3,402 matches
-
de pe bulevard e un afiș al editurii cu același nume, promovînd seria de proză veselă. Protagoniștii promoției: Liiceanu și Pleșu. Murind de rîs în poza litoului. Pleșu ca Pleșu, dar Liiceanu? Ei bine, amîndoi în egală măsură Liiceanu jucînd rolul sobrului, Pleșu pe al glumețului lansînd cartea postumă a dispărutului filozof Alexandru Dragomir, prietenul lui Noica, mentorul celor doi, ofereau, acum un an, un show magnific în aula Universității ieșene. Uitatul filozof fiind doar pretextul rîsului debordant al sălii. Ce-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avea rangul și cognomenul distinctive, Leonid Boicu și-a făcut ucenicia „sub acoperișul ospitalier și ocrotitor al Arhivelor <Statului> din Iași”, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Berlescu și cu tonifianta vecinătate a lui Gheorghe Ungureanu, directorul instituției, într-o „atmosferă intelectuală sobră, de extremă seriozitate, pătrunsă însă și de căldura umană dominantă în acest (acel - n. ns. D. V.) lăcaș de cultură”, spre a respecta expresia sau informațiile furnizate de cel recunoscut la „curte” ca „logofăt de Divan”. Pe toți tinerii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
evenimentele „timpului scurt”. Istoria se cuvine - spune el - să fie pragmatică, să aibă finalitate, altminteri ar eșua într-o „joacă pentru inițiați, o convenție, un lux pe care, în ansamblul ei, omenirea nu și-l poate îngădui”; cultura înseamnă „activism sobru și responsabil”. Preferințele lui Alexandru Zub înclină vizibil spre explorarea, întreprinsă cu voluptate, a lumii ideilor și a purtătorilor ei - cărturarii, pentru că aceștia s-au silit să apere, ca pe o moștenire sacră, istoria poporului român și demnitatea valorilor sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu de la Lupasco? Lupasco și Dali s-au întîlnit de mai multe ori. Lupasco, însoțit de familia sa, l-a vizitat pe Dali, la Cadaqués, și o fotografie ni-l arată pe Dali smerit și atent, privindu-l pe Lupasco, sobru și serios, a cărui pipă își trimitea spre Dali volutele de fum. Lupasco i-a consacrat lui Dali un studiu apărut într-un număr special "Omagiu lui Salvador Dali" din revista XXe siècle25. Lupasco observă că, dintotdeauna, ființa umană a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
énergie et la matière vivante", Revue de l'Enseignement Supérieur, n° 3, 1964. • "Vers les fondements d'une psycho-architecture", Melpomene, n° 16, decembrie 1964. • "Michaux et la folie", Cahiers de l'Herne, Raymond Bellour (dir.), "Henri Michaux", 1966, pp. 96-99. • "Sobre algunas palabras clave de la filosofia", Sur, n° 301, iulie-august 1966, p. 78-96. • "La logique de l'événement", Commu-nications, n° 18, 1972. • "Logique algébrique", Club Français de la Médaille, n° 53, 1976. • "Prolégomènes neuropsychiques au pro-blème de toute connaissance", Agressologie, vol. 21
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nr. 2, 1968. * André de Wissant, "Qu'est-ce qu'une structure?", Sud-Ouest, 11 juin 1968. * Pierre Chaleix, "De Lupasco à Marcuse", La Tour de Feu, Cahier 102, "Le socialisme à l'état sauvage", juin 1969. * Vintilă Horia, "Con Stéphane Lupasco sobre Las Tres Materias", Tribuna Medica, 17 octombrie 1969. * Elizabeth Antébi, "Génie ou fumiste: Stéphane Lupasco", Magazine littéraire, nr. 54, 1971. * Constantin Noica, "Ștefan Lupașcu", București, Centrul de informare și documentare în științe sociale și politice, 1973. * Alain de Benoist, "L
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în științe sociale și politice, 1973. * Alain de Benoist, "L'énergie et la matière psychique", Valeurs actuelles, 2-8 septembrie 1974. * Constantin Noica, "Ștefan Lupașcu. Un mare gînditor al veacului", Tribuna, nr. 35, 15 aprilie 1974. * Vintilă Horia, "Con Stéphane Lupasco sobre materia y psique", Tribuna Medica, 6 decembrie 1974. * J. M. Atlani, "L'énergie et la matière psychique", L'évolution psychiatrique, nr. 3, 1976. * Alain de Benoist, "L'oeuvre de Stéphane Lupasco", Le Club français de la médaille, nr. 53, 1976. * André
