3,862 matches
-
viitor, caut pe multele programe audio și video cum anume stăm din punctul de vedere al acestei "participări la taifasul european". Nimic! Măi, să fie, îmi zic în barbă, te pomenești că la noi nu există tăifăsuitori, sau ai noștri socialiști vorbesc o limbă, ceilalți alta, sau, Doamne ferește, mai rău!, te pomenești că în România nu or fi existând partide de stânga. O ficțiune anapoda Într-una din zile, să fi fost trecut de ora patru din după amiază, vreme incertă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Prin anii treizeci, cîțiva dintre noi - eram șomeri, știi - ne adunam în fiecare joi seara într-o cameră de lîngă Brighton Cross și ne luam un profesor sau un model de la școala de artă. Ne ziceam Clubul de Artă al Socialiștilor din Brighton. Ai auzit de Ewan Kennedy? Sculptorul? — Nu sînt sigur, domnule Coulter. Poate. Adică, numele îmi sună cunoscut, dar nu-s sigur. Era unul de-al nostru. A plecat la Londra și s-a descurcat foarte bine. Acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se duse la școală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venit în nord pentru că angajatorii din sud îl trecuseră pe lista neagră pentru activități sindicaliste. Bunicul scoțian era fierar într-o fabrică și membru în consiliul bisericesc. Tata a luptat în Primul Război Mondial, ceea ce l-a transformat într-un socialist agnostic. S-a ales cu o rană la stomac care i-a adus o mică pensie guvernamentală, a lucrat la o mașină de tăiat cutii din carton într-o întreprindere care a supraviețuit crizei din anii ’30, iar în 1931
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsit pe pămînt, și-i întîlnește în diverse poieni pe zeii lui Moise, Iov și Isaia, apoi pe Ecleziast, pe Iisus, pe Mahomed și pe fondatorii sectelor creștine, o expediție de raționaliști științifici, pe Voltaire, scepticul, pe George Bernard Shaw, socialistul, și toți o învață că Dumnezeu nu trebuie căutat ci trebui să lucrezi întru el cît se poate de inteligent și fără egoism, cultivînd mica bucățică de pămînt care ne aparține. Morala acestei povestiri e la fel de elevată ca și culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acesta este un procedeu care-i permite oricărui scoțian autodidact îpentru care a fi „pedagog“ este forma superioară de viață socială) să spună lumii ce gîndește despre asta; dar savoarea mohorîtă a acestor episoade amintește de trei cărți ale unor socialiști dezamăgiți care au apărut după al Doilea Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George Orwell și Țărmul barbariei de Norman Mailer. Spunînd asta, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de 70 %, respectiv 30 %, pentru a ajunge în Épinette, unde aceste cote sînt de 54 % și 46 %. Rezultatele alegerilor europene din 13 iunie 2004 sînt la fel de contrastante, de vreme ce alegătorii din Plaine Monceau au votat în procent de 13,8 % lista socialiștilor, iar acest procent crește pînă la 28,8 % în cartierul Épinettes. Dimpotrivă, alegătorii UMP12 întruneau 39,2 % și 16,5 % în aceste două zone. O primă versiune a acestui text a fost publicată în À Paris, revistă de informare a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
grădină reafirmă convivialitatea locurilor. Solidaritatea locuitorilor trebuie căutată mai curînd, ca și în cazul marii burghezii, într-o omogenitate a modurilor de viață și a ideologiilor decît în inserțiile profesionale, la urma urmei atît de diverse. Însă "aici, 80 % sîntem socialiști", ceea ce ne îndepărtează de vestul parizian. Totuși, unii copii sînt instruiți la școala Alsacienne, una dintre cele mai elitiste din capitală. Cele trei uzine amenajate de Pierre Bertheau la Yvry-Port regrupează aproximativ 75 de apartamente. Ele utilizează aceleași materiale, structuri
