3,003 matches
-
nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și Împlinire. Suferința și durerea sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este un scop în sine, ci are un scop relațional veșnic în împlinirea tuturor aspirațiilor umane în paradis, în comuniunea sfinților cu Dumnezeu și unii cu alții. Din această perspectivă, etica creștină nu se termină într-o existență impersonală sau solitară, ci în comuniune desăvârșită. Bibliografie Ammerman, Robert T.; Ott, Peggy, J.; Tarter, Ralph E. (1999) (ed.), Prevention and Societal Impact of Drug and Alcohol Abuse, Lawrence Earlbaum Associates, New York. Baekeland, F.; Lundwall, L.; Kissin, B. (1975), „Methods for the treatment
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
cât mai repede să se adapteze ritmurilor circadiene (dimineața, la prânz, seara, o săptămână, un anotimp etc.) și să ordoneze anumite acțiuni în funcție de momentul respectiv. Termenul ritm, în contextul structurii temporale, cuprinde noțiunile de ordine, succesiune, durată și alternanță, desfășurate solitar sau armonizate cu muzica, ceea ce conferă mișcării un plus de cursivitate și de execuție mai corectă. Tulburările de orientare temporală sunt determinate de cauze motrice, puse în relație cu ritmul uniform al respirației sau cu eventuale tulburări auditive. Tulburările psihomotrice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
repezeală pe Copacul cu flori galbene și s-a pitit în umbra petalelor, iar Mira a călărit Pana fosforescentă, găsindu-și un loc ferit în puful panei. Dumu a ales Ciuperca de coral, iar Dimi a pătruns în tubul Hexacoralului solitar. Era și timpul că apa se tulburase dintr-o dată, iar Tuburile muzicale începură să scoată sunete înfricoșătoare, așa cum dispunea Regina însăși, prin poruncile sale. Ei nu-i plăcea muzica armonioasă, doar cea zgomotoasă, de horror. Regina întunericului era însoțită, ca
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu are frunze, doar flori ca steluțele. Aici vedeți Pana fosforica, apoi o colonie care seamănă cu un copac înflorit cu floricele galbene, dincolo este Lofelia, care este un schelet calcaros, mai încolo Ciuperca coral, iar acesta este un Hexacoral solitar care nare schelet, dar are un tub, în care se retrage în caz de primejdie. Așa să știți că toate acestea, unde vați căutat adăpost, sunt animale, cu toate că au înfățișare de plante. -Dar străjerii ce fel de viețuitoare sunt? -Și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și cum Daguerre a cules toți laurii. Descrie prima fotografie făcută vreodată unui om, o scenă de stradă din Paris fotografiată cu un timp de expunere atât de lung, că nu se vede nici unul dintre pietonii grăbiți, În afară de o siluetă solitară care se oprise să-și lustruiască pantofii. ― Și eu vreau să intru În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celălalt lucru pe care Îl observasem În ultima vreme la fratele meu. La puțină vreme după ce Desdemona s-a retras la pat, Începusem să observ, În felul vag și abscons În care o soră Își urmărește fratele, o preocupare nouă, solitară, a Capitolului Unsprezece. Era vorba de o activitate perceptibilă care se desfășura după ușa - Încuiată - de la baie. De o anumită Încordare În răspunsul. „Imediat!“ când băteam la ușă. Totuși eram mai mică decât el și habar n-aveam de nevoile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
draperii de-o parte și de alta a nasului. Oamenii ciocăneau În aerul din fața chipului meu și Întrebau: ― E cineva Înăuntru? Eram acolo, normal. Unde puteam să plec? LIRISM ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare prin parcul Victoria. La trabucurile mele Romeo y Julieta ori Davidoff Grand Cru. La recepțiile mele de la ambasadă, la concertele de la Filarmonică, la ieșirile nocturne la Felsenkeller. E anotimpul meu preferat, toamna. Frigul ușor din aer, care face creierul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu ce-ți trebuie, puiule! OBIECTUL OBSCUR Mi-am dat seama azi că n-am făcut cine știe ce progrese, nu așa cum mi-am imaginat. Scrierea poveștii mele nu este actul curajos de emancipare care sperasem eu că va fi. Scrisul e solitar, clandestin, și eu știu totul despre astfel de lucruri. Sunt expert În viața subterană. Să fie oare