1,274 matches
-
în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum ține a ne asigura mereu? Ca poet, se cuvine a respecta regimul similimonahal al izolării (Gotfried Benn scria că "lirica e o artă anahoretă"). Din această observare a prescripțiilor solitudinii provine însuși artefactul estetic, astfel cum recunoaște poetul într-o formulare aforistică: "Pomul își scuipă fructul,/ ca și cînd ar fi fost singur/ în livada sărăcăcioasă" (Plictis diurn). Ceea ce înseamnă că, oricum, se cuvine ca artistul să fie singur, prin
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
sub unghiul viziunii care antrenează o concepție asupra lumii date, o atitudine articulată în raport cu lumea? Lumea e compusă și ea dintr-un șir de unicități, dintr-un angrenaj de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al spețelor și al stihiilor. Solitudinea poetului apare înconjurată de singurătățile microcosmice care alcătuiesc macrocosmul: "Lacrima se odihnește în ochi,/ Timpul face la fel, în sineși.//(...) Apa, în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în somnul lui,/ Și seva copacilor/ face la fel" (Neodihnita). Un creator care este spectatorul propriei sale solitudini, devine vrînd-nevrînd și spectatorul solitudinilor, în șir infinit, pe care le contemplă în jurul său. Spre a surprinde autenticitatea celor din urmă, are la îndemînă mai multe căi, dintre care bardul de care ne ocupăm aici intuiește, cu suficientă pregnanță, două
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în somnul lui,/ Și seva copacilor/ face la fel" (Neodihnita). Un creator care este spectatorul propriei sale solitudini, devine vrînd-nevrînd și spectatorul solitudinilor, în șir infinit, pe care le contemplă în jurul său. Spre a surprinde autenticitatea celor din urmă, are la îndemînă mai multe căi, dintre care bardul de care ne ocupăm aici intuiește, cu suficientă pregnanță, două. Mai întîi e un drum
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Predicție). Peisajele ce ies de sub penelul poetului se străduiesc a răspunde aceluiași concept de "poezie pură" în varianta sa italiană care este hermetismul, prin aparenta lor obscuritate (frugală totuși), prin irealitatea lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
de sub penelul poetului se străduiesc a răspunde aceluiași concept de "poezie pură" în varianta sa italiană care este hermetismul, prin aparenta lor obscuritate (frugală totuși), prin irealitatea lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
făcîndu-mi semne/ disperate cu aripile./ Cerul se cojise/ și zborul tău - ce jalnic era -/ săpa imensitatea" (Semne, semne). A doua direcție pe care o reflectă versurile lui Radu Cange este una "naivă", capabilă de perspective infantil-mirifice. De data aceasta, unicitatea (solitudinea funcțională) a tuturor celor ce ființează nu mai e căutată prin confruntarea cu obscuritatea (procedeu ținînd în esență de intelectul contrariat ce ricoșează), ci prin asumarea contactului primar, a "uimirii", a "închipuirii" stimulate de "uimire". Intră în joc vectorul spontan
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
cerebral al plăsmuirii poetice, opus mareei imaginarului care lunecă precum o îngînare a principiului heraclitean, reținut din spectacolul fenomenal al lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința ca atare, tragică în unicitatea sa, care se învăluie într-o grea solitudine. O unicitate ce-l fixează despărțindu-l de univers, îl cufundă într-o incurabilă simțire autumnală, în șoaptele, în scrumul, în negurile destrămării ce se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
lipsește judecata morală, căci etica nu are de-a face cu natura. Destine care încearcă să se sustragă naturii prin fuga în alt spațiu geografic (Grace), prin evadarea într-un spațiu mental al logicii și manipulării (Tom), prin retragerea în solitudine (personajul orb) ori prin mascarea urii față de soț printr-o exagerată iubire față de fiu (Vera). Personaje ce trăiesc departe de lume, dar încă și mai departe de propria lor natură biologică. Nu întîmplător cîinele micului oraș este de-a lungul
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
Prin Europa/ biciul lui Attila/ tot mai usucă rufe" (Mărturisiri de nemărturisit). Sau această nerăbdare de-a ieși din ficțiune în acțiune: "Ceasul meu de-acum -/ nebun/ că un vers scris/ într-o mînăstire!" (Însemnare). Sau această fierbere patetic-amenintătoare a solitudinii: "Elicii strălucitoare/ atleții ipocriziei primesc aerul;/ e mare ventilație./ Stafia cuvîntului Weltanschauung/ tulbură/ din ce in ce mai agresiv/ viața de noapte;/ ce fac forțele de ordine?/ Soluția finală/ nu-ți pare nici ea/ mai puțin fragilă. Cu cine să-mparti?/ Oră e singura
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
literare că Marin Mincu a trebuit să participe la un concurs spre a-și prelungi legitimația de poet; important e că Am visat că visez că sunt înger este un volum de texte poetice ce confirmă iscusința, rafinamentul și chiar solitudinea unui scriitor total printre poeți, fidel procedurilor și informației sale la zi. Fiind și unul dintre exegeții importanți ai momentului, Marin Mincu oferă comentatorului nesperate căi de acces spre textul sau, făcându-l inteligibil (pe acestă) și mai inteligent pe
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