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
von Meyenn, Wolfgang Pauli. Wissenchaftlicher Briefwechsel, Band IV, Teil II: 1953-1954, Berlin, Springer, 1993, p. 744-745. 27 Werner Heisenberg, op. cit., p. 273. 28 Ibid., p. 372. 29 Ibid., p. 261. 30 Vintilă Horia, Viaje a los centres de la Tierra. Encuesta sobre el Estado Actual del Pensamiento, Las Artes y Las Ciencias, Barcelona, Ediciones de Nuevo Arte Thor, 1987, pp. 298, 305, 306. 31 Basarab Nicolescu, La transdisciplinarité, op. cit. 1 Umberto Eco, Les limites de l'interprétation (Limitele interpretării), Paris, Grasset, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
française, 1979 și 1996, "Livre de Poche", p. 100. 4 Noël Arnaud, Les vies parallèles de Boris Vian, Paris, UGE, "10/18", 1970, pp. 472-473. 5 Roberto Juarroz, Nouvelle poésie verticale, Paris, Lettres Vives, 1984, p. 29. 6 Stéphane Lupasco, "Sobre algunas palabras clave de la Filosofia", Sur, n° 301, iulie-august 1966, pp. 78-96. 7 Marguerite Jean-Blain, Eugène Ionesco mystique ou mal-croyant?, Bruxelles, Lessius, 2005, pp. 63-64. 8 Eugène Ionesco, Journal en miettes, Paris, Mercure de France, 1967, p. 62. 9 Eugène
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lanfranchi. Versiunea este disponibilă și pe DVD. O altă versiune cinematografică a fost realizată de către Franco Zeffirelli în anul 1983, cu Teresa Stratas (Violetta), Plácido Domingo (Alfredo), si Cornell MacNeil (Giorgio Germont). Compozitorul spaniol Francisco Tárrega (1852-1909) a compus "Fantasía sobre motivos de La traviata." Aranjamentul se deschide cu parafraze pe muzica Preludiului operei. Restul lucrării constă în aranjamente ale celor trei arii ale Violetei pentru chitară. "Addio, del passato bei sogni ridenti" asigura un scurt pasaj tremolo, "A fors' e lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
său, este acum pe cale să i-o răpească pe cea pe care el o iubește. Din istoria operei Adevăratul Simon Boccanegra a fost primul Doge al Genovei a cărei prima domnie (1339-1344) a fost marcată de o guvernare înțeleaptă și sobra. El nu a fost niciodata pirat așa cum apare prezentat în libretul operei. Fratele său, Egidio, a fost singurul pirat din familie. Boccanegra a demisionat după cinci ani de la urcarea în scaunul dogal din cauza opoziției puternice și ostilității fățișe a unei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din Ciocîrlia lui Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
trăirilor interioare, prefacerile valorice pe care le simțim sau le nutrim. Poți sărbători autentic ceva de unul singur, Înconjurat de puține bunătăți. Sărbătorirea plenară, autentică se face printr-o anumită repliere smerită a sufletului asupra sa, prin adoptarea unei conduite sobre, de o cumințenie care ne Înalță. Din păcate, mediul În care trăim induce de multe ori o trăire inautentică a sărbătorilor. Perioada respectivă se transformă Într-un interval În care devenim ținte predilecte ale marketingului modern, inoculându-ni-se metodic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o generozitate specială, tăcută și smerită. Nu contează atât numele lui (evocat totuși În nota acestui articol), cât faptele și rezonanța acestora la semenii săi. A fost de la Început și până la sfârșit un dascăl, cum se zice, de țară. Excesiv de sobru, modest, numai de elevii săi știut. Și-a dus zilele În condiții cât se poate de vitrege, marcate de totalitarismul comunist. Aproape că sfârșise Literele (specializarea italiană, cu promisiunea de a rămâne chiar asistent), dar a fost exclus din universitate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
