1,355 matches
-
mari și mult viscolite. Vei spulbera zăpada punând-o în adăposturi, în loc s-o lași pe câmp."... ...(Boreas protestează)... "Nici din fevruarie nu-ți las întreaga lună, ci numai jumătate. Vei face geruri mari chiar de la început, dar nu vei slobozi frigul atât, încât mercurul să coboare mai mult de 25 de grade subt punctul de îngheț, și asta numai noaptea, căci ziua, la amiază, soarele cel palid îți va mai muia tăria. De prin mările polare vei căra pe marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lăsați de Ștefan au fost uciși și după ce-au ocupat toată Țara Românească, turcii l-au urmărit pe Laiotă Basarab până la Bârlad, unde au ajuns la 30 decembrie: „Și apoi, scrie Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46), au slobozit năvrapii și au prădat țara și s-au întors”. În Țara Românească, turcii i-au prădat pe boierii care-1 sprijiniseră pe Laiotă și, încărcați de prăzi, au trecut în sudul Dunării. Sfârșitul anului 1473 reprezintă primul contact pe care oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cincisprezece zile, dar așa că erau ținuți a se întoarce la Dunăre, după acel răgaz cu merinde”. În general, (scriam acum 40 de ani), în istoriografia noastră a fost acceptată părerea potrivit căreia, Ștefan cel Mare a fost constrâns să-i slobozească pe țărani ca să-și caute familiile și să vadă ce-a rămas în urma invaziei. Este un punct de vedere care pornește de la relatarea lui Baltazar de Piscia. Iorga a fost de această părere, dar, ulterior, a considerat că domnul a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în târgul Romanului cu 6.000 de oameni, când a aflat că turcii au trecut Dunărea. Domnul s-a retras în cetatea Neamțului, restul trupelor sale, cam la 6.000 de oameni, aflându-se dincolo de Siret. Potrivit acestei relatări, oameni sloboziți de domn după aprovizionare se aflau, în momentul în care turcii au ajuns în apropierea Neamțului, într-o tabără dincolo de Siret. În expunerea lui Ion Țamblac în fața Senatului venețian din 8 mai 1477, domnul informa că s-ar fi opus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mânăstire, cumpărate de la Șteful din Tamaș. La 3 februarie 1467, domnul dă un privilegiu prin care locuitorii din satele Zvijinți, Sobolești, Brașeuți, Vascăuți, Bulgari, Mărăței, Dărmănești, Opreișeni, Rădăicești, Tortorești, Căucelești, Mândrești și Fauri toate din județul Neamț să fie slobozi, să nu care podvoade. Pârcălabii de la Neamț și nici judecătorii din ținutul Neamț “să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, nici gloabă să nu ia de la ei, nici pentru omor, nici pentru urma răufăcătorilor, nici pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când domnul dăruia preasfințitului mitropolit, chir Calist al Romanului, un tătar Pașca din tătarii domnești de la Neamț, cu sălașele și cu averile sale. Iar după moartea episcopului, acesta îl va lăsa bisericii “sau îl va da cuiva sau îl va slobozi”. Dacă îl va ierta, tătarul să trăiască “în țara noastră, slobod, după legea românească, iar nimeni să nu îndrăznească să îi amintească de robie și să nu îl poată lua”. La 12 aprilie 1458, Ștefan cel Mare întărește Episcopiei Romanului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se așeze în satul mânăstirii, din care cauză se arată în privilegiu că “pe oricine vor chema, sau din țară străină sau din Țara Leșească sau din țara noastră, toți acești oameni, câți vor fi la această mânăstire, să fie slobozi să își are și să semene grâne și să cosească în țarina târgului Suceava, ca și oamenii târgoveți”. Se acorda scutire de dări și slujbe față de domnie, iar privilegiul este important pentru că din el aflăm care erau aceste dări și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
posadă, nici iliș, nici la morile noastre să nu lucreze, nici la cetate, nici să nu dea desetină din albine, nici din vii și nici altceva nimic să nu dea, niciodată, în veci”. “Și de asemenea, acești oameni să fie slobozi și să umble în bunăvoie cu oale sau cu sare, sau după pește, fie că vor umbla cu marfă vie sau moartă, cu ce vor putea să aibă pretutindeni în țara noastră, vânzând și cumpărând și prin târguri și prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Calist, episcopul Romanului “un tătar, anume Pașca, din tătarii noștrii de la Neamț și cu sălașele sale și cu averea lui... Iar după moartea lui (a episcopului), sau îl va lăsa bisericii, sau îl va da cuiva, sau îl va slobozi, el este volnic. Iar întru aceasta noi nu avem nici un amestec. Iarăși dacă îl va ierta, unde va trăi el în țara noastră, să trăiască acolo slobod, după legea românească, iar nimni să nu îndrăznească să îi amintească de robie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1942. În timp ce unele curți existente în secolul al XV-lea s-au ruinat, cea de la Hârlău a dăinuit datorită și faptului că aici a fost una dintre reședințele preferate ale lui Ștefan cel Mare. După campania din 1497, domnul a slobozit oastea cu porunca să se strângă iarăși de Sfântul Nicolae la Hârlău, unde a făcut ospăț tuturor boierilor săi și le-a oferit vitejilor daruri scumpe. Aici s-a semnat tratatul de pace cu Polonia, în 1498. Urmașii lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca măgarul în ceață”. De fapt, acești terorițti nu erau în realitate, decât persoane care au fugit, atunci când se trăgea, fie de teama de a nu fi împușcați, așa cum s-a întâmplat cu actorul Horia Căciulescu, doborât dintr-n glonț slobozit dintr-o armă aparținând unui așa zis apărător al revoluției române. Ion Iliescu a fost, împreună cu emanații evenimentelor din decembrie 1989, creatorul unor diversiuni, pentru ca să vadă poporul român, la Televiziunea Română Liberă, cum s-a desfășurat revoluția. Ea n-a fost
