2,462 matches
-
nor negru pe cer, acum e ideea fixă de a locui în Centru, Știi că nu m-ar deranja să le cedez locul, Nici să nu te gândești, nici nu se pune problema, și nu pentru că-mi schimb părinții pe socru, dar ei se au unul pe altul, în timp ce dumneata vei rămâne singur, N-aș fi singurul om de pe lume care trăiește singur, Pentru Marta ai fi, te asigur, Mă pui în situația să nu știu ce să-ți răspund, Unele lucruri sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
consecințe îi făcuse figuri în practică. Marçal o anunță pe Marta că a doua zi vor lua prânzul cu părinții lui, dar nu făcu nici o aluzie la neplăcutul dialog pe care îl avusese cu maică-sa, ceea ce-l făcu pe socru să creadă că subiectul devenise privat, o problemă care trebuia analizată în intimitatea camerei cuplului și nu tocată și comentată într-o conversație în trei, dacă nu cumva, cu cea mai lăudabilă prudență, Marçal a vrut pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e mai devreme. El spuse, Marta nu e acasă, dar intră, te rog. Ea spuse, Nu vreau să deranjez, vin altă dată, ce mă aduce aici nu e urgent. El spuse, S-a dus cu Marçal să ia masa la socri, nu poate întârzia. Ea spuse, Voiam doar să-i spun Martei că mi-am găsit de lucru. El spuse, Ai găsit de lucru, unde. Ea spuse, Din fericire chiar aici, în sat. El spuse, Și ce vei face. Ea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de statuete, sau mai bine zis trei sute cincizeci, socotind probabilitatea erorilor. Nu încăpeau mai multe. S-a întâmplat să coincidă cu ziua liberă a lui Marçal și a fost pentru el o zi grea de lucru. Răbdător, amabil, își ajută socrul să aranjeze păpușile pe rafturile interioare, își luă sarcina să alimenteze cuptorul, treabă pentru bărbați robuști, atât din pricina efortului fizic cerut de transportul și introducerea lemnelor în cuptor cât și a duratei, căci un cuptor ca ăsta, vechi, rudimentar în raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vechi, rudimentar în raport cu noile tehnologii, are nevoie de mult timp ca să atingă temperatura optimă de coacere, fără să uităm că, după ce-a atins-o, trebuie menținută cât mai stabilă cu putință. Marçal a lucrat toată noaptea, până la ora când socrul, după ce-a terminat lucrarea pe care s-a străduit s-o grăbească în olărie, a venit să-l înlocuiască. Marta i-a dus cina tatălui, apoi i-o adus-o și lui Marçal și, așezați amândoi pe banca ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte banale și aproape indiferente, care n-aveau nevoie de atâta timp pentru a se manifesta, iar Marçal nu-i va mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-a imaginat socrul, mai puțin sau mai mult, ce spune el e la fel de serios ca o mână întinsă, Pentru dumneata, vestea nu e bună. Cipriano Algor îi înțelese intenția, îl privi pieziș, zâmbind ușor de parcă ar fi râs de propria resemnare, și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fiind o parte, este mai mare decât întregul, probabil pentru că e mai înalt decât toate clădirile care-l înconjoară, mai înalt decât orice clădire din oraș, probabil pentru că, de la început, a înghițit străzi, piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
superioare, vom avea impresia că e mai înaltă decât înălțimea la care vedem cerul pe un câmp deschis. După un moment de tăcere, Marçal rosti, Cred că îți înțeleg ideea, și se opri aici, nu vroia să alimenteze în mintea socrului un curent de gânduri care l-ar fi putut face să se închidă în spatele unei noi linii de disperată rezistență. Dar grijile lui Cipriano Algor o luaseră în altă direcție, Când ne mutăm, Cât mai curând posibil, am văzut apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar nu-l aprindem, mă voi ocupa eu mai târziu, după aceea voi mă ajutați să încarc în furgonetă păpușile gata, și, cât timp le duc la Centru și mă întorc, stați și voi liniștiți, fără un tată și un socru care să se bage unde