atunci când se pune în valoare gândirea filosofică. Manifestarea filosofică ia deseori forma reflecțiilor la alegerea scopurilor și a mijloacelor potrivite pentru realizarea lor, ținând seama de noutățile conceptuale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe Dumnezeu și Providența, dar nu și nemurirea sufletului în viața de apoi. Anthony Collins (1676-1729), elev și prieten al lui Locke, liber-cugetător și pătimaș oponent al oficialităților, definea deistul ca cel ce gândește liber, cu propriul său cap. Motivele situării pe astfel de poziții erau de genul că: "E greu să fii ateu și să negi brutal divinitatea; este incomparabil mai ușor să fii deist". (11, p. 266) Iar britanicii au devenit majoritar deiști în acele timpuri. Mai mult, ei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai multe ori de francez, la care i-a adăugat pe Șt. Lupașcu, M. Ghyka și românii atașați școlii lui Guénon. Sunt dovezile cele mai grăitoare oferite de un intelectual occidental că sud-esticii au ajuns la o bună percepere și situare a căilor de racordare a modernității cu tradiția. Că în politicile curente din România postdecembristă au ieșit victorioși barbarii demolatori, aceasta este o sincopă dureroasă peste care se va trece. Ce-i drept, mai gravă pentru viitorul nostru decât alte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Simbolul procedează tocmai prin radicalizarea acestei literalități: ea nu se raportează la o alteritate sem nificantă, ci conține alteritatea ca auto-diferențiere sau, cu termenii lui Derrida, ca diferanță. Infinitatea revelației poate locui litera textului doar dacă aceasta își depășește propria situare istorică. Plecând de la aceste repere, poate fi interpretat modul în care Benjamin discută rolul jucat de alegorie în poetica ba rocă. G. Gilloch sintetizează modul în care, în Ursprung des deutschen Trauerspiels, teoria cu privire la alegorie este de fapt un rezultat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței. Pentru Benjamin, negativitatea experienței dialectice este infinită, tocmai pentru că această transcendență, care „pune în discuție“ limitele lumii, nu este decât fragmentar sesizată în lume. Melancolia alegoristului, nu siguranța filozofului speculativ este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă coordonată a conceptului „ex pe rienței“: cea teologico politică. Odată cu aceasta, experiența devine o formă de acțiune, purtând mărcile intersubiectivității. Capitolul 2 TEOLOGIE POLITICĂ
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
puțin explicit) și celelalte momente (cel epistemologic și cel politic) ale experienței flaneurului? Cum cele trei dimensiuni ale experienței sunt, după cum am încercat să arăt, momente ideale, iar nu intenții asumate, felul de a fi al flaneurului are caracterul unei situări „ontologice“, interpretative: prin el, lumea urbană capătă un chip și îi devine locuință. Atât dimensiunea teologică, cât și cea epistemologică sau politică descriu, într-un fel specific, această situare on tologică. Nu se poate vorbi de preeminența unei dimensiuni asupra
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
intenții asumate, felul de a fi al flaneurului are caracterul unei situări „ontologice“, interpretative: prin el, lumea urbană capătă un chip și îi devine locuință. Atât dimensiunea teologică, cât și cea epistemologică sau politică descriu, într-un fel specific, această situare on tologică. Nu se poate vorbi de preeminența unei dimensiuni asupra celeilalte, după cum nici personajul ca atare nu poate fi redus la gestul său politic sau la cel de cunoaștere, cu atât mai puțin la cel teologic. Momentele experienței flaneurului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o modalitate de recunoaștere și lectură a similitudinilor, a „colportării“ urmelor materiale ale lucrurilor, străzilor, oamenilor, în cazul celorlalți colportajul cunoaște la rândul său o transformare, fiind asimilat unei experiențe a lumii istorice. Fără a fi vorba de „secularizarea“ unei situări originare în raport cu lumea, acest șir de modificări schițează totuși o orientare, caracteristică lumii moderne: cea de dezvrăjire a facultăților magice ale subiectului, resimțită ca înstrăinare și convertită ulterior în sarcina tragică a recuperării gesturilor uitate ale experienței. Traseul lecturii pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]