1,313 matches
-
organizată ca un comitat al Regatului Ungariei (Comitatus Scepusiensis), formă de organizare care a existat în principal până la înființarea Cehoslovaciei în 1918. Până în 1802 a existat la est de orașul Poprad, în partea de sud a comitatului, un mic comitat slovac (care a purtat denumirile "Parvus comitatus, Sedes superior, Sedes X lanceatorum," „Städte der 10 Lanzenträger“), a cărui origine este necunoscută. Capitala comitatului a fost Castelul Spiš, care a fost construit în secolul al XII-lea. Neoficial din secolul al XIV
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
său a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, nou-înființata Polonie a ocupat și anexat o suprafață de 195 km² din nordul fostului comitat (vezi Conflictele de frontieră între Polonia și Cehoslovacia (1918-1947)). Celelalte părți ale comitatului (denumite acum de slovaci "Spišská župa") au rămas în Cehoslovacia până în 1922, cu atribuții administrative complet diferite de cele din perioada anterioară. În 1923, comitatul Szepes a fost împărțit în regiunile nou-înființate Tatra de Sus "(Podtatranská župa)" și Cașovia "(Коšická župa)". În 1993, Cehoslovacia
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
cu Cehoslovacia prin care a confirmat frontierele existente la 1 ianuarie 1938. După ce comuniștii au preluat puterea, explozia industrială a continuat și în regiune au sosit mulți imigranți (mai ales din alte părți ale Cehoslovaciei, în principal din Slovacia). Sosirea slovacilor a modificat semnificativ compoziția etnică a zonei, întrucât aproape toți imigranții slovaci au fost asimilați de majoritatea cehă în decursul timpului. Numărul de slovaci autodeclarați este în scădere rapidă. Ultima școală primară slovacă din Karviná s-a închis de mai
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
După ce comuniștii au preluat puterea, explozia industrială a continuat și în regiune au sosit mulți imigranți (mai ales din alte părți ale Cehoslovaciei, în principal din Slovacia). Sosirea slovacilor a modificat semnificativ compoziția etnică a zonei, întrucât aproape toți imigranții slovaci au fost asimilați de majoritatea cehă în decursul timpului. Numărul de slovaci autodeclarați este în scădere rapidă. Ultima școală primară slovacă din Karviná s-a închis de mai mulți ani. După dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, Transolza a fost inclusă în
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
au sosit mulți imigranți (mai ales din alte părți ale Cehoslovaciei, în principal din Slovacia). Sosirea slovacilor a modificat semnificativ compoziția etnică a zonei, întrucât aproape toți imigranții slovaci au fost asimilați de majoritatea cehă în decursul timpului. Numărul de slovaci autodeclarați este în scădere rapidă. Ultima școală primară slovacă din Karviná s-a închis de mai mulți ani. După dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, Transolza a fost inclusă în Cehia independentă. O importantă minoritate poloneză rămâne însă acolo. Aderarea Republicii Cehe
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
în Republica Cehă), ce avea o populație predominant catolică. A crescut în satul Čejkovice din Moravia de Sud, mutându-se mai târziu la Brno pentru a studia. Tatăl său, Jozef Masaryk (Masárik), un căruțaș analfabet (mai târziu majordom), era un slovac din partea maghiară a Austro-Ungariei (care a devenit după 1918 provincia estică Slovacia a Cehoslovaciei), în timp ce mama sa, Teresie Masaryková (născută Kropáčková) a fost o moravă de origine slavă, dar cu educație germană. Părinții săi s-au căsătorit la 15 august
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
fost condamnați la pedeapsa cu moartea sau la mai mult de 150 de ani de închisoare. La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Masaryk a concluzionat că acțiunea cea mai potrivită era să lupte pentru crearea unei țări independente pentru cehi și slovaci și că tratativele pentru obținerea independenței puteau fi realizate numai din exteriorul Austro-Ungariei. A plecat în exil cu fiica sa, Olga, în decembrie 1914, mai întâi la Roma, apoi la Geneva și de acolo la Londra, prin Paris în 1915
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
la Roma, apoi la Geneva și de acolo la Londra, prin Paris în 1915, în Rusia în mai 1917 și în Statele Unite ale Americii, prin Vladivostok și Tokyo în aprilie 1918. Aflat la Geneva, el a început organizarea cehilor și slovacilor care trăiau în afara Austro-Ungariei, în principal în Elveția, Franța, Anglia, Rusia și Statele Unite, și stabilirea de contacte care se vor dovedi cruciale pentru cauza independenței Cehoslovaciei. De asemenea, el a ținut prelegeri și a scris numeroase articole și memorii oficiale
