5,527 matches
-
masca relativitatea axiologică a preocupărilor și pozițiilor, chiar științificizante, ale sociologului. Decât să părem că ne disimulăm indiferența sau obediența sub lozinca „științificității”, mai corect ar fi să ne precizăm poziția, chiar dacă susținerea ei este costisitoare. Oricum, cel puțin pentru sociologi, orientările sunt suficient de transparente. Pe planul celălalt, al schimbărilor de ordin paradigmatic din practica sociologiei, sociologia educației a urmat fidel evoluțiile din câmpul la care se raportează. Adevărata explozie a sociologiei educației este consecutivă căderii în desuetudine a marilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sau funcție nu se mai utilizează astăzi decât cu valoare metaforică. Cercetarea și teoretizarea fac din ce în ce mai discutabile distincțiile dintre cantitativ și calitativ sau etnografic și sociologic. Însă discuțiile de ordin metodologic nu-și au locul în acest capitol. Rezumattc " Rezumat" • Sociologul Florian Znaniecki face distincția dintre sociologia educațională și sociologia educației. Sociologia educațională introduce cunoștințele sociologice în practica educațională, în timp ce sociologia educației este studiul științific al practicilor educative din diferite societăți. Mohamed Cherkaoui arată că sociologia educației este utilizată cu o
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
demografiei școlare în perioada postbelică" Perioada postbelică a însemnat și o creștere fără precedent a efectivelor școlare în țările industrializate, dar și în cele cunoscute ca fiind „în curs de dezvoltare”. Această expansiune explică în bună măsură și dezvoltarea interesului sociologilor pentru problematica educației în perioada respectivă. Amploarea resurselor umane și materiale pe care educația le mobilizează, sarcinile educaționale pe care le presupune, interogațiile teoretice și, de asemenea, ideologice și politice pe care le incumbă au constituit suficiente argumente pentru a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
accelerării dezvoltării economice. Meyer, Ramirez și Soysal extind această teorie (1992) printr-o variantă care acoperă multe dintre dificultățile celor anterioare. În contradicție cu teoriile funcționaliste, de tip conservator sau conflictualist, ce înțeleg schimbarea instituțională ca mecanism adaptativ, cei trei sociologi susțin că educația de masă s-a impus în contexte atât de diferite din punct de vedere politic (stat independent sau dependent), economic (țară dezvoltată sau în curs de dezvoltare) sau social (omogenitate etnică sau caracter multietnic) deoarece a devenit
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
comunismului. Statul comunist doar a gestionat, prin mijloace specifice, această modernizare la care era constrâns de competiția mondială la care lua parte. Se confirmă astfel, pe de o parte, sintagma de „capitalism monopolist de stat” care este utilizată de anumiți sociologi și politologi cu referire la sistemul socialist postbelic. Pe de altă parte, se poate înțelege de ce, dincolo de pretențiile regimurilor comuniste, învățământul comunist a realizat mult mai puțin pe planul egalizării șanselor sociale și educaționale decât multe dintre regimurile liberal-democratice din
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
justificate prin nevoile de forță de muncă specializată ale unor economii din ce în ce mai diversificate și avansate din punct de vedere tehnologic. Masificarea învățământului a produs însă devalorizarea diplomelor și tensiuni între diversele generații de cadre didactice, situație care, în opinia unor sociologi - un exemplu este Pierre Bourdieu (1984) -, a provocat, printre altele, revoltele studențești din 1968, revolte care au fost susținute de o parte a universitarilor. Consecințele mișcărilor din 1968 din Europa s-au manifestat mai ales pe planul guvernării școlilor și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dominației sociale care se ascunde sub masca producerii unei aristocrații a inteligenței. Elita intelectuală (din care Bourdieu însuși a făcut parte), economică și birocratică franceză provine într-o proporție covârșitoare din rândurile absolvenților celor cinci mari școli care, potrivit datelor sociologului francez, asigură fiilor celor din fruntea ierarhiei socioeconomice traiectorii sigure către vârful piramidei sociale. Situații similare se pot nota și în alte țări, în care un număr mic de universități „de mare prestigiu” consacră descendenții celor privilegiați în poziții dominante