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de 8/18 - 12/22 iulie 1711 armatele ruso-moldovene și turco-otomane. Costișa până spre pădure, tot câmpul până la Huși, au fost acoperite de focurile turcilor și ale tătarilor. La 9 iulie, armatele rusești au luat poziția de luptă și „au slobozit părcanele la pământ” (întărituri făcute din pari și scânduri, n.a.). Folosind artileria, rușii au reușit să-i respingă pe turci și pe tătari, cu mari pierderi: „Și așe căde turcii, ca când ar căde niște pere coapte dintr-un păr
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
potrivnică reformei agrare. La 14 august 1864, a fost adoptată legea rurală, prin care era desființată claca și dijma, un număr mare de țărani devenind proprietari. Sătenii din același ținut Fălciu telegrafiau domnitorului: „Fapta pe care Măria Voastră ați isprăvit slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită, ce era mai rea și decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie niminia. Dumnezeul părinților noștri păstreze zilele Măriei Tale ferice, nebântuite; îl rugâm să ia din zilele noastre și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
că este nebun și fără de minte"). Totuși acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci trebuie îndrumați: "cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșală, iară tot nu se cade, să-l slobozească de tot să umble pe drumuri slobod, ce să aibă pază, să fie pe lângă oamenii săi, până se va înțelepți". Este interesantă prevederea la responsabilitatea din stările de psihoză periodică. "De va face vreo greșală în vremea nebuniei lui, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a ob servat acolo o bulbucire, o mică fierbere, un palpit. Micuțul Velea nu era totuși mort; l-au recuperat în grabă din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar fi găsit cea mai grăitoare echivalență în înfățișarea sa fizică, în „urâțenia“ de care nimeni mai mult decât el însuși nu făcea caz. L-am surprins nu o dată trăgând cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
secolului al șaisprezecelea, instituția era probabil în vigoare înainte de aceasta. Ulterior, boierii au reușit în repetate rînduri să încalce relațiile lor cu iobagii și relativ la loturile acestora. Ei cumpărau adesea robi, instalîndu-i pe pămînturile necultivate sau părăsite; puteau să-și slobozească șerbii și uneori o și făceau, dar își păstrau loturile lucrate de ei. În momentul inițierii reformelor existau patru categorii de țărani. Prima era alcătuită din săteni liberi stăpîni pe pămîntul lor, stabiliți frecvent în regiunile de deal și la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm: „Ene, Ene, Caloiene, Du-te-n cer și cere, Să deschidă porțile, Să sloboadă ploile, Să curgă ca grânele, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele.” Și-mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată până aproa pe de tot, ca să ntinzi mâna la pomii Înfloriți, la iepurii șoldani sărutân du-se, la păsările ciripind și la cucii cu cântatul lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și-ndurare, mă Întreb și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o femeie în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt mult mai slobozi la gură decât mine și nu se fandosesc cu calificative din astea alese, bune pentru compunerile de la școală), înaltă, ciolănoasă, căreia îi place la nebunie să tăifăsuiască. Și dacă ar fi apărut numai ea n-ar fi fost nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele pântecoase, de la conductele care se duceau în Serenite. A lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înainte să-l cunosc pe dictator și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ha, ha! Chiar așa! Pinguini! Ia uite la ei! Ha, ha, ha! Nu v-am spus că ajungeți pe mâna mea, măăă??! Nu v-am zis că vă jupoi? Eu sunt Dumnezeul vostru, clar? Și, pe deplin satisfăcut, a mai slobozit din gâtlej niște grohăituri pe tonuri dizgrațioase identice cu cele scoase de asiduii consumatori ai jirului din pădurile noastre carpatine, care marcau în acest mod starea de excelentă bună dispoziție în care se afla apărătorul legii, provocată de această scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre actele intime cele mai importante ale oricărei ființe vii. S-a crăcănat, distanțându-și organele locomotorii posterioare atât cât considera că e necesar, respirând profund și încovoindu-și nițel coloana vertebrală asemenea unei pisici în stare de iritație, a slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toamnă și și de primăvară ovăz, cartofi, iar după ce se secera holda și se aduna de pe câmp, să publica în comună ca toată lumea să-și adune tot ce mai are hotarul de miriște. Până Duminică punea orz căci atunci să sloboade, adică dă drumul la ciurda de vite în hotarul de miriște (miriște să zice la hotarul unde au fost holde adică săcarea). Al doilea hotar oprit era cu porumb, cartofi și ovăz. Și mai era (al treilea) hotarul cu izlaz
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
satisfăcea dorințele și-i ținea din scurt, impunându-le un comportament cuviincios. Nu ezita să-i mai și certe când aceștia se întreceau cu hârjoana și cu năzbâtiile. Așa-s femeile, gândea Dumitru Dascălu, mai iuți la mânie și mai slobode la vorbă. Lui îi era dragă soția chiar și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei se îndreptau și spre el, cu justificată pornire. Vrednică femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa ca paharul iar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]