numărate. În afara celor de mai sus, un fapt aparent minor ar mai trebui, totuși, menționat. Ambasada împreună cu conducerea Bibliotecii, proaspătul director Nicolae Mareș, au întocmit un comunicat transmis prin telex pentru presa română. Comunicatul a fost scris în același stil sobru în care s-a desfășurat întreaga suită de manifestări. Am avut, însă, surpriza, neplăcută de această dată, ca să citim comunicatul de presă în ziarele timpului, din 26 ianuarie 1988, transpus în limbajul omagial de circumstanță al zilei. Era o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ermetice". Curțile locuințelor bogate sau modeste erau mai mult interioare, adică aveau construcții pe 3 sau 4 laturi, cu garduri foarte înalte și etanșe. Vizitele se derulau de obicei într-o singură încăpere mobilată mai bogat sau mai simplu, însă sobru. Soția sau soțiile nu apăreau la vedere sau dacă intrau, pentru un moment, erau acoperite de ceador și lipseau cu desăvârșire formalitățile de prezentare. Așa a decurs vizita la unul din directorii unei mari zone de exploatare a țițeiului din apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea, în care poetul se claustrează de fapt spre a-și putea rumina amintirile suav-melancolizante. În toate cazurile, expresia e concentrată, tinzând nu întâmplător spre forma extremă
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
avansează în timp, lărgindu-și câmpul de cercetare cu Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu (1973) și mai ales cu monografia Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei (1986; Premiul Academiei Române). De la început se remarcă bogăția informației, spiritul sobru, echilibrat, refuzul oricărei literaturizări. Ca biograf, A. lasă documentele să vorbească, situându-se în tradiția lui Șerban Cioculescu și nu a lui G. Călinescu. Portretul se deduce din discursul biografic, în care viața se împletește foarte strâns cu opera. Sagacele
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
pregătit și prefațat - Amintiri din viața mea de Francisc Hossu-Longin (1975), Cercetări literare de Aron Densușianu (1983) și Negriada de același autor (1988) - atestă în autoarea lor „un cercetător ponderat, cu o judecată critică și istorică echilibrată” (Al. Dobrescu). Scris sobru, exact, întemeindu-se pe o documentare abundentă și o idee clară de investigare și construcție, studiul monografic Aron Densușianu a fost bine primit de critică, fiind considerat „dosarul unei reabilitări”. Concepută după modelul consacrat, lucrarea tratează distinct viața și opera
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
Să aibă numele lor vreo legătură cu macaroanele Italiei? Mai mult decât sigur. Sunt tineri Înstăriți, care Încep să circule prin Europa, cu precădere - pentru că e la modă - În Italia. Acolo simt inconfundabilul aer al marii aristocrații a Sudului, elegant, sobru, plin, În același timp, de pitoresc și culoare. Întorși În posomorâtul și cenușiul Albion, fondează la Londra „Macaroni Club”, unde vestitele macaroane napolitane devin cel mai căutat fel de mâncare. Prin 1770, clubul Își atinge apogeul, iar Nash (supranumit „Frumosul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de a deveni Napoleoni, s-au făcut Brummelli. Chiar dacă alt loc comun al doctrinei dandy spune limpede că nu devii, ci te naști sau nu Brummell. Doar că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o batistă, Într-o noapte de noiembrie a anului 1920, Înconjurat de copii și soție, alături de el În clipa morții. De ce să nu ne Închipuim că la aceeași oră, probabil tot În București, un bărbat Încă tânăr, de o eleganță sobră, aproape austeră, stă absorbit În fața unei foi de hârtie proaspăt scrise: un tabel pe trei coloane, Întocmit minuțios și pedant. „Costumație. Pălărie melon/Sacou gris ușor/Sacou gris reiat/Sacou, vestă, 2 pantaloni bleu/Haină roșie, pantaloni scurți, vestă albă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În care s-ar putea recunoaște orice banal tânăr contemporan”1. În tinerețe, decis să-și surprindă contemporanii prin extravaganța costumelor de catifea albă, prin buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]