KorAP: Find »[drukola/base=sonerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...65 >

1,605 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

despre Crăciun. Își imagina deja că n-aveau să mai discute niciodată despre război. Un sul lung de hîrtie, acoperit cu semne japoneze fusese prins pe ușa din față, pînza albă avînd peceți și numere de Înregistrare. Jim apăsă pe sonerie, așteptînd ca servitorul să deschidă ușa. Se observă că haina Îi fusese tăiată de la cot de cuțitul hoțului. — Băiete, repede...! Dădu să spună: „Te omor... “, dar se stăpîni. Casa era tăcută. Nu se auzeau servitoarele certîndu-se din pricina butoiului de În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
sau clip-clip-ul grădinarului tunzînd iarba În jurul straturilor de flori. Cineva Închisese motorul piscinei, deși tatăl lui hotărîse ca filtrul să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui, Vera, cei nouă servitori, șoferul și grădinarul ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se așază În părul nearanjat. Pășește În holul Îngust și se așază la masa din bucătărie. Privește pe fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
trăgaciului, până te plictisești. Bagi glonțul Înapoi În Încărcător și te Întinzi ca un câine pe jos, la picioarele drapelului. Stai cu mâna În cot. În felul ăsta nu poți să adormi. Și când, În fine, te prăbușești, urlă fioros soneria alarmei. Sari ca ars și, În mai puțin de zece minute, comandamentul colcăie de ofițeri, unii pe care nu i-ai văzut niciodată În viață. Stai ca o stană de piatră și, când Îți vine schimbul, afli că Israelul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
iar Virica se-ntunecă tot mai mult și se face urâtă și se gheboșează, iar Bitancu Îi spune tot proasto și urâto, și, când n-o mai poate suferi, se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile” și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
neștiută de undeva din Ardeal. Mâine va trece pe la tine și inocent veți petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle multicolore, roșii, verzi, albastre, galbene, violete, mov, În așteptarea luminii de Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
să-și regăsească În lucrările artistice și literare propria lor fizionomie morală, nu să găsească În romane, filme sau piese de teatru personaje Închipuite sau eroi transplantați În zilele noastre din alte etape istorice sau chiar de pe alte planete.” Bing-bangul soneriei de la ușă sună Încontinuu. Te repezi la vizor și vezi un bărbat cu pălărie pe cap Îmbrăcat Într-un trenci gri. Deschizi ușa și Îl poftești În casă. Lasă În urma lui o dâră de miros crud, de carne de miel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

dintr-o dată. Ar fi vrut să se uite mai departe la interviu, dar Își dădu seama că o să intre În criză de timp. Închise televizotul și se duse În dormitor să se Îmbrace. Imediat ce se făcu ora zece, se auzi soneria de la intrare. Sam era punctual. Ea Însă era Încă În chiloți și În sutien, nehotărându-se cu ce să se Îmbrace. Se repezi la ușă și apăsă butonul interfonului: —Bună, Sam, urcă. După care dădu buzna Înapoi În dormitor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
OK? Reuși să-i mai ureze și drum bun. Se duse la culcare, dar iarăși nu putea să adoarmă. Puțin după șapte se decise să se scoale din pat și să facă un duș. Tocmai ieșise de la duș când auzi soneria. Deschise ușa Îmbrăcată În halatul ei terry de baie. Sam stătea În ușă zâmbind larg, Încărcat cu croissante proaspete de la brutarul franțuz de după colț. O luă În brațe. Doamne, ce dor mi-a fost de tine! — Și mie, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

așa cum ai auzit, draga mea soție, ceea ce înseamnă a cunoaște în limbajul biblic. Și crede-mă, nu există altă cunoaștere mai suculentă și mai esențială decât aceea, cunoașterea penetrantă. — Taci, omule, taci; nu mai bate câmpii. — Cunoașterea, Ermelinda... Se auzi soneria de la intrare. — Ea e! - exclamă unchiul cu vocea încărcată de mister. Augusto simți un val de foc urcând din podea și pierzându-se, după ce-i trecea prin cap, sus, desupra lui. Inima începu să-i aplice lovituri ca de ciocan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cu adevărat!... — Scuză-mă o clipă - îl întrerupse Eugenia, ieșind și lăsându-l singur. Se întoarse în scurt timp și cu cea mai mare liniște îi spuse: — Ei, don Augusto, te-ai calmat? — Eugenia, Eugenia! În acest moment se auzi soneria de la intrare, și Eugenia zise: — Unchiul și mătușa! Curând după aceea, cei doi intrau în salon. — A venit don Augusto în vizită la voi, am ieșit eu să-i deschid, voia să plece, dar i-am spus să mai aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
așa a fost întotdeauna. Casa mea... a mea? Casa asta în care locuiesc a fost întotdeauna a dumitale, a fost întotdeauna a tuturor fraților mei. Dar de azi înainte..., dumneata mă-nțelegi. Da, te-nțelege, unchiule. Chiar atunci se auzi soneria de la ușă și Eugenia zise: — Mătușa! Și când aceasta intră în salon și văzu ce se petrece, exclamă: — Gata, am priceput! Vasăzică s-a făcut? Știam eu. Augusto gândea: „Broască, total broască! Au pus toți mâna să mă pescuiască.“ — Azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

