4,201 matches
-
iar cartierul copilăriei mele se întuneca iarna de fumul scos de sobele celor deveniți șomeri, care își ardeau cizmele de cauciuc. Copiii amorțiți de frig, plini de funingine, alergau prin spatele blocurilor, căutând lemne sau orice putea să ardă în sobele de tablă aduse de părinții rămași fără locuri de muncă, în garsonierele înghețate. Am fost cu toții copiii Revoluției într-un fel sau altul, indiferent de vârstă, sinceri și naivi, încrezători și timizi, total nepregătiți pentru ce a urmat. Am suferit
Eu știam că portocalele cresc doar iarna. M-a sunat aseară mama: „Sper că e ultimul Crăciun pe care-l mai petrec departe de voi...” () [Corola-blog/BlogPost/338734_a_340063]
-
Doi bătrâni, de 90 și 80 de ani, și-au petrecut noaptea de luni spre marți fără gaze la sobă. Dacă vă întrebați, mesdames et messieurs, cum au supraviețuit - simplu, s-au dus în curte, au spart un lighean de lemne și coceni, le-au pus lângă ușă, să aibă și peste noapte, și în locul unde e arzătorul de gaze
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
mânca în sine. CJ: Bucătăria japoneză înseamnă mai mult decât sushi! HY: Aș vrea ca românii să știe că nu consumăm sushi în fiecare zi și nu gătim așa de mult sushi acasă. Avem o bucătărie extrem de diversă, tăiței, tăiței soba, carne, pește. Foarte multe dintre sosurile japoneze pot fi folosite în bucătăria românească. Pasta miso poate fi folosită la supa de fasole. În Grecia, doamnele cumpărau pastă miso în acest scop. Este foarte gustoasă și merge foarte bine cu sosul
Am fost în băcănia cu bunătăți a doamnei Hiroko Yoshida. „Cred că sunt singura expertă în sake din România” () [Corola-blog/BlogPost/338744_a_340073]
-
pe la Unchiu să mai stăm de povești. Tușa era la oi, la țară. Era final de noiembrie, seara. L-am aflat pe Unchi cocăind în pat, cu un picior întins și un genunche ridicat, cu mâța cocăind pe genunchiul lui. Soba de bucătărie duduia. Cum îmi era obiceiul, mi-am tăiat în grabă niște cartofi, să-i coc fălii, direct pe plită. Între timp, i-am povestit cum a mers potcovitul. N-am ratat ocazia să mă dau rotund că am
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
s-astupe la beci, apoi fuga la poiată să-l bage-n țarc pe Aghiuță. Cerul era împodobit ca pomul de Crăciun. Ușa chilerului era larg deschisă. Bătrânul stătea pe un prag de prispă cu picioarele proaspăt spălate. Undeva lângă sobă o voce cunoscută denunța, zi de zi - de-aproape o săptămână, crima de pe Vistula: „Aici Europa Liberă! Corpul preotului Jerzy Popiełuszko(1) a fost găsit într-un lac de acumulare pe cursul (...)” - S-a mai stins o stea! Dacă mai
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
uscat de timp. Nimic nu-i nou și-ntâmplător gândi bătrânul. - Ah soarta! Soartă, te-am avut odată-n mână! Aerul chilerului căpăta greutate. Tavanul se balansa ca un scrânciob în bătaia vântului răscolind cerul. Pereții se descătușară măcinându-se. Soba se transformase într-un imens cub de gheață. Telefonul suna într-una. - Alo! Alo ?! Când veniți? strigă bătrânul cu putere! - Să veniți degrabă că nu știu cât m-o mai îndura pământul! Să veniți că eu mă duc! Transpira abundent. Mâinile îi
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
în propria țară? Ce suflet îți trebuie să faci asta? V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi , condamnați cu cinism la agonie socială? La tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu
Dan Puric – Scrisoare deschisă () [Corola-blog/BlogPost/339981_a_341310]
-
pământului rămâne singur, fără legănare și strigându-ne să ne întoarcem mereu!... Mai încolo, în față, se aude satul, se văd lămpile începând să licărească a noapte și eternitate!... Stai să vezi! Aproape de poartă, aud vița de vie trosnind în soba de afară. O zăresc pe bunica mestecând mămăliga. Ce mămăligă din păpușoi albi! Îți vine s-o mănânci goală, nu alta! Laptele-i stat din fiert. Ce lapte bun face vaca păscută de mine! Îți vine să-l bei gol
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