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
a plecat în Rusia (el a plecat la Londra la Petersburg în luna mai) pentru a ajuta la organizarea rezistenței slave împotriva austriecilor - Legiunea Cehoslovacă. La 5 august 1914 Înaltul Comandament Rus autorizase formarea unui batalion din voluntari cehi și slovaci aflați pe teritoriul Rusiei. Această unitate a mers pe front în octombrie 1914, unde a fost atașată la Armata a III-a Rusă. Încă de la început, Masaryk a dorit să transforme Družina dintr-un batalion de voluntari într-o unitate
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
de la început, Masaryk a dorit să transforme Družina dintr-un batalion de voluntari într-o unitate militară puternică. Pentru a atinge acest obiectiv, cu toate acestea, el a recunoscut că ar avea nevoie să recruteze prizonieri de război cehi și slovaci din lagărele ruse. La sfârșitul anului 1914 autoritățile militare ruse au permis înrolarea în Družina a prizonierilor de război cehi și slovaci din Armata Austro-Ungară, dar acest ordin a fost anulat numai după câteva săptămâni din cauza opoziției formulate în anumite
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
obiectiv, cu toate acestea, el a recunoscut că ar avea nevoie să recruteze prizonieri de război cehi și slovaci din lagărele ruse. La sfârșitul anului 1914 autoritățile militare ruse au permis înrolarea în Družina a prizonierilor de război cehi și slovaci din Armata Austro-Ungară, dar acest ordin a fost anulat numai după câteva săptămâni din cauza opoziției formulate în anumite cercuri ale guvernului rus. În ciuda eforturilor continue de a convinge autoritățile ruse pentru a se răzgândi, cehilor și slovacilor li s-a
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
război cehi și slovaci din Armata Austro-Ungară, dar acest ordin a fost anulat numai după câteva săptămâni din cauza opoziției formulate în anumite cercuri ale guvernului rus. În ciuda eforturilor continue de a convinge autoritățile ruse pentru a se răzgândi, cehilor și slovacilor li s-a interzis în mod oficial să recruteze prizonieri de război până în vara anului 1917. În aceste condiții, unitățile militare cehoslovace din Rusia au crescut foarte încet în perioada 1914-1917. La începutul anului 1916 Družina a fost reorganizată ca
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
cehoslovaci din Bătălia de la Zborov din iulie 1917, atunci când trupele cehoslovace au pătruns în tranșeele austriece, Guvernul Provizoriu Rus a acordat în sfârșit lui Masaryk și Consiliului Național Cehoslovac permisiunea de a recruta și de a mobiliza voluntari cehi și slovaci din lagărele de prizonieri. Mai târziu în acea vară, brigăzii cehoslovace i s-a mai adăugat al patrulea regiment și a fost redenumită Prima Divizie a Corpului Cehoslovac din Rusia (Československý sbor na Rusi), cunoscut și sub numele de Legiunea
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
care a fost crescută în cultul unitarian. În calitate de principal părinte fondator al Cehoslovaciei, Masaryk a fost privit într-un mod similar cu modul în care este privit George Washington în Statele Unite ale Americii. Chiar și în perioada contemporană, cehii și slovacii îl privesc ca pe un simbol al democrației. Ordinul este o decorație de stat stabilită în 1990, care este acordată persoanelor care au realizat contribuții remarcabile pentru umanitate, în domeniul democrației și al drepturilor omului. Universitatea Masaryk din Brno, fondată
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
, S.J. (n. 28 octombrie 1953, la Hažín nad Cirochou, lângă Humenné, în Cehoslovacia, azi în Slovacia) este un cleric iezuit slovac, arhiepiscop al Ariepiscopiei de Prešov și mitropolit al Bisericii Greco-Catolice din Slovacia. a studiat filosofia și teologia la Seminarul " Sfinții Chiril și Metodiu din Bratislava". A fost hirotonit preot la 11 iunie 1978. A făcut pastorație în Eparhia de Prešov
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982), un istoric și scriitor spiritual slovac. După întoarcerea în Slovacia a fost director al Centrului Spiritual „Michal Lacko” de la Košice și a predat teologia la Universitatea din Trnava. În 2002 a fost numit episcop de Prešov de către papa Ioan Paul al II-lea. Hirotonirea episcopală i-
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
care își va pune coroana pe cap îi este sortit să moară în mai puțin de un an. La mai puțin de un an după ce a preluat puterea, pe 27 mai 1942, Heydrich a fost atacat de soldați cehi și slovaci antrenați de britanici pe drumul său spre castel și a murit din cauza rănilor (care s-au infectat) o săptămână mai târziu. După eliberarea Cehoslovaciei, Castelul a găzduit birourile guvernului comunist cehoslovac. În timpul Revoluției de Catifea, Alexander Dubček, conducător al Partidului