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la o anumită configurație instituțională și culturală. 3.1. Transmiterea culturii dominantetc 3.1. Transmiterea culturii dominante" Sub această titulatură este cunoscută funcția conservatoare 2 a școlii, denumită astfel deoarece școala este acuzată ca fiind colportoarea culturii dominante. Pentru un sociolog marxist, este de la sine înțeles că școala funcționează ca aparat ideologic de stat (Althusser, 1977) și inculcă în subiecții ei modelele reprezentaționale și praxiologice care contribuie la perpetuarea și întărirea dominației unor categorii sociale asupra restului societății. Această „violență simbolică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la reproducerea inegalităților sociale. Tratarea meritului ca „efort + inteligență”, deși aparent mai democratică, are, dincolo de avertismentele lui Young, criticii săi, care pun în discuție mai ales caracterul genetic determinat al rezultatelor la testele de inteligență și neutralitatea culturală a acestora. Sociologii marxiști Bowles și Gintis (1976) susțin, de pildă, că ideologia inteligenței nu este decât o altă mască sub care se ascund mecanismele de reproducere socială de care este responsabilă școala capitalistă. Critica ideologiei meritocratice mai reține câteva contraargumente: 1. Tezele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se găsește în capitolul dedicat mobilității din Tratatul de sociologie (1997), ca și în traducerea în limba română a lucrării Efecte perverse și ordine socială (1998), mă voi limita la prezentarea unor teme și concluzii relevante la care a ajuns sociologul francez. 1. Creșterea rapidă a inegalităților școlare în raport cu treptele sistemului de învățământ este explicată prin câteva ipoteze simple referitoare la probabilitățile de decizie de școlarizare pentru fiecare etapă în funcție de reușita școlară anterioară și de apartenența socială. Considerându-se rațională acea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
impune, cu ajutorul școlii, perpetuarea propriei dominații. 2. Analizele lui Boudon au adus și o regândire a ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub titulatura de paradoxul lui Anderson. Studiind relația dintre mobilitatea socială și mobilitatea școlară 1, Anderson, un sociolog american, a constatat că cele două variabile nu sunt asociate. Cu alte cuvinte, o puternică mobilitate școlară nu este legată de o mobilitate socială în același sens, și nici invers (Anderson, 1961). O interpretare a paradoxului este aceea că mobilitatea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Obstacolele în calea egalizării șanselor de acces în școli au fost, în primul rând, de natură socială - reușita școlară a depins în întreaga perioadă de originea socială a candidatului. Principalul determinant al duratei carierei școlare evidențiat în studiul celor doi sociologi olandezi a fost nivelul de instrucție mediu al tatălui și al mamei. La acesta se adaugă resursele culturale din familia de origine și, cu un efect mai slab, dar consistent, capitalul politic al familiei, măsurat prin apartenența la partidul comunist
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
elevilor sau dacă intervin factori de genul accidentelor de naștere. 6. Aplicație. Măsurarea mobilității sociale - mobilitatea școlară în România comunistătc "6. Aplicație. Măsurarea mobilității sociale - mobilitatea școlară în România comunistă" 6.1. Calcularea mobilității socialetc "6.1. Calcularea mobilității sociale" Sociologii au propus de-a lungul timpului mai multe modalități de exprimare a mobilității sociale, a variației gradului de permeabilitate a structurilor sociale de la o generație la alta. Multe măsuri sunt artificiale și nu exprimă în mod corect ideea sociologică a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
prin politici sociale sau educaționale. Tezele lui Jencks au fost obiectul unor intense critici metodologice. • Modelele teoretice și empirice care afirmau atingerea unui grad înalt de meritocrație atins în societățile occidentale avansate au fost supuse la critici conceptuale și metodologice. • Sociologul francez Raymond Boudon interpretează fenomenele de mobilitate și de stratificare de pe pozițiile individualismului metodologic. Creșterea inegalităților sociale cu fiecare treaptă de învățământ este explicată prin agregarea deciziilor individuale de investire în instrucție, decizii determinate de resursele disponibile ale familiilor și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care le-ar lega de competențele solicitate, de productivitate sau de profit. Confuzia cu privire la relevanța diplomelor pentru piața muncii este întreținută, în realitate, de elita celor educați, în dauna celor mai puțin instruiți, situație la care contribuie și economiștii și sociologii. În celebrul volum The Credential Society: An Historical Sociology of Education and Stratification (1979), Collins afirmă că „educația este un instrument artificial șfolositț pentru monopolizarea accesului la ocupații profitabile” (1979, p. 9). Solicitările care se impun pentru ocuparea pozițiilor nu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în care angajatorii solicită din ce în ce mai multă școală pentru aceeași slujbă. Expansiunea educației, care s-a produs la rate mult mai rapide decât sporul de competențe tehnice solicitate de progresul tehnologic, este o reflectare a acestui fenomen (Bills, 2004). Pentru unii sociologi (Boudon, 1997), inflația diplomelor - sau devalorizarea acestora - este doar un efect pervers al cererii în creștere de acreditări, motivată de năzuința de ocupare a unei poziții sociale cât mai bune. Chiar și acest argument recunoaște efectul de diplomă, rolul pe
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
acreditări, motivată de năzuința de ocupare a unei poziții sociale cât mai bune. Chiar și acest argument recunoaște efectul de diplomă, rolul pe care certificatele educaționale îl au în selecția și plasarea persoanelor în roluri ocupaționale și poziții sociale. Pentru sociologii conflictualiști, inflația diplomelor este un mecanism prin care elitele își conservă pozițiile privilegiate și reduc permeabilitatea straturilor sociale, obligând reprezentanții claselor inferioare la investiții din ce în ce mai mari pentru ocuparea unor locuri de muncă superioare. Absolvirea unui ciclu de învățământ aduce beneficii
