11,061 matches
-
să fie și demn de încredere" se bazează pe adevărul că "virtutea este cunoaștere" literatura filosofică nu este adresată tuturor cititorilor, ci doar celor demni de încredere și inteligenți; este o comunicare privată. Dar inteligența și cultura nu sunt și solidare obligatoriu cu "competența morală"; aceste sublinieri pot fi valabile în cazul în care funcționează cenzura. Oracolul i-a încredințat lui Socrate misiunea de a instrui, de a rămâne sărac și a nu scrie. El este un filosof al dialogului, al
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
global al Întreprinderii. Birouri fără hârtie PWC Consulting Gestionarea cunoașterii este arta de a transforma informația și capitalul intelectual În valoare durabilă pentru organizație și pentru salariați. Gestionarea cunoașterii urmărește să inspire și să Încurajeze schimburile de informații În mod solidar În cadrul grupului. Cunoștințele Întreprinderii trebuie reunite În așa fel Încât să fie accesibile și disponibile pentru toți, Într-o memorie centrală spre care converge totul. La PWC Consulting, celula de gestionare a cunoașterii este compusă dintr-o echipă de cinci
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
o semnificație directă asupra Înnoirilor din domeniul metodologiei. Așa cum deja am relatat, aspectul esențial care capătă o importanță primordială aici este adaptarea metodologiilor de instruire la legile dezvoltării psihice, Îndeosebi ale gândirii. În mod firesc, „...orice metodă de Învățământ este solidară cu o psihologie a copilului și a gândirii sale, adesea nu explicită, ce-i drept, dar presupusă tacit. Analiza atentă a unei metodologii și chiar a simplelor practici didactice folosite În școală relevă destul de ușor concepțiile psihologice conținute” (P. Apostol
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de numerar să fie alocat în mod rațional pe elementele individuale componente, în scopul identificării eventualelor deprecieri. Un grup destinat cedării (GDC) reprezintă un grup de active care urmează a fi cedate prin vânzare sau prin altă modalitate, în mod solidar, în cadrul unei singure tranzacții, precum Și datoriile direct legate de aceste active, care urmează a fi transferate în cadrul tranzacției. Pierderea din depreciere aferentă GDC reduce fondul comercial, iar apoi pierderea reziduală se alocă celorlalte active pro rata, în baza valorii lor
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
și la guvernul său, poate fi extrapolată mutatis mutandis la nivelul diferitelor sectoare de activitate observabile empiric. Orice conceptualizare a societății ca sistem social antrenează posibilitatea de a distinge subsisteme mai mult sau mai puțin autonome. Astfel de subsisteme, deși solidare cu ansamblul, funcționează pe baza unei scări de valori proprii și de norme specifice. În această situație, în cadrul fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate, trebuie menținut un consens asupra unui principiu de legitimitate care să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și cazuri în care un sistem de recrutare relativ închis nu antrenează un grad înalt de integrare. Este ceea ce Giddens numește o elită stabilită. Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită unor membri ai categoriilor sociale inferioare, stimulând în același timp un grad înalt de integrare morală și socială. Acesta a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cele mai prestigioase competențe ale țării; - încurajarea cunoașterii și tratării comparative a problemelor societății românești cu cele ale societăților europene, dat fiind faptul că România întregită trăia într-o nouă constelație social-politică a Europei „cu care va trebui să fie solidară”; - spiritul larg de toleranță al dezbaterilor publice care să „găzduiască” toate părerile și toate tendințele sociale și politice. S-a făcut apel, deliberat, la reprezentanții părerilor celor mai deosebite pentru a da programului prelegerilor o cât mai mare elasticitate; - construirea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