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cuvinte. Declarația artistului sună cam așa: Tăierea Porcului era momentul culminant al anului, reprezentînd simbria oamenilor pentru toate necazurile de peste an. De Crăciun, orășenii se alăturau țăranilor pentru tăierea porcului și pentru sărbătoare. Tabloul meu Întreabă: „Prin ce diferă porcii socialiști de porcii capitaliști?“ Răspunsul corect este: „Porcii noștri sînt diferiți pentru că ei sînt porci SOCIALIȘTI.“ Porcii nu sînt varză, porcii sînt carne și reprezintă progresul, deci socialismul, deci utopia viitorului. Varza era realitatea, porcul era visul nostru. O poveste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oamenilor pentru toate necazurile de peste an. De Crăciun, orășenii se alăturau țăranilor pentru tăierea porcului și pentru sărbătoare. Tabloul meu Întreabă: „Prin ce diferă porcii socialiști de porcii capitaliști?“ Răspunsul corect este: „Porcii noștri sînt diferiți pentru că ei sînt porci SOCIALIȘTI.“ Porcii nu sînt varză, porcii sînt carne și reprezintă progresul, deci socialismul, deci utopia viitorului. Varza era realitatea, porcul era visul nostru. O poveste din vremea copilăriei mele spunea că, În vremurile barbare de dinaintea comunismului, un porc capitalist a mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești antebelice În preajma răscoalelor țărănești din 1907, stînga intelectuală românească de după „trădarea generoșilor” (i.e.: dezertarea la Partidul Liberal, în 1899, a socialiștilor și eclipsa revistei Contimporanul a lui C. Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde) încearcă să se regrupeze în jurul cîtorva noi publicații social-literare militante: România muncitoare, Viitorul social, Pagini libere, prin care apără „cauza” muncitorimii urbane. Efemera revistă Curentul nou a lui H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întîlni însă cu cel criticist de la Noua revistă română, conduse de junimistul C. Rădulescu-Motru. Raționalist moderat, profesorul de filozofie și psihologie se va orienta, alături de I.L. Caragiale, către Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, arătîndu-se deschis chiar colaborării cu socialiștii. Noua serie a revistei sale (1908-1916) reflectă această orientare eclectică, deschisă, nediscriminatorie. Sub influența secretarului de redacție Constantin Beldie, paginile literare se deschid tot mai mult către estetism (aici va publica un poem și viitorul Tristan Tzara, alături de A. Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adversari ai sămănătorismului, ambii se vor manifesta ca exponenți ai sincronismului modernist), faptul se deovedește a fi elocvent. Ar fi reductiv să punem aceste excese doar pe seama influenței pamfletare a lui Arghezi și a lui N.D. Cocea, a apropierii de socialiști și a aversiunii față de liberali; după cum ar fi naiv să le considerăm doar drept o expresie a tinereții iubitoare de frondă (deși, în anii ’30, cînd avangarda era lăsată în urmă, iar imperativele - politice și literare deopotrivă - erau altele, modernistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bilete pentru comediile ce le scrii, ca să-mi duc nevasta și copiii la circ”. Pe post de editorial — un articol al lui Ion Vinea („Note repezi“). După ce deplînge faptul că „Prin urale, se celebră în apus moartea bravurei civice a socialiștilor”, autorul denunță „lașitatea” adepților războiului printr-o pledoarie individualist-pacifistă: „În război, gesturile sînt lașe. (...) asasinarea premeditată a pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a unui „socialism independent”, apropiat disidenței țărănist-democrate a doctorului Nicolae Lupu (fapt evidențiat de articolul-program al acestuia din primul număr). Pe linie intelectuală, Contimporanul își propunea, de fapt, să restabilească legătura pierdută cu vechea linie a publicației cvasiomonime conduse de socialiștii Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde între 1881-1891. Opțiune naturală, căci Vinea — discipol al lui N.D. Cocea, format în atmosfera cercurilor socialiste antebelice — era deja, în ciuda vîrstei tinere, un gazetar de stînga experimentat. Antiliberalismul lui, forjat în perioada neutralității, e comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
număr al revistei apare pe 3 iunie 1922. Ca redactor - deocamdată - este menționat doar Ion Vinea, iar printre colaboratori îi întîlnim pe dr. Nicolae Lupu (reprezentant al aripii de stînga din Partidul Țărănesc), H. Streitmann, Dem. Theodorescu (o apărare a socialiștilor care aderaseră la Internaționala a III-a: „Rușinea de a fi român“), Camil Petrescu (prezent cu un pamflet despre comerțul românesc: „Vrem s’avem faliții noștri!