1,482 matches
-
misterioase iubite, pe jumătate infirmieră și pe jumătate magiciană, adevărul pe care toți ar fi voit să-l cunoască în privința adevăratelor motive ale fugii sale din Roma. S-a presupus întotdeauna, de fapt, că Ovidiu, în virtutea faptului de a fi slăvit iubirile și artele seducției, ar fi deranjat din greșeală pe vreun influent demnitar, de nu cumva chiar pe împăratulînsuși , meritându-și exilul în țară străină, căruia n-avea să-i supraviețuiască. Ovidiu al lui Mincu însă dă la iveală un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
instrumente aveau șapte coarde cu corespondențe atât în corpul omenesc cât și în planete. Numele lui Dumnezeu era format din combinația celor șapte armonii planetare. Numai cele șapte sunete primare erau acceptate în ritualurile templelor egiptene: "Cele șapte sunete Te slăvesc pe Tine, Dumnezeule Atotputernic, Creatorul neobosit al întregului Univers". Tot din invocațiile și imnele vechiului Egipt redăm următorul pasaj: "Eu sunt lira indestructibilă a întregii lumi care acordează cântecele sferelor". De aceea templele sunt construite în dimensiuni perfecte pentru obținerea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Eternitatea Sa, un zbor a tot ce Sinele conține, către libertatea Voinței divine. Numai să dorești ca zborul tău în labirint să treacă porul fântânii inițiatice și toate forțele sufletului se vor aduna în unitatea conștienței tale, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu, Iubitorul și Slujitorul, într-o eternă venerație. Și urmând astfel cu dragoste această viață de virtute, tu poți spera să ajungi la viața de contemplație, iar dacă vei rămâne fidel Dumnezeului tău și ție însuși, atunci, la ceasul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ 828. Fenomenul umbrei pare a cuprinde întregul spectru al trupului, sufletului și spiritului, atât al omului cât și al divinității. Și totul devine
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
instrumente aveau șapte coarde cu corespondențe atât în corpul omenesc cât și în planete. Numele lui Dumnezeu era format din combinația celor șapte armonii planetare. Numai cele șapte sunete primare erau acceptate în ritualurile templelor egiptene: "Cele șapte sunete Te slăvesc pe Tine, Dumnezeule Atotputernic, Creatorul neobosit al întregului Univers". Tot din invocațiile și imnele vechiului Egipt redăm următorul pasaj: "Eu sunt lira idestructibilă a întregii lumi care acordează cântecele sferelor" De aceea templele sunt construite în dimensiuni perfecte pentru obținerea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în cultul morții („Cel mai frumos aspect al vieții legionare este moartea”), am fi pomenit în slujbe ortodoxe interminabile eroii neamului: Nicadorii, asasinii lui I.G.Duca, Decemvirii, asasinii lui Stelescu, pe asasinii lui Virgil Madgearu, Armand Călinescu, i-am fi slăvit pe Moța și Marin, luați în râs de Nicolae Iorga, pentru care, marele savant a plătit cu viața. Dar a fost să fie altfel și am învățat Internaționala, istoria U.R.S.S. și P.C.U.S., slujbele au fost înlocuite cu ședințe lungi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
noastră și să sature nu foamea trupului, ci foamea sufletului nostru. Două pâini, două firi: Dumnezeiască și omenească, a Unuia din Treime, dată să supraviețuim, biruind în firea noastră omenească păcatul, ura și moartea. Șapte coltuce. De șapte ori e slăvit Numele lui Dumnezeu în cele șapte Taine prin care Dumnezeu, în Hristosul Său, ne face Una cu El...”. Toate acestea mestecate cu lacrimi de umilință și bucurie care șiroiau în întuneric pe obrajii noștri, din candelele aprinse în rugăciune ale
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că rugăciunile pentru vrăjmași nu sunt zadarnice: „Nici unul din cei ce ne urăsc pe noi să nu pătimească ceva rău din pricina noastră la Judecata Ta. Ci întoarce sufletele lor spre conștiința și pocăința cea adevărată, ca și printr-ânșii să se slăvească Preasfânt Numele Tău. Iară pe noi învrednicește-ne să Te mărturisim pe Tine, Dumnezeul cel Viu și Adevărat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. Aceasta era rugăciunea către Dumnezeu pentru asupritorii noștri, împreună cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Galben, am avut întotdeauna o jenă de a vorbi despre foștii mei profesori din timpul liceului, dar mai ales din facultate. Care sunt motivele acestei rețineri? Mă obsedează de o viață versul acesta al lui Eminescu, din Scrisoarea I, „Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el”. Nu cred însă că, vorbind despre profesorul și prietenul Eugen Simion, v-ați fi „lustruit”, cum au făcut o parte dintre cei ce au confundat laudatio cu lauda de sine. Spre deosebire de ei, îl