nu-i fierbe oala, Ăsta a fost acordul pe care l-ai făcut cu departamentul de achiziții, să livrezi păpușile mâine, întrebă Marçal, n-am rămas cu impresia asta, am crezut că le vom duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cine știe dacă nu pentru ultima dată, Ce idee mai e și asta, mai avem de făcut încă șase sute de păpuși, spuse Marta, Nu sunt chiar așa de sigur, De ce, În primul rând, mutarea, Centrul nu-l va aștepta pe socrul gardianului rezident Marçal Gacho să-și termine comanda, deși trebuie spus că, în timp, presupunând că l-aș avea, aș putea s-o termin singur, și în al doilea rând, În al doilea rând, ce, întrebă Marçal, În viață, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal, Câinele, răspunse ea, Găsit, rectifică Cipriano Algor, și Marta continuă, Nefiind noi oamenii care l-ar putea omorî sau abandona, trebuie să-i găsim un rost, să-l încredințăm cuiva, În Centru nu sunt primite animalele, lămuri Marçal pentru socru, Nici măcar o țestoasă familiară, nici măcar un canar, nici măcar o blândă turturică, vru să afle Cipriano Algor, Se pare că dintr-odată nu te mai interesează soarta câinelui, spuse Marta, A lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în sfârșit, Marçal și Marta, somnoroși, s-au ivit în ușa bucătăriei, jumătate din treabă era făcută. Au luat micul dejun împreună schimbând fraze de circumstanță, mai vrei cafea, dă-mi pâinea, mai e marmeladă, apoi Marçal și-a ajutat socrul să termine ce era de făcut, s-a ocupat de delicata operație de a așeza cele trei sute de păpuși terminate în lăzile folosite înainte la transportul vaselor. Marta îi spuse tatălui că va merge cu Marçal la socrii acasă, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ajutat socrul să termine ce era de făcut, s-a ocupat de delicata operație de a așeza cele trei sute de păpuși terminate în lăzile folosite înainte la transportul vaselor. Marta îi spuse tatălui că va merge cu Marçal la socrii acasă, trebuia să-i informeze de apropiata mutare, e de văzut cum vor primi vestea, oricum nu vor sta la masă, Probabil vom fi aici când te vei întoarce de la Centru, încheie. Cipriano Algor spuse că-l lua cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tine de parcă vrea să ți se bage sub piele. Marçal se gândi puțin și spuse, În fond, e indiferent, e totuna, oricum ne vom muta la Centru peste zece zile, Chiar crezi că e indiferent, că e totuna, îl întrebă socrul, Uite, dacă rezultatul sondajului va fi pozitiv, vom mai avea timp să terminăm păpușile și să le predăm, cât privește restul comenzii, în mod logic, va fi automat anulată de desființarea olăriei, Și dacă rezultatul va fi negativ, Atunci aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o colivie atârnată la geam, și-ar putea închipui că e liberă, Ferestrele nu se pot deschide, De ce, Din cauza aerului condiționat, Bineînțeles. Ajunseră la ușă. Marçal intră primul, dădu bună ziua celor doi paznici de planton, spuse în treacăt, Soția mea, socrul meu, și deschise ușa care dădea spre interior. Au intrat într-un ascensor, Să luăm cheia, spuse Marçal. Au ieșit la etajul al doilea, au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt. S-au urcat în alt ascensor. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dat un apartament din astea, nu știu dacă aș reuși să trăiesc în el mult timp, spuse Marta, Gardienii rezidenți trebuie să se considere mulțumiți cu un apartament obișnuit, cu ferestre, Niciodată nu mi-aș fi închipuit că a fi socrul unui gardian rezident va fi cel mai mare noroc și privilegiu pe care mi le-a rezervat viața, spuse Cipriano Algor. Apartamentele erau identificate ca niște camere de hotel, cu diferența că între numărul etajului și numărul ușii era pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