adulatoare exaltată a „vieții”: generația mea a apucat să vadă prea bine unde a dus această „biolatrie” și pretinsa ei grijă pentru suflet. Greșeala pătimașului Klages a fost de a considera opuse două noțiuni distincte, e adevărat, dar corelate și solidare: sufletul și spiritul. Nu tot ce e distinct e opus; nu tot ce e opus e în contradicție; nu orice contradicție e dialectică. E bine să amintim din când în când aceste truisme. Rupte unul de celălalt, sufletul și spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ratific judecata. Poate chiar că m-am oprit cu opțiunile și cu gusturile la un stadiu de la care privesc cu scepticism ceea ce se propune ca noutate, ca fenomen contemporan. Nu vreau să spun prin asta că nu m-aș simți solidar cu întrebările, confruntările și somațiile pe care ni le impune lumea în care trăim. Dar rămân puțin distant, nu foarte atras, fără o prea mare curiozitate sau aviditate de a fi la curent cu toate. — Cu spiritul culturii de azi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai pozitivă, pe cea mai fecundă, pe cea mai conformă rațiunii. — Sunteți un marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin care e solidar cu toate valorile trecutului. In esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori chiar împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș înțelege și chiar simpatiza diferite manifestări iconoclaste, există un soi de radicalism simplist al negației care ține și el de barbarie. Trebuie să fim solidari cu toate valorile de totdeauna și de pretutindeni ale civilizației. Asemenea solidaritate a spiritului cu propriile sale forme o exprimă atitudini ca a lui T.S. Eliot în poezia lui sau a lui E.R. Curtius în marea lui carte Literatura europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Bisericii cu regimul fascist 2 a fost un lucru foarte grav, la momentul acelei semnări ce a reprezentat un blestem în ochii lui Dumnezeu; dar astăzi acest acord este încă și mai grav. De ce? Pentru că poporul italian de atunci era „solidar” - în sensul pe care îl dau acestui cuvânt structuraliștii - cu Biserica. Iar aceasta, pentru a se bucura din nou de dragostea pierdută a poporului, își putea permite luxul „cinic” de a trece peste rușinea Fascismului. Dar astăzi poporul nu mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sensul pe care îl dau acestui cuvânt structuraliștii - cu Biserica. Iar aceasta, pentru a se bucura din nou de dragostea pierdută a poporului, își putea permite luxul „cinic” de a trece peste rușinea Fascismului. Dar astăzi poporul nu mai este solidar cu Biserica: lumea rurală, după circa paisprezece mii de ani de existență, s-a sfârșit aproape dintr-odată. Acordul, încă în vigoare, dintre Biserică și statul post-fascist este deci o simplă alianță de putere, care nici măcar nu mai e justificată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
turmă a poporului (repet încă o dată, în sens tradițional religios) se lăsa guvernată și ținută în pumn. Dar să presupunem că Biserica era mânată de buna-credință și să interpretăm abjectul său pact cu fasciștii drept un mod de a rămâne solidară cu poporul ce era de-acum exploatat și înfometat. Astăzi, Familia nu mai este - aproape dintr-odată - acel „nucleu” minim, originar, celulă primă a economiei rurale, așa cum a fost mii de ani până acum. Prin urmare, printr-un ricoșeu perfect
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care bunăstarea i le vârâse pe neașteptate în buzunare -, iată că a sosit austeritatea, sau sărăcia obligatorie. Fiind vorba de o prevedere guvernamentală, consider o asemenea austeritate de-a dreptul neconstituțională și mă indignez cu furie la gândul că este „solidară” cu Jubileul. Dar, ca „semn premonitoriu” al revenirii la o sărăcie reală, ea nu poate decât să mă bucure. Spun sărăcie, nu mizerie. Sunt gata de orice sacrificiu personal, desigur. Drept compensație, ajunge ca pe fața oamenilor să revină vechiul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mania ce i-a cuprins pe italieni să se numească întruna fasciști unii pe alții. Probabil că este un mare adevăr. Dar, în speță, de la caz la caz, o asemenea acuzație este criminală. După cum am spus, ea stabilește automat răspunderea solidară pentru acte criminale și de-a dreptul pentru masacre. Iată motivele indignării mele față de Casalegno, care, pentru a doua oară în viață, m-a făcut să-mi vină deodată o oarecare idee de violență. Desigur, nu e de mirare că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de aceeași limbă se caută, procedînd la fel cei care practică aceeași religie, sînt de aceeași etnie sau din aceeași țară. Imigranții abia veniți, dar și cei mai vechi, Însă neasimilați - indiferent de etnie sau de religie -, sînt de regulă solidari și circumspecți, chiar ostili americanizaților. În plus, remarca Sherman David Spector - În alt context, dar aprecierea Își păstrează valoarea și În cazul expunerii noastre -, „Pro-Romanian sympathies in the United States were insignificant [...]. This was partly due to the fact that