pe Mark Twain i-ai citit, ci altceva, niște versiuni caricaturizare și prăbușite în mediocru ale unor cărți fundamentale, al căror rost l-ai ratat în chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Twain i-ai citit, ci altceva, niște versiuni caricaturizare și prăbușite în mediocru ale unor cărți fundamentale, al căror rost l-ai ratat în chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor se știe
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor se știe că ivirea esteticii e legată indestructibil de toposul mănăstirii ca loc de reflecție, contemplare și venerare), Rorty răspunde cu o altă axioma. Cea a contingentei individualității, a imersiunii
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
cu ideile acestuia) mai mult decît o face Bloom cu el, sau decît i-ar permite raționamentele constitutive ale teoriei sale să o facă. În comunitatea liberală a lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi se pare mie, e mai cuprinzător, mai putin reductiv, și deci mai capabil să ne îmbogățească acel eu solitar care e
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Rorty), nu alege în canon decît tocmai Lolita, acel român care a avut succes de public, si care categoric ( o declară ritos bloomiana solitara și înamorata de Nabokov din mine) nu e cel mai valoros român al său? Undeva în solitudinea lui, Bloom e mult mai puțin singur și devotat esteticii decît ar crede-o. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 1998, 478 pagini, preț nemenționat. Richard
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
bucuram citind această proză când oceanul îi mai trimitea la țărm singuratecului câte o scândură, câte o ladă spartă, câte o toporișcă descoperită în pântecul unei corăbii înecate împinsă de talazuri. Și să nu uităm că acest om exemplar, în solitudinea lui, nu și-a pierdut timpul aruncându-se mereu în genunchi și proslăvindu-l pe Dumnezeu, ci a făcut singur, cu o mare încredere în sine și în puterile sale, exact lucrul pe care și Creatorul, neajutat nici El de
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
între critică și operă este însă inevitabil, chiar dacă uneori e mai redus, corectînd cînd e nevoie excesul de purism al unei discipline ce se refuză deopotrivă pozitivismului, statutului pedant de ,,știință", ca și unei reducții la textul considerat în abstracția solitudinii sale de-valorizate, ergo dezumanizate, sterile, așa cum procedau unii fanatici ai structuralismului. Insistînd pe înrîurirea ideologiilor asupra criticii, C. Pricop (care înțelege prin ideologie, alături de Edward Shils, ,,o variantă de sisteme, de credințe pozitive și normative care înfloresc în orice
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
înglobează sub această denumire patru posibilități distincte de urmărire în justiție. Vezi Restatement, § 652A. În primul rând, o plângere cu privire la "ingerința în sfera privată" poate fi depusă împotriva unui pârât care, în mod intenționat, încalcă, fizic sau în alt mod, solitudinea sau starea de izolare a unei alte persoane sau problemele ori preocupările personale ale acesteia.31 În al doilea rând, poate fi depusă o plângere cu privire la "uzurpare" când o persoană folosește numele sau imaginea unei alte persoane în interesul sau
jrc4489as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89655_a_90442]
-
Jérôme s-a alăturat surorii sale; mă scrutau amândoi cu un fel de curiozitate intensă: Papa, pourquoi tu vis seul? Cu iscusință, bunicii au trecut la alt subiect de discuție, înainte ca eu să mă fi înglodat în explicații asupra solitudinii; două minute mai târziu, râdeam cu toții de ceva. Când vorbesc despre copiii mei, farmecul celor trei fete riscă să mă arate (să mă facă să par, mai bine zis) mai puțin atent la calitățile celor doi băieți - separați de o
Agende rupte (1998) by Ilie Constantin () [Corola-website/Imaginative/15200_a_16525]
-
îi succede la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani, vârstă la care Tiberius îmbracă purpura, personalitatea sa fusese profund marcată de îndelungatele campanii militare. Cei 23 de ani de domnie nu fac decât să-i accentueze pesimismul, suspiciunea și solitudinea. Spirit energic, cumpătat, econom, el continuă politica lui Augustus de întărire a autorității principelui, a îmbunătățit administrația provinciilor, a consolidat starea finanțelor statului. Pe plan extern, Tiberius renunță la costisitoarea politică ofensivă din Germania, rechemând n anul 16 la Roma
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
mare scriitor francez în viață, Michel Houellebecq este astăzi unul dintre cei mai citiți autori din întreaga lume. Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă asupra destinului umanității, reprezentativă pentru sentimentul de solitudine și derută al omului contemporan după moartea ideologiilor și apariția noilor provocări ale științei. Interviuri
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
Hugo, Voltaire sau Vallès, acest exil declașează un val de opinii. La 18 iulie 1898 așadar, Zola, fără niciun bagaj, ia trenul de ora 21:00 pentru a ajunge la Calais. Se izolează în Londra, trăiește în secret, într-o solitudine întreruptă doar de vizitele prietenilor și ale familiei. Sinuciderea locotenet-colonelului Henry îi redă speranța încetării rapide a exilului, speranță care se dovedește zadarnică din cauza ritmului lent al justiției. Procesul cunoaște numeroase sincope și se întinde peste prima jumătate a anului
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]