1,475 matches
-
două nișe din altar: proscomidiarul și diaconiconul sunt scobite și ele în grosimea zidurilor. Pictura bisericii a fost terminată în anul 1531 și este aproape integral păstrată. Deasupra ușii din gropniță care dă spre naos există următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecredinciosul și iubitorul de Hristos Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul bătrânului Ștefan Voievod, a zugrăvit și împodobit acest hram în numele Pogorârii Sfântului Duh, la mănăstirea de la Dobrovăț, la anul 703... luna ..."". Luna și anul
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
pe cel de-al șaselea fiu al său, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Mormântul fiului său se afla în interiorul bisericuței, într-o boltă amenajată în peretele de sud. Deasupra mormântului s-a aflat următoarea inscripție în semicerc, în limba slavonă: ""Aici este mormântul lui Io Pavel Voievod, preaiubitul fiu al iubitorului de Hristos Io Simeon Moghilă Voievod, care s-a mutat la veșnicile locașuri în anul 7115 (=1607) luna ..."". Deși data decesului (24 mai) nu apare în inscripție, ea poate
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
în perioade de timp diferite. Cert este că era o construcție destul de mare din piatră și cărămidă, cum se poate vedea din fragmentele ce au rămas până azi. Documentul Andreian menționeaza că aici s-a găsit o monedă cu inscripție slavonă, ceea ce poate duce la concluzia că biserica a aparținut românilor, măcar într-o anume perioadă. De acest locaș se leagă un eveniment de însemnătate majoră pentru sat. Înainte de 1700 ar fi avut loc o invazie tătară pe Valea Almașului și
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Suceava, fosta capitala a Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare. Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți a fost ctitorită în anul 1487 de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12."" Biserica ștefaniană din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
au fost înmormântate mai multe persoane decedate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Se mai păstrează doar trei pietre funerare, care au inscripții foarte șterse și parțial ilizibile. Pe una din pietre este o inscripție în limba slavonă în care se precizează că lespedea a fost pusă pe mormântul ""mamei ei iubite, doamnei Cristina Crisoaie din Suceava, care a repausat la anul 7103 luna decembrie 4 și s-a înmormântat aici ... (în zilele lui) Io Aron Voievod"" (1594
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
pusă pe mormântul ""mamei ei iubite, doamnei Cristina Crisoaie din Suceava, care a repausat la anul 7103 luna decembrie 4 și s-a înmormântat aici ... (în zilele lui) Io Aron Voievod"" (1594). Pe o altă piatră este o inscripție în slavonă care consemnează că ""acest mormânt de piatră l-a făcut și împodobit Doamna Marghita mamei sale Protasiia, care a repausat în anul 7108 septembrie 12"" (1599). Inscripția de pe cea de-a treia piatră nu a putut fi descifrată, ea fiind
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
și nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărți, cetind și ne plăcură și le-am scris voo, fraților români, și le cetiți”. Cu toate că în prefață se spune că tălmăcirea s-a făcut „den limbă jidovească și grecească și sârbească (=slavonă)”, "Palia" descinde, de fapt, dintr-un original maghiar, fiind rodul propagandei calvine. Filologii Iosif Popovici, în 1911, și Mario Roques, în 1913, au demonstrat că traducerea bănățeană-hunedoreană a "Vechiului Testament" are la bază "Pentateucul" tipărit de Gáspár Heltai la Cluj
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
ei fiind însoțiți de un cler numeros. Pe 15 aprilie 1706 episcopul sârb Isaia Diacovici a obținut aprobarea imperială din partea împăratului Iosif I pentru înființarea unei episcopii ortodoxe la Arad. În anii 1830, sub păstorirea episcopului Gherasim Raț, limba liturgică slavonă a fost înlocuită treptat cu limba română. Curând după aceasta a fost desființată și școala confesională sârbă și înlocuită cu școala cu limba de predare română. Separarea ierarhică a ortodocșilor români din Banat și Ungaria de Mitropolia Sârbă de la Carloviț
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
denumirea de ""principi calvini"", își încep propaganda prin răspândirea promisiunii că atât clerului cât și mirenilor care vor îmbrățișa noua credință, li se vor acorda anumite înlesniri și scutiri: scutirea preoților de iobăgie, introducerea limbii române în biserică în locul celei slavone, dreptul românilor de a-și alege episcop, etc. Observând că promisiunile lor rămân fără ecou, calvinii trec la acțiuni brutale, menite a obliga pe credincioșii români să le îmbrățișeze legea. Astfel Dieta țării, ținută la Sibiu în 30 noiembrie 1566
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Romano-Catolice necesita reafirmarea credinței ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată și locul unde se formau funcționarii cancelariilor domnești și locuri de refugiu. Ca orice sfânt, Nicodim a avut parte de o istorisire a vieții sale scrisă în slavonă „chiar de ucenicii sfântului”. Păstrată la Tismana, aceasta s-a pierdut în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea, Ștefan Ieromonahul a rescris-o în limba română, bazându-se pe tradițiile orale din mănăstire. P. P.