“), Tudor Arghezi („Inginerul redactor“, tabletă antitehnocratică), Eugen Filotti („Canibalism“, în care directorul revistei Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ovid Densusianu va supraviețui pînă în 1925) se exercită atît de pe poziții politice de stînga, cît și din unghiul unui radicalism artistic modern favorabil tuturor avangardelor europene. Spiritul independent îl va conduce spre un eclectism deopotrivă ideologic (vezi pendulările între socialiști - chiar bolșevici - și național-țărăniști) și estetic (oscilații între postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-au depărtat de accepțiunea interesată a acestor cuvinte mai mult”. Printre recuperații abuziv sînt menționați „anarhicul Mirabeau”, apoi „Rémy de Gourmont, arătare bizară și doctă de artist și om de știință, de cugetare conservatoare și, totuși, paradoxală și dizolvantă”, socialistul Jean Jaurés și, nu în ultimul rînd, Ernest Renan, de la care poetul și gazetarul român împrumută definiția nonetnicistă a națiunii și a patriotismului. Totuși, oricît de recondiționat, discursul despre „naționalism și tradiție” rămîne obsedant în cazul său. (Și) din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Kersaint și soția sa le făcuseră surpriza să li se alăture. De două ori Într-o lună, chiar dacă Împrejurările dramatice favorizau solidaritatea, era ceva ce putea trezi Într-adevăr uimirea. Castelanii erau cumva pe cale să vireze pe nesimțite spre socialiști? Asimilînd lecția pe care soția lui i-o dăduse mai Înainte, Pierre-Marie mergea de la unul la altul, strîngînd mîinile și adresînd fiecăruia un cuvînt, secondat de Armelle, care Îi șoptea pedigree-ul persoanei În fața căreia ajungea, dacă memoria Îl lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceia? întrebă agentul F.B.I. — Eu trebuie să-ți spun? întrebă Jones. N-ai descoperit nici măcar atâta în decursul muncii dumitale? Evreii! Catolicii! Negrii! Orientalii! Unitarienii! Toți cei născuți în străinătate care nu înțeleg ce înseamnă democrația, care fac exact jocul socialiștilor, comuniștilor, anarhiștilor, anticriștilor și evreilor! Dacă vrei să știi, i-a spus agentul F.B.I. cu glas rece, triumfător, eu sunt evreu. — Asta dovedește ce-am spus eu adineauri! a zis Jones. — Cum adică? a întrebat agentul F.B.I. — Evreii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Lavrentie cu ai lui reușiseră să provoace oarecari mișcări prin satele pe unde treceau. Din cercetarea făcută de polițiști, mai rezulta că Lavrentie ar fi fost sprijinit în ascuns și de niște străini veniți de la București, care se dădeau de socialiști, propăvăduind republica țăranilor și muncitorilor. Toți ceilalți au fost toți prinși, doar Lavrentie reușind să se ascundă câteva zile la unii de-ai lui Soporan, din Șoptireanca. Apoi a venit în ascuns acasă, și-a făcut testamentul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Niciodată nu știi cum te ține minte istoria“, îi spusese chiar locțiitorul politic, maiorul Pârțângău (vărul avocatului). Preotul Lavrentie Goncea avusese doi copii. Calinic Goncea, preot și el, marcat de gestul păgân al tatălui său, se răspopise și trecuse la socialiști. Majoritatea socialiștilor din oraș erau lucrători în port sau la silozul de tutun. Calinic participa și la întrunirile fruntașilor socialiști de la Centru, fiind apropiat de Gheorghe Cristescu-Plăpumarul. În anii Primului Război Mondial, pe timpul ocupației germane din București, a intrat chiar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știi cum te ține minte istoria“, îi spusese chiar locțiitorul politic, maiorul Pârțângău (vărul avocatului). Preotul Lavrentie Goncea avusese doi copii. Calinic Goncea, preot și el, marcat de gestul păgân al tatălui său, se răspopise și trecuse la socialiști. Majoritatea socialiștilor din oraș erau lucrători în port sau la silozul de tutun. Calinic participa și la întrunirile fruntașilor socialiști de la Centru, fiind apropiat de Gheorghe Cristescu-Plăpumarul. În anii Primului Război Mondial, pe timpul ocupației germane din București, a intrat chiar într-o mare afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avusese doi copii. Calinic Goncea, preot și el, marcat de gestul păgân al tatălui său, se răspopise și trecuse la socialiști. Majoritatea socialiștilor din oraș erau lucrători în port sau la silozul de tutun. Calinic participa și la întrunirile fruntașilor socialiști de la Centru, fiind apropiat de Gheorghe Cristescu-Plăpumarul. În anii Primului Război Mondial, pe timpul ocupației germane din București, a intrat chiar într-o mare afacere împreună cu Cristescu. Au contractat furnizarea de plăpumi pentru trupele germane de pe frontul din Moldova. Afacere extrem de rentabilă, Calinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]