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un număr de tineri intră În breaslă cu o deplină deschidere spre alte orizonturi. Generația care i-a precedat, formată din cei dintîi absolvenți ai Universității românești după 1989, n-a găsit Încă o platformă comună spre a se manifesta solidar. Andrei Pippidi LUMINIȚA MACHEDON, ERNIE SCOFFHAM, Romanian Modernism: the Architecture of Bucharest, 1920-1940, MIT Press, Boston, Massachusetts, 1999, 407 p. Interesul pe care arhitectura modernistă românească dintre cele două războaie l-a trezit după 1990 În cercurile de specialiști are
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românească nutrește căutările artistice ale grupului, în timp ce ideologia îl împarte între socialism și tendința de asimilare. Țesătura epică a cărții privilegiază această epocă, spre a se restrânge mult atunci când sunt evocate deceniile realismului socialist. M.H. Maxy trece de la avangardă, totdeauna solidară cu stânga antifascistă, la acceptarea realismului socialist, iar de aici la marea deziluzie. Narațiunea, structurată ca o rememorare autobiografică, urmărește însă și criza de identitate a școlăriței, care se descoperă refuzată din motive etnice de colege și de profesoare. Memorialista
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
cuprinse în volumul Sarcasm și ideal (1897) sunt mărturii ale unei dramatice măcinări lăuntrice. Se retrage la Câmpina, unde construise un castel bizar, al cărui proiect ar fi fost transmis de Iulia prin efluvii de natură mistică. Dintre destinele Hâjdeilor, solidari în voința și mândria de a crea, doar cel al lui H. s-a aflat sub o zodie norocoasă, în primul rând pentru că moștenirea primită a fost fructificată în interiorul culturii române, unde personalitatea lui proteică s-a manifestat complet, în
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
decembrie 1989, în ciuda precarității ei pe vremea regimului comunist, cercetătorul Alexandru Zub a practicat asiduu publicistica, acordându-i o însemnătate specială în perioada tranziției, considerată, în accepția sa, „nu numai o ruptură, ci deopotrivă sub unghiul continuității, al unei atitudini solidare cu valorile autentice din trecut, fie acesta apropiat și supus la contestații radicale“. Sub acest spirit a publicat sistematic texte ce urmăreau să contribuie la o mai corectă înțelegere a timpurilor pe care le trăim. Unele dintre ele au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
marea majoritate a evreilor nu a suferit un proces de aculturație deplină și rapidă, în sensul antropologiei culturale, ei fiind percepuți, judecați și catalogați cel mai adesea drept străini care prin habitudini, obiceiuri, profesii, interese nu reprezentau și nu erau solidari intereselor și realităților românești. Unul din primii noștri economiști, Dionisie Pop Marțian, relata la începutul deceniului șapte al secolului al XIX-lea: „Clasa cea mai avută de la noi este un conglomerat de oameni de toate originile, de toate naționalitățile. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de fapt în care ne aflăm pe urma întregului nostru trecut politic, - o politică rusofilă și o acțiune militară corespunzătoare constituie nu numai o imposibilitate morală, dar și o imposibilitate materială. Dar când interesul nostru național este în această privință solidar cu marile interese ale istoriei universale, disprețul acestor considerațiuni ar echivala cu o sinucidere“19. Deși contestat, tonul polemic este evident, după cum evidentă și pretenția de a susține singura atitudine corespunzătoare interesului național. Dincolo de acestea, temerile lui Stere referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]