temperamentul meu apolitic cel care mă face să stau deoparte de mișcările pentru drepturile intersexualilor? N-ar putea fi și teama? De a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de suflet atrofiat de atâta vreme! La început, erau fascinați de o asemenea oportunitate și au abuzat de ea, dar apoi îi invadase. Au rămas inapți. Incapabili de a reacționa. "Paraziți..." Ar fi o cale, fiule!" se auzi o voce solitară în tot acel ocean de durere. Rămase înțepenit. O rază de speranță! "Cine ești? Care? Fac orice!" "Ești sigur că ești dispus să oferi orice? Te va durea incredibil pentru că presupune ruperea în două a ceea ce Tatăl a dat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În cinci minute va veni un mecanic și vă va duce unde doriți. Bagn se înapoie în clădire, uitând cu cine discutase și cum arătase grupul, crezând că ăsta e cursul cel mai indicat de a acționa. Mergând spre vagonul solitar ce staționa pe linia șase legat la o locomotivă, Corvium îl întrebă pe fostul Romb Argintiu: Ăla era codul? Oh! Da! Împăratului îi plăceau codurile de genul ăsta. Urcând treptele vagonului, putură vedea mecanicul desemnat cum se grăbește spre postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ci reale. Fântâna asta arteziană este un adevărat heleșteu. La fund, pe pereți, sunt amenajate chiar celule care servesc peștilor drept re fugiu, mai ales vara, pe căldurile cele mari... Se uită în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
parcă pentru a surprinde și apoi compensa punctele slabe ale protagonistului acțiunii. Cele cinci personaje himerice par coborâte din opera lui Rabelais, formând un alai plin de vivacitate și umor. Victoria lui Harap-Alb și a tovarășilor săi nu este una solitară, ci reprezintă biruința fraternității spirituale asupra individualismului omenesc. Gerilă sintetizează cel mai bine acest fapt atunci când afirmă, într-un stil specific, ce redă oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă sdrențuită în cale-i o salută. Mărirea-i e în taină legată de acești. {EminescuOpI 62} Convins ca voi el este-n nălțimea-i solitară Lipsită de iubire, cum că principiul rău, Nedreptul și minciuna al lumii duce frâu; Istoria umană în veci se desfășoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. Și el - el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel de pofte de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să mă scald în marea albă Și la braț cu infinitul, să-mi pun stelele în salbă. Un miraj ne ține alături, până zorii se revarsă, Cu balsam pentru tristețe, îmi găsesc drumul spre casă. Noapte-adâncă, noapte-albastră și tu lună solitară, Stăm de vorbă pe-ndelete, oare pentru-a câta oară?
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și o tratau cu un dispreț suveran. Prin urmare, toate săgețile ei se Îndreptau spre mine, solitara ei țintă. „Ți-o spun eu“, Îmi zicea Mama Scumpă, „doar ca să nu ți se facă rău auzind-o din gura altcuiva“. Și apoi Îmi povestea Încă o dată cum mama fusese la fel de micuță ca și mine, dar nu așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei băiețească, tricoul roz și blugi. Avea Încă un trup de copil, nici urmă de adolescență incipientă. Dar la doisprezece ani putea să-și poarte singură de grijă, un obstacol În minus În calea dorinței lui de a primi mângâierile solitare ale Marlenei. Oricum, aveau trei săptămâni la dispoziție, destul timp ca să pună la punct logistica și felurile În care o preadolescentă se poate distra În lipsa Încântătoarei sale mame. Esmé, drăguțo, uite zece dolari. De ce nu te duci până-n junglă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor primordiale. Comisionarul, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp cu limitele lor. Iar ceea ce spune poate să echivaleze cu tăcerea însăși, probabil că tocmai aceasta așteaptă până la urmă în spatele cuvintelor. Am putea crede că asemenea situații sunt până la urmă simple excepții. Sau că e vorba de unele exerciții solitare ale minții omenești. Însă lucrurile nu stau astfel, excesul survine cu orice rostire ce ia distanță de practica obișnuită a vorbirii. Nonsensul poate să apară cu orice distanță față de lumea comună a vieții. Nu doar prin unele gesturi insolite, nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]