a dus la arest în Pituhova. Acolo, cînd am ajuns, locul era pregătit. Ne-au băgat într-o cameră și ne-au pus să stăm jos într-un ungher. Un miliționer ne păzea. Am stat în ungherul acela, lîngă o sobă, vreo 3-4 zile. În timpul ăsta au scris în alte regiuni, pe la Moscova. Au venit într-o zi, au intrat în cămăruța ceea, și au început a striga: Ungurean Tatiana, cine e? Eu, a zis fetița. Scoală și hai! Mihăilă Serghei
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
sentiment și rațiune. Foarte atent la detalii, scriitorul surpride toate expresiile, de la agonie la extaz, într-un décor adecvat, tabloul este când unul de primăvară care se aseamănă cu un sfârșit mohorât de toamnă, când iarnă cu foc mocnind în sobă sau cu fulgi care cad necontenit, suferința apare acolo unde sunt pereți albi de spital iar spaima de moarte este asociată cu sirena unei ambulanțe, ca garanție a unui bolnav în lupta de supraviețuire. Drama scriitorului, aflat într-o perioadă
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
Să-mi moi degetul în gură - am să-l prind - ba las’, săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul „ins!” la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată boieria ce
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
mijloc un pat cu tăblii, încadrat de două noptiere; în fața acestuia, o oglindă ovală pe perete, sub care se afla o măsuță acoperită cu o față înflorată; lângă ușă se găsea un cuier extensibil, iar pe latura de răsărit, o sobă de teracotă, de lângă care patrona camera icoana Maicii Domnului cu Pruncul, iar pe peretele din fața acesteia, un tablou cu o compoziție care te îndemna să te gândești la Dumnezeu. -Cum văd eu asta este o adevărată cameră de oaspeți creștini
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
și așa s-a ajuns la o situație nedorită. * * * Din primăvara următoare, lucrările la localul școlii au fost reluate cu elan. Au încetat însă în luna iunie. Trebuiau aduse tocăria cu cercevelele și ușile, vopseaua pentru tâmplărie și brâuri, mobilierul, sobele, iar o parte a acestora nu se găseau în comerțul socialist. Abia la sfârșitul lui septembrie au fost aduse toate. În luna octombrie, în timp ce meșterii lucrau la sobe și înfundarea streșinilor, personalul școlii, învățători și profesori, unii ajutați de prieteni
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
aduse tocăria cu cercevelele și ușile, vopseaua pentru tâmplărie și brâuri, mobilierul, sobele, iar o parte a acestora nu se găseau în comerțul socialist. Abia la sfârșitul lui septembrie au fost aduse toate. În luna octombrie, în timp ce meșterii lucrau la sobe și înfundarea streșinilor, personalul școlii, învățători și profesori, unii ajutați de prieteni sau rude din sat, au vopsit ușile, cercevelele, tocăria, lamperiile, apoi, antrenând elevi, au făcut curățenie atât în interior cât și în exteriorul școlii, au trasat rondurile de
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
sevă dramatică, ai scenei de azi. Ce face scenografia ? Un tur de forță uluitor. Cu două scaune de bărbier din lemn, de acum 40 de ani, cu sertare brute, cu oglinzi de cartier, cu un pat de fier, cu o soba de tuci, cu burlan, cu o ușă, un cuier, cu două camere deschise spre sală, cu unelte banale, umple de viață o lume în care frizeria era “salonul” lumii “bune” de ieri a periferiei orașului, și a boemei sociale. Nu
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
întreagă. Există în acest meșteșug al înfloririi furcilor o tradiție de secole, dar și o adevărată măiestrie, artă de o rară frumusețe. Ultima încăpere, camera de locuit, cu fru �moase chilimuri locale, plocade, cu leagăn de copii agățat de tavan, soba cu olane ș.a., ne conduc cu ani în urmă în casa unui păstor de prin părțile locului. Muzeul de etnografie și artă populară posedă o colecție de peste 1000 obiecte donate de locuitorii comunei. Multe au fost aduse și de elevii
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
o miște? Când praful mi-l aspiră, s-ar putea S-o răsfire și, de poartă ochelari, poate va căta... Doar așa, din întâmplare, numai titlul să-l rețină. Soartă crudă, tot e bine! Sau de nu, biata vecină... Focu-n sobă o s-aprindă, umezeala să blesteme: “Ah, hârțoagă-afurisită, și voi blestemate lemne!...” Și deodată, -o voce-i strigă și-n ureche îi șoptește: “Aruncă la gunoi totul, te grăbește, camera aerisește! Nu simți aerul stătut și cel mucegaiul din file?!...” Văd