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
recompensei. Au existat cinci clase de distincții: Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fot 73 de străini: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
conducătorilor naziști că nu sunt invulnerabili. Operațiunea a primit numele de cod "„Anthropoid”", termen grecesc pentru „ceva ce are formă umană”, folosit de obicei în zoologie. Pregătirile cu Special Operations Executive (SOE) britanic au început la 20 octombrie 1941. Adjutantul slovac Jozef Gabčík și sergentul ceh Karel Svoboda au fost aleși pentru a comite asasinatul la 28 octombrie 1941 (Ziua Independenței Cehoslovaciei). Svoboda a fost înlocuit cu Jan Kubiš (ceh) după ce s-a rănit la cap la antrenamente, ceea ce a dus
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
Ordinul Sângelui. Trădătorul Karel Čurda, după ce a încercat să se sinucidă, a fost spânzurat în 1947 pentru înaltă trădare. Monumentul Memorial Național al eroilor terorii lui Heydrich este situat sub Catedrala Ortodoxă Sfinții Chiril și Metodiu din Praga. Muzeul Național Slovac a deschis o expoziție în mai 2007 pentru a-i comemora pe eroii rezistenței cehe și slovace, prezentând una dintre cele mai importante acțiuni de rezistență de pe întreg teritoriul european ocupat de germani. Există o mică fântână în Grădinile Jephson
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
Michalovce, Slovacia. Câștigătoarea competiției a fost echipa austriacă Hypo Niederösterreich, fiind primul astfel de trofeu câștigat de campioană Austriei. La ediția din 2013 a Memorialului Tomáš Jakubčo au participat echipa gazdă Iuventa Michalovce și alte patru echipe invitate de clubul slovac. Echipele participante la ediția a 20-a a Memorialului Tomáš Jakubčo au fost: Echipa antrenată de Costică Buceschi s-a prezentat cu următorul lot: Mihaela Băbeanu, Paula Ungureanu, Claudia Cetățeanu - Jenica Rudics, Andrada Maior Pasca, Gabriella Szűcs, Renata Ghionea, Lăură
Memorialul Tomáš Jakubčo (handbal feminin) - Ediția 2013 () [Corola-website/Science/329933_a_331262]
-
unde au fost clasificate automat în a patra urnă valorică. Cele patru echipe învinse au concurat apoi în turul doi al Cupei Cupelor EHF. Turneul a fost organizat de clubul grecesc AC Ormi-Loux Patras. Turneul a fost organizat de clubul slovac HK IUVENTA Michalovce. 16 cluburi au fost alese pentru a participa în a doua fază a calificărilor, împărțite în patru grupe de câte patru. Pentru prima dată în istoria competiției, s-a folosit un format final de patru echipe pentru
Liga Campionilor EHF Feminin 2011-2012 () [Corola-website/Science/327979_a_329308]
-
din sudul țării au fost depopulate în întregime. Moșiile marilor proprietari funciari duceau o mare lipsă de forță de muncă, iar Habsburgii au încercat să rezolve această problemă colonizând în regiune țărani din întreaga Europă. Au fost colonizați în special slovaci, sârbi, croați și germani. De asemenea, numeroși evrei au emigrat din Austria și regiunile Poloniei ocupate până la începutul secolului al XX-lea. Ca urmare, populația Ungariei s-a triplat de peste trei ori, ajungând la aproximativ 8 milioane în perioada 1720
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
fi datorat-o magnaților, care erau în majoritate de altă etnie decât cea maghiară. Chiar și magnații maghiari deveniseră în ochii micilor aristocrați doar niște curteni deznaționalizați, francofoni sau germanofoni. Renașterea națională maghiară a fost acompaniată de renașterea națională ale slovacilor, sârbilor, croaților și românilor, minorități din Regatul Ungariei care se simțeau amenințate atât de hegemonia culturală germană, cât și de cea maghiară. Renașterea națională a tuturor etniilor imperiului au dus la apariția mișcărilor naționaliste care aveau să contribuie la colapsul
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
a militat pentru reforme și, după moartea lui Francisc și venirea pe tron a lui Ferdinand I al Austriei (1835 - 1848), a reușit să impună în 1843 o lege care făcea maghiara limba oficială a Regatului Ungariei în ciuda opoziției croaților, slovacilor, sârbilor și românilor. După înfrângerea Revoluției de la 1848, împăratul a anulat constituția maghiară și și-a asumat conducere absolutitstă a țării. Franz Joseph a împărțit țara în patru teritorii distincte: Ungaria, Transilvania, Croația-Slavonia și Voivodina. În funcțiile de administratori au
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]