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ale Colegiului Psihologilor, instituție înființată prin aceeași lege, ce poate limita, astfel, fluxul de psihologi care pătrund pe piața practicării profesiei în ramurile cele mai rentabile. Propuneri de acest tip se fac auzite destul de frecvent și pentru asistenții sociali și sociologi, în cazul acestora mai ales pentru controlul furnizorilor de sondaje comerciale. 2. Alte teorii conflictualistetc "2. Alte teorii conflictualiste" 2.1. Teoria lui Bowles și Gintistc "2.1. Teoria lui Bowles și Gintis" Spre deosebire de Collins, cei doi autori americani (1976
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
A stabili un model de gândire și de acțiune normat înseamnă instituționalizare. Corupția ubicuă din România presupune că a fi corupt este, în țara noastră, ceva considerat îndeobște o practică normală și recomandabilă. Cum s-a ajuns la această situație? Sociologul bucureștean consideră că două fenomene dau seama de această realitate instituțională sumbră: rezistența la instituționalizare și retroinstituționalizarea. Primul reflectă strategia de adaptare - cognitivă și normativă - a românilor la realitățile aberante din România ultimilor cincisprezece ani de dictatură. Caracterul arbitrar și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dobândit un nivel de instrucție ridicat au aspirații educaționale înalte pentru copiii lor, ceea ce determină o mai mare acceptare și asumare a responsabilităților față de instrucția acestora (Steelman, Powell, 1991). O a treia interpretare posibilă, ignorată, se pare, de cei doi sociologi americani, este că persoanele cu un nivel de instrucție ridicat au venituri de asemenea ridicate, astfel încât posibilitățile de finanțare a educației copiilor sunt reale, iar asumarea responsabilității pentru acoperirea acestor costuri devine o consecință normală, cum la fel este normal
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sens larg o resursă care poate fi investită pentru obținerea unui rezultat. Gândirea economică modernă a extins conceptul de capital de la resursele fizice și monetare la cele umane, tratate într-un capitol aparte în acest volum. Mai mulți economiști și sociologi au criticat concepția subsocializată, excesiv de individualistă, asupra omului utilizată în economie pentru înțelegerea fenomenelor productive, propunând introducerea relațiilor dintre oameni în explicarea fenomenelor economice. Americanul Mark Granovetter (1985) a arătat, de pildă, că multe dintre situațiile cu care se confruntă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
structurilor ierarhizate, ci prin structurile de rețea în care se organizează relațiile dintre actori, fie indivizi, fie organizații. Conceptul a fost adoptat rapid în toate științele sociale, devenind unul dintre cele mai uzitate și disputate în ultimii ani. Printre primii sociologi care au conceptualizat capitalul social a fost Pierre Bourdieu. Acesta a definit într-un articol din 1988 (Bourdieu, 1988 ș1998, p. 46ț) capitalul social ca fiind „suma resurselor reale sau potențiale legate de deținerea unei rețele durabile de relații mai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dintre caracteristicile organizațiilor școlare și rezultatele elevilor. Acestea au aparținut mișcării de „cercetare a școlilor eficace”, direcție de studiu deosebit de activă în anii ’80 și ’90 ai secolului trecut. Direcția respectivă s-a dezvoltat ca răspuns la studiile cantitative ale sociologilor sau economiștilor care urmăreau mai ales relația dintre mediul socioeconomic de origine al elevului și rezultatele acestuia, făcând abstracție de procesele din școală sau din clasă. Diversele cercetări, cantitative sau calitative, de cele mai multe ori la nivel micro, dar și macro
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și „slabi” prin interacțiunile din clasă. 4.6. Evaluările profesorilortc "4.6. Evaluările profesorilor" Inevitabil, profesorii ajung să judece copiii în termeni de aptitudini, handicap, elevi-model, copii-problemă etc. - rezultat al unei supravegheri căreia elevii trebuie să i se adapteze. Mulți sociologi (de orientare interacționist-simbolică și fenomenologică) au studiat cum se formează aceste judecăți și ce efecte au ele asupra copiilor. 4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi?tc "4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi?" Brandis și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
considere ei înșiși delincvenți ori dacă romii stereotipizați încep să creadă că nu pot face nimic mai mult decât să paraziteze populația majoritară constituie teme importante pentru abordarea problemelor socioeducaționale ale României de azi. Funcționează așadar etichetarea în clasele școlare? Sociologul Howard Becker (1952) a studiat școlile publice din zonele sărace și cele bogate ale orașului Chicago. El a constatat că directorii de școli aveau așteptări mai mici de la elevii din cartierele sărace și și-a pus problema dacă această perspectivă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]