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
mult mai amplu, mai peren și care va fi completat, după puterea și inspirația evocatoare a poeților, prozatorilor, oamenilor de litere, pictorilor, publiciștilor, epigramișt ilor, ca re fără voia lor, prin simpla pronunțare a cuvântului Cotnari, indiferent de conotație, ei slăvesc o cetate spirituală a poporului român, cu care se poate ieși în fața lumii și care rămâ ne în su fletul nostru ca un fel de bornă la răscrucea unui drum fă ră de sf ârșit. Răsfoiți aceste scrieri și vă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cât el pe lume; Vreți să știți - ce știe anume? Iată: știe a bea vin! LXI Dac-ar trăi și-ar bea Cotnar Horațiu - Cel înfrățit prin Ode cu eternul, - El, vin Cotnari ar cere cu nesațiu Și l-ar slăvi, uitând pe veci Falernul. în Rai de-ar fi Vasile Militaru, Iar pe pământ Horațiu cel etern, Ar zice sincer: „Eu voi bea Cotnaru Iar tu, Vasile, bea din Rai Falern! în prefața cărții, Vasile Militaru spunea în „Cuvânt lămuritor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de Cotnar” Pălește „Galbena de Odobești. * Când nu primea boieri, nici norodul, Șoptitu-ne-a Mitriță cămătarul, Măria sa, Dabija Voievodul Ședea cu Majestatea sa Cotnarul Poeților moldoveni Voi, robi Cotnarului și slovei Goliți hanapul nepristan Și beți, cât nu vă cuprinde somnul, Slăvind podgoria Moldovei Cotnarizată întru Domnul Sub semnul marelui Ștefan Află bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil. Cu pârdalnica ei fire, „Grasa”-i ca un cal arab: Duce n cârcă om subțire Dar prăvale
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
la încercare. Grigorescu a realizat în pictură o mare performanță, reușind să înlocuiască elementul narativ prin cel liric. El este considerat liricul prin excelență al picturii noastre clasice. Dovada o furnizează analiza elementelor constitutive: lumina, spațiul, forma, culoarea. Dacă Andreescu slăvește materialitatea, densitatea lumii, Grigorescu face formele să plutească în aer, pictează pajiști însorite, păduri dese, luminișuri, ciobani cu căciuli mițoase, căruțași ce-și mână pe drumurile prăfuite atelajele de boi, țărănci torcând sau stând la poartă, care cu boi, căruțe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și 150 de scrisori. Reproducem un sonet: Cum, spre norocul meu, o, dulci coline, spre voi și-aceste limpezi de sorginte ape mă-ntorc, pe locurile sfinte de fire-mpodobite-n vrăji divine, acestei zile pot să-i spun senine și pot slăvi dorința mea fierbinte ce către voi m-a-mpins, când înainte zăcea-necată de dureri în mine. Acum vă văd, și-atât de dulce-mi este vederea voastră-ncât îmi uit de soartă, de răul ei, de lacrimi și suspine. Vă ție
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fetiță, Alexandrine. Cum afirmarea era posibilă prin frecventarea saloanelor pariziene, doamna d'Etiolle a ajuns în aceste medii cu strălucite prezențe politice și artistice. Așa i-a cunoscut pe: Fontenelle, Montesquieu, Marivaux, Diderot, D'Alembert, Helvétius, Buffon, Voltaire care o slăvea în versuri și mulți alții. Cu talent și sensibilitate actoricească, Reinette i-a încântat pe cei ce frecventau saloanele cu aptitudinea de actriță și cu aceea de regizoare când monta piese de teatru. S-a hotărât să părăsească scena și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care m-ați obișnuit, nu-i chip să nu o simt pînă peste poate, nu pentru folosul meu casnic, deși este singura înlesnire pe care am primit-o în cei cincizeci de ani de muncă, ci pentru că era un semn slăvit de prețuire pe care Regele a binevoit să-l facă harului dat mie de Dumnezeu, și pentru că această dizgrație mă pune în starea de a nu-l mai putea ține pe fiul meu în serviciul în care a cheltuit cea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res al unui text dramatic, obligat să precizeze locul și timpul acțiunii: "Abner: Da, spre a slăvi Eternul, în templu vin; / Precum cere solemn un antic rit, vin,/ A cânta cu voi acea faimoasă dată / Când legea, pe muntele Sinai, fu dată." (Racine, Athalie, I 1). Preluată de roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în Casa Cântecului (124). După această apoteoză, Mithra se întoarce din nou pe pământ pentru a-i combate pe daeva, în vreme ce Ahură Măzdă rămâne în Casa Cântecului, întâlnirea dintre Ahură Măzdă și Mithra pecetluiește destinul divinităților demonice daeva. Mithra este slăvit ca lumina care iluminează întreaga lume (142-44). Și imnul sfârșește cu 44 G. Widengren, op. Cit., p. 131; cf. Duchesne-Guillemin, op. Cit., pp. 96 sq. 45 G. Dumezil a arătat că locul lui Mithra a fost luat, în imnurile găthă, de Vohu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vorba, iar în pseudonimul său apare autorul bombastic de mult mai tîrziu, al pieselor de teatru ca Luceafărul a cărui putere de titlu voia s-o ridiculizeze, credem, d. Vlahuță într-o poemă în versuri, publicată de curînd în «Universul», «Slăvit e versul»”1) Citind aceste rînduri, mă întreb (întrebare pe care nu mi-am pus-o încă): Bacovia a fost un „nume bine ales”? Desigur că da, însă e nevoie să adaug imediat că lucrul acesta s-a simțit (de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd s-a numit privigătoare”, „Ingratul”), M. Eminescu („Scrisoarea II”, „Odin și Poetul”, „Oricare cap îngust”), Al.Macedonski („Scriitorul”, „Italo”, îndeosebi cîntul al doilea), A. Vlahuță („Delendum...”, „Slăvit e versul...”) etc . 4. „Divagări utile”, în Opere, p. 465. Fețele basmului 1. „Strigoii”, în Opere, p. 70. 2. „Sonete”, I, în Poezii, ediția cit., p. 77. 3. „în pădure”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 51. 4. Spre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fum, A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge Împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbă Și pentru loc, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte o gură Și vom ține un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge Înainte, Ne vom lua după gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne va ieși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dirijează prin cuvânt parcursul, enumerând parcă spații obligatorii: „O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună”,acțiuni rituale ce nu pot fi evitate: „Vom fi fericiți pentru iarbă... Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte o gură Și vom ține un moment de reculegere”. Căutarea drumului este sugerată, descrisă de asemenea ritualic, impresia fiind cea a imposibilitații abandonului sau a devierii, necesitatea Înscrierii Într-un tipar al normalității: „Ne vom lua
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cum ar fi putut televiziunile, așa cum oficialitățile pot, slavă Domnului, aflu acum, să transforme teribila dispariție, într-o prelungire a splendidei lor pedagogii... Să n-o plângem deci pe Monica Lovinescu, ci pe noi, imaturi, orfani, bezmetici și orbi care slăvind-o din vârful buzelor pe ea, ne slăvim pe noi. Nouă plecarea ei, la un an și șase luni după plecarea lui Virgil Ierunca, ne lasă inimile cernite. Pe ea, cea plecată la începutul Săptămânii Patimilor, Dumnezeu s-o odihnească
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
slavă Domnului, aflu acum, să transforme teribila dispariție, într-o prelungire a splendidei lor pedagogii... Să n-o plângem deci pe Monica Lovinescu, ci pe noi, imaturi, orfani, bezmetici și orbi care slăvind-o din vârful buzelor pe ea, ne slăvim pe noi. Nouă plecarea ei, la un an și șase luni după plecarea lui Virgil Ierunca, ne lasă inimile cernite. Pe ea, cea plecată la începutul Săptămânii Patimilor, Dumnezeu s-o odihnească! Observatorul cultural, nr. 420/21, 24 aprilie 2008
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
contrafagot, doi corni, două trompete, timpani și trei tromboni; aceștia din urmă intervin, ca și picola, numai la final. Mărirea numărului instrumentelor de suflat, în special al celor de alamă, corespunde necesității redării cât mai convingătoare a ideii de victorie, slăvită în final. Partea I ( allegro con brio ) este concisă ca un prolog ce precede desfășurarea unei drame. ,,Motivul destinului” este anunțat din primele măsuri: Din repetarea lui se va înfiripa tema I căreia, după un semnal al cornilor, i se
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]