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
sub toate stăpânirile dom'le. Lui Florin puțin îi pasă. El mi-a înfipt factura în poartă, s-a scărpinat în spate și a plecat mai departe. Florin era agentul cu încasările. De la început observasem că nu are foc în sobă. Pusese reșoul de aragaz pe plită și o găleată veche plină cu pietre, deasupra. Se plimba prin casă în ciorapi, pantaloni de trening și o haină mai groasă, dar se auzea și un fâșâit dubios care nu știam la ce
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
sarmale, prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și alte bunătăți. Sprijinit de brațul acelui Moș Crăciun bătrânelul nostru a ajuns acasă. Deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și nepoțelul, prietenii Nelu, Tudor și Sandu care au venit la colindat și să ureze
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
pe cei doi și i-a dus în ghereta paznicului pentru a le face un inventar a ceea ce aveau pe ei. Filica a pregătit ceva haine din cele la care fiul său renunțase sau nu le folosea. În ghereta paznicului soba era încălzită și Tunică & Suman puteau să se dezbrace fără a simți frigul care era afară la acel final de februarie. În timp ce se desfășurau evenimentele dezbrăcării, întrebările se abăteau asupra celor doi intruși în viața grajdului de cai ai fermei
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CINE ERA TUNICĂ ŞI SUMAN? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341438_a_342767]
-
ceilalți și nu ne-am mai continuat discuția. Nici atunci, nici mai târziu. Doar când o întâlneam întreba: - Ce mai e la” Casa cu voci”? Am ajuns o dată cu ninsoarea care cernea din cerul cenușiu. În timp ce eu făceam focul în mica sobă, Ina despacheta lucrurile aduse cu noi. Din când în când ieșea afară și revenea aducând cu ea mirosul proaspăt de zăpadă. Era numai un zâmbet și parcă plutea ca o lebădă pe apă. - Zăpada s-a așezat deja de-un
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
scadențele la scont cât pustiu atâta sete lin răcoarea din fântână recompensa și-o amână trubaduri pe îndelete își petrec răcoarea duzii a secat de cald cișmeaua sacagiul cu giubeaua vânzătorul de iluzii pâlpâie un foc de vreascuri neputințele din sobe numai gusturile snobe nopțile dau foc la teascuri Referință Bibliografică: Cât pustiu, atâta sete / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂT PUSTIU, ATÂTA SETE de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341457_a_342786]
-
-i prindem pe amorezi... "să vezi distracția dracului când conașu' are s-o vadă pe coana Corina că-l vizitează". Năică sări ca un bezmetic din căruță, deschise poarta și, ajungând în dreptul ușii, văzu că-i zăvorâtă, iar în camera de la sobă, unde-i lăsase pe „amorezi” nu se vedea nicio lumină. - Nu sunt aici, Ioane, au fugit amorezii..., unde să-i găsim? - Domnul, îi atrase atenția conița Corina lui Bâzdoagă, arată-i surugiului drumul care duce la Poienari..., acolo s-a
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
citea câte trei patru cărți pe săptămână, dar după ce terminade citit își îneca bucuria sau supărarea în prea mult alcool și devenea Anișoara bețiva. Prima încăpere, bucătărie și cameră, dar și dormitor în ceas de noapte, mă aștepta neschimbată, cu soba pe care se odihnea fierul de fontă și oalacu apă, cu tapetele din cârpe țesute în serile de iarnă, cu păretarul” Răpirea din Serai” pe care mama dăduse jumătate din leafa tatei, cu radioul mare”Enescu” la care ascultam fascinatăseară
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
miroase a vioară spartă și-a harphă și-a citeră acum zeii visează și clocesc a singurătăți pe cuiburi de strungă privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopliți la gura sobei de meșteri de hobița care s-au suit la ceruri pe coloana infinită de cinci mii de ani dansul rotund purtând pe genunchi izvoarele vine cu ploi cu nopți cu zile cu lună și soare umăr lângă umăr mână lângă
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]