se apropia mai mult, cu atât fața lui devenea mai diformă. Ăsta n-o să vrea doar bani și bijuterii. Ăsta era un ucigaș. Ridică din nou mâna. De data asta nu îmi acoperi vederea. Am văzut-o mișcându-se spre sonerie. Zgomotul se răspândi prin casă, apoi se stinse. Casa își ținu răsuflarea. Bărbatul ridică din nou mâna, dar, înainte de a apăsa soneria, un alt sunet sparse tăcerea. Fiul meu plângea în semn de protest. Am urcat câte două trepte odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ucigaș. Ridică din nou mâna. De data asta nu îmi acoperi vederea. Am văzut-o mișcându-se spre sonerie. Zgomotul se răspândi prin casă, apoi se stinse. Casa își ținu răsuflarea. Bărbatul ridică din nou mâna, dar, înainte de a apăsa soneria, un alt sunet sparse tăcerea. Fiul meu plângea în semn de protest. Am urcat câte două trepte odată și am năvălit în cameră. Fiul meu stătea pe spate în pătuț, mâinile și picioarele i se agitau în aer, pieptul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra pătuțului. Soneria se opri. Fiul meu clipi. Gura i se închise. Casa se cufundă iar în tăcere. Am simțit ceva deasupra pătuțului, ceva strălucitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra pătuțului. Soneria se opri. Fiul meu clipi. Gura i se închise. Casa se cufundă iar în tăcere. Am simțit ceva deasupra pătuțului, ceva strălucitor care se mișca. M-am uitat în sus și am văzut cuțitul din mâna mea. Am coborât mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

accent american pronunțat și o logică găunoasă, a maniei sale de a-și Încheia și descheia tot timpul nasturii puloverului scump, ca un purtător oficial de cuvânt al Departamentului de Stat. Fima rămase În fața ușii două-trei minute, fără să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui meci de fotbal fără minge ușa se deschise și Ted Îl ajută să se extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

facă bine niciodată dacă nu o să-l reangajeze. Dacă tot am venit, hai să sunăm, spuse fratele meu, în definitiv Hackler ne cunoaște de ani de zile. Și am pornit-o printre tufele de azalee până la intrare, am apăsat pe sonerie, apoi s-a auzit sunând în antreu, fără să se fi mișcat ceva. Podeaua camerei de zi era acoperită cu covoare de mătase; acolo ne-a condus o slujnică după ce am mai sunat o dată. O parte din covoare erau așezate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

pe ușă rostogolindu-se, iar pe fundal coloana sonoră de la The Good, the Bad and the Ugly. Am găsit niște cutii cu lumânări, le-am răspândit prin cameră și le-am aprins încercând să maschez golurile. Când s-a auzit soneria, nu am știut care dintre noi ar trebui să răspundă. Pentru doi oameni care juraseră că nimic nu se va schimba, totul era diferit. Capitolul doitc "Capitolul doi" —Lisa! Ce cauți aici? Am crezut că ai murit! Nu mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
furioasă. Haina aia e din cașmir și mă îndoiesc că ai aspirat acolo în ultimul an, așa că sper că a aterizat pe pat. Tocmai examina camera și se pregătea să facă o remarcă dezagreabil de perspicace când sună din nou soneria. Mark m-a lăsat pe mine să răspund. În mod clar, eu urma să fiu comandantul escadronului în această aventură. Îndreptându-mă spre ușă, mi se părea că îi aud pe Dam Busters 1. Începeam să-mi doresc ca eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mâncat și o cutie de bomboane cu lichior expirate pe care Mark le lăsase în mod inexplicabil în urmă. M-am trezit din cauza unor bătăi în ușă și cu un țârâit în timpane. Și-apoi mi-am amintit că aveam sonerie. Asta era țârâitul. Ridicându-mă încet, am identificat sursa bătăilor în timp ce toate terminațiile mele nervoase active se concentrau în jurul capului. M-am întins imediat la loc, cu o dorință arzătoare de a bea apă, de a lua calmante, de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mele nervoase active se concentrau în jurul capului. M-am întins imediat la loc, cu o dorință arzătoare de a bea apă, de a lua calmante, de a mânca pâine prăjită și, cine știe, de a mi se aduce o găleată. Soneria sună din nou. M-am târât până la ușă repetându-mi în surdină: n-o să vomit, n-o să vomit. Acțiunea de a mă ridica în picioare mi-a insuflat un altfel de respect pentru acea primă maimuță care s-a ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]