găsi o soluție, Nu-ți place casa, întrebă Marçal, E casa pe care o vom avea, n-are nici un rost să discutăm dacă ne place mult sau puțin sau deloc, parcă am smulge petalele unei margarete. Marçal se întoarse spre socru, cerându-i ajutor, n-a spus nimic, doar l-a fixat cu privirea, Trebuie să recunoaștem că nu arată rău deloc, spuse Cipriano Algor, casa e nouă, mobila e dintr-un lemn bun, evident, mobilele trebuiau să fie diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
obișnuiește întotdeauna, întotdeauna se obișnuiește. Marta se încruntă ascultând discursul tatălui, se sili să zâmbească și porni din nou prin casă, de astă dată deschizând și închizând sertare și dulapuri, evaluându-le conținutul. Marçal făcu un gest de mulțumire spre socru, apoi se uită la ceas și anunță, Se apropie ora să mă prezint la serviciu. Marta spuse dinăuntru, Nu întârzii, vin acum, astea sunt avantajele micilor apartamente, scoți în surdină un suspin pe care l-ai înăbușit și, pe îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i dau sfaturi, am mers pe psihologie, Trebuie să merg după el, spuse Marçal, să nu-mi scape, Dacă observi ceva suspect, informează-mă, ca să anexăm raportului, vom semna amândoi. Celălalt gardian plecă, iar Marçal, după ce urmări de departe plimbarea socrului pe încă două etaje superioare, renunță. Se întreba ce-ar fi mai potrivit să facă, să vorbească cu el și să-i recomande mai multă grijă în deambulările lui prin Centru, sau să se prefacă a nu fi aflat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vor să cumpere, șase, cu noi nu veți dori să fiți altceva, șapte, sunteți clientul nostru cel mai bun, dar nu spuneți vecinului, Ăsta a fost afară, pe fațadă, spuse Marçal, Acum e înăuntru, le-o fi plăcut clienților, răspunse socrul. Și ce-ai mai găsit în aventuroasa dumitale explorare, întrebă Marta, O să adormi dacă mă apuc să le înșir pe toate, Atunci, fă-mă să adorm, Ce m-a distrat cel mai mult, începu Cipriano Algor, au fost senzațiile naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șaizeci de ani, spuse Marta, Exact, cu cât ești mai bătrân, cu atât ești mai în câștig, când vei muri, vei fi bogat, Și ce s-a întâmplat după aceea, întrebă Marçal, nerăbdător, N-ai intrat niciodată acolo, se miră socrul, Știam că există, dar n-am intrat, n-am avut timp, Atunci n-ai idee ce-ai pierdut, Dacă nu povestești, mă duc la culcare, amenință Marta, Bine, după ce plătești și-ți dau un impermeabil, o pălărie, niște cizme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l luase, interdicția i se părea absurdă, omul are, mai mult decât dreptul, obligația de a se încrede în propria familie, dar asta e teorie, oricât s-ar gândi, n-are altă soluție decât să respecte mandatul, ordinul e ordin. Socrul nu era acasă, trebuia să fi plecat într-una din expedițiile lui de copil curios, în căutarea înțelesului lucrurilor, și înzestrat cu suficientă șiretenie pentru a-l găsi oricât de bine ar fi fost ascuns. Îi spuse Martei că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
discuției, Dacă insistați, voi fi primul să recunosc că ordinul e aiurea, dar l-am primit, și nu mai e nimic de spus despre acest subiect, Cel puțin spune-ne de ce ai început pe neașteptate să patrulezi în civil, ceru socrul, Nu facem patrule, veghem la siguranța Centrului, nimic mai mult, Foarte bine, așa o fi, Nu am nimic de adăugat, nu mă mai întreba, te rog, îi tăie vorba Marçal, iritat. Se uită spre nevastă ca și cum ar fi întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era și o nedreptate față de bietul băiat, dacă avea ordine să nu vorbească și le îndeplinea, ar fi trebuit felicitat și nu supus la diferitele și impudicele metode de șantaj sentimental la care familiile sunt atât de pricepute, eu sunt socrul tău, tu ești ginerele meu, povestește-mi totul, Marta avea dreptate, își spuse, noi, Algorii, suntem cam neciopliți. Mâine va lăsa în pace fluviul amazon cu indienii lui cu tot și va parcurge Centrul de la un capăt la altul, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]