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea, Ștefan Ieromonahul a rescris-o în limba română, bazându-se pe tradițiile orale din mănăstire. P. P. Panaitescu remarcă faptul că acei călugări știau unele pasaje din istoria slavonă pe de rost, fapt care se reflectă în exactitatea unor nume și fapte, precum și în existența unor etimologii populare (de exemplu Ștefan, fiul cneazului Lazăr al Serbiei, este numit „Silnic” — cuvânt provenit din slavonul „Sil'nîi”, „cel tare”). De asemenea
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
la Mitropolia din Muntenegru, la Tismana rămânând doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptă, alături de crucea sa de plumb. La Multele Athos își face ucenicia în atelierele unde se scriau și se traduceau producții literare, însușind limbile greacă și slavonă. Se inițiază în arta de la Muntele Athos, caligrafie, pictură (miniatură), și câteva meșteșuguri (arhitectură, zidărie, tâmplărie, argintărie). În timp ce era la Muntele Athos are o viziune divină în care i se cerea să construiască o mănăstire lângă o cădere de apă
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
posesia principelui. De altfel, continuându-l pe Gabriel Bethlen, Rákóczieștii au făcut numirile de vlădici ortodocși cu fixarea celor 5 condiții calvine: românizarea slujbei în biserici, predicile și tipăriturile să se facă în limba română (până atunci făcîndu-se în limba slavonă), stârpirea superstițiilor și ascultarea de superintendentul calvin. Dar acceptând aceste condiții, unele de voie, reprezentând un cert progres al vieții religioase, altele cu sila, nu se poate spune nicidecum că chiorenii s-au calvinizat. Ei au rămas întotdeauna în rit
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
înfrumusețate și povestea a crescut, pe măsură ce era spusă. Cântecele de jale și bocetele au devenit un nou gen al literaturii grecești și au îmbogățit faptele cu legende. Dar chiar și expunerile cele mai sobre și aproape contemporane-în greacă, latină, turcă, slavonă sau alte limbi europene-sunt contradictorii în privința sorții împăratului Constantin. Unele nu fac nici o mențiune despre moartea sa. Altele înregistreayă doar că a fost ucis în luptă. Câteva spun că a scăpat. Omul cel mai potrivit să cunoscă faptele era George
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
eronată, deoarece în pisanie se spune că biserica a fost finalizată în anul 1530. Lăcașul de cult a fost pictat în interior și exterior în 1532. Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
odoare de preț și moșii. Astfel, între pronaos și naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. Lângă peretele sudic, înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareș. Pe mormântul său se află o lespede cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""(Această groapă e a) iubitorului de Hristos, robul lui Dumnezeu Io Petru Voievod, fiul bătrânului Ștefan, care (s-a strămutat) la veșnicele lăcașuri, veșnica lui pomenire..."". De-a lungul aceluiași perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Io Petru Voievod, fiul bătrânului Ștefan, care (s-a strămutat) la veșnicele lăcașuri, veșnica lui pomenire..."". De-a lungul aceluiași perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareș, soția ctitorului și fiica țarului Despot. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
ul (din slavona "časŭ", ora) este un instrument de măsurare a timpului. În mod normal, termenul "ceas" se referă la un dispozitiv ce indică oră exactă conform unui standard de timp, iar termenul cronometru la un dispozitiv ce măsoară durăte de timp. Prin
Ceas () [Corola-website/Science/305064_a_306393]
-
își are rădăcinile în textele bisericești slavone scrise în perioada cnezatului din Kiev. O dată cu ascensiunea Moscovei în secolul al XIV-lea începe dezvoltarea unei literaturi naționale ruse. Începuturile unei tradiții literare rusești coincid cu activitatea misionară a călugărilor Kiril și Metodiu în secolul al X-lea, care
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează în zonă hanatul lor. Iar în jurul anului 1400 teritoriul intră în componența Marelui ducat al Lituaniei, condus
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Ultimul recensământ efectuat în Transnistria în noiembrie 2004 atestă în Nezavertailovca o populație ce nu depășește 5000 de locuitori, majoritatea (aprox.60%) fiind de origine română. Partea rusă a satului prezintă la rândul ei un amalgam de etnii de origine slavonă, care au colonizat ținutul începând cu epoca modernă. Sunt atestate comunități de ruși de rit vechi (cațapi), cazacii lui Nekrasov, ucraineni și ruși. Lexicul locuitorilor părții ruse conține până în prezent numeroase elemente rutene care, după toate probabilitățile, au fost moștenite
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
special amenajată, cu un singur învățător. Școală era susținută de stat dar și de obștea ,Sărată Veche,ei îi aparțineau 33 desetine de pămînt cu care se întreținea și în ea copii învățau scrisul caligrafic, aritmetică, legile creștinești, lmba veche slavona, din biserică(scrisul cititul) și cîntările bisericești. În școala se învață în limba rusă (așa era dispoziția de sus), dar condicele metricale erau tipărite în limba română cu grafia slavona. Printre primii învățători în sat a fost Lefter Afanasii Vasilievici
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
ea copii învățau scrisul caligrafic, aritmetică, legile creștinești, lmba veche slavona, din biserică(scrisul cititul) și cîntările bisericești. În școala se învață în limba rusă (așa era dispoziția de sus), dar condicele metricale erau tipărite în limba română cu grafia slavona. Printre primii învățători în sat a fost Lefter Afanasii Vasilievici dar, pe parcursul anilor satu a mai avut și alți profesori emeriți. În anul 1940 învățători în sat era familia Pasecinik Nicolae și Ecaterina, care cedase curțile boierești, recent cumpărate de la
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
în unul singur avându-l ca președinte pe A.Samanati. Atestarea documentară a acestui sfânt locaș datează din luna noiembrie 1828. Pe o placă din metal care s-a păstrat în Sfânta Biserică putem citi în limba română cu grafie slavonă următoarele cuvinte: „Acest sfânt locaș în care se prăznuiește hramul Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu s-au făcut din nou cu toată cheltuiala și osteneala robilor lui Dumnezeu, Balașa Serghev și fiica sa Elena soție pomeșcicului și dvoreanin Manolachi Calmuțchi
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]