1,592 matches
-
închipui figura lui Luke când îi zic că trebuie să închirieze o mașină mai mare, în care să‑mi încapă toate hainele. — Problema e, zic în cele din urmă, că nu sunt sigură că ar înțelege cu adevărat... Se aude soneria de la ușă și Suze se ridică. — Trebuie să fie Special Express pentru pachetul meu. Bex, o să fie bine. Doar... mai triază și tu din lucruri. Se duce să răspundă la ușă și mă lasă uitându‑mă îngrozită la patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spaima mea, se apropie de mine. — Nu! strig. Adică... nu e gata. E... destul de delicat. Închid repede documentul și mă ridic. Arăți extraordinar, Suze. Fantastic! — Mersi! Zâmbește încântată și face o piruetă în rochia mea, moment în care se aude soneria de la ușă. A! Asta trebuie să fie Fenny. Fenella e una dintre verișoarele ciudățele și aristrocate ale lui Suze, din Scoția. Doar că trebuie să recunosc, parcă nu mai e chiar așa ciudată de la o vreme. Era la fel e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mult pentru a mă convinge pe mine. Trebuie să pice dintr‑o clipă într‑ alta. — Sigur că o să vină! zice mama veselă. Și, în clipa în care o să apară, să‑i vezi cum o să le stea în gât! Se aude soneria și înghețăm amândouă, uitându‑ne una la alta. — Să răspund, nu? zic, încercând un ton firesc. — De ce nu? îmi ține isonul mama și văd în ochii ei o licărire de speranță. Străduindu‑mă să n‑o iau la fugă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiu, nici nu vreau să aflu. Îl duc cu mașina la casa mătușii mele pentru petrecerea asta anostă de familie, zice Suze. O să fim singurii de acolo sub nouăzeci de ani. Tocmai se grăbește spre camera ei, când se aude soneria și îmi strigă peste umăr: — Răspunzi tu, Bex? El trebuie să fie. O, Doamne! O, Doamne! Nu mă simt deloc pregătită pentru asta. Încerc să‑mi iau un aer de detașare plină de încredere, deschid ușa larg și zic veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid care începu să fiarbă. Străinul emise un fel de geamăt, parcă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de metal. Avu loc o mică explozie. Aerul aspirat forma un mic vârtej în jurul lor și șuiera pătrunzând în falie. Se aprinseră imediat niște cadrane în mai multe ambrazuri ale cursivei: DEPRESURIZARE CRITICĂ! Soneria se auzi iară și mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând cu secțiunea unde se găsea breșa. Parker și Ripley ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în chestii de-astea. — Mie mi-e frică, eu cred, spune Roman. Mai bine mergem la curve, cred și-n ele. Hai, mă, ne distrăm și noi, insistă Lionel. Voi ați vrut-o, se dă bătut Roman și apasă pe soneria de la intrare. Globul se oprește brusc și afișează din nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
recreația mare, înaintea orei de religie, pe o batistă, în groapa cu nisip de la săritura în lungime, numai experiență nu s-a putut numi. Cu atât mai puțin experiență la pat. La sfârșitul celor două minute și patru secunde, când soneria de intrare l-a făcut pe Richard să concretizeze precoce, Liliane n-a găsit altceva mai bun de zis decât: Oh, mon Dieu! Ceea ce l-a făcut pe Richard, imediat, în timpul orei de religie, să i se laude lui Gérard
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
După episodul nefericit cu buldogul Danton, și-a luat un bichon frisé. Care prezintă următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea prafului și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea prafului și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mai ales când li se termină banii, și-au vândut deja paltonul și pe pantofii scâlciați nu pot lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o casă. Samir încetează să strige. Pentru el, care toată viața a dormit în cort, două cărămizi înseamnă începutul unui vis frumos. Lionel e hotărât să se țină tare: nu va mai deschide nimănui. Timp de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar și niște înjurături în mai multe limbi străine, necunoscute lui Lionel. Ignoră totul. Se întinde pe salteaua care e pusă direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel îi strigă: Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Franța, viața unui orfan român? Face o socoteală în cap și își dă seama că toată viața lui încape pe maximum douăzeci de pagini, la două rânduri și cu corp 16. Se hotărăște să i dea banii înapoi lui Étienne. Soneria sună pentru a enșpea oară. De data asta e Liliane. Vede casa goală și - reflex profesional - îl întreabă: — Ai dat faliment personal? — Nu, am dat de pomană lucrurile care nu-mi mai trebuiau. Un obicei românesc. — Și dacă n-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă urme adânci asupra memoriei recente, fapt constatat clinic. Își amintește ce s-a întâmplat cu o zi înainte, cum a dat totul de pomană și cum s-a hotărât să-și aștepte moartea în liniște. Liniștea e tulburată de sonerie. Lionel nu se mai obosește să întrebe cine e și deschide. La ușă e Gérard cu băieții de la tehnic, care au venit să instaleze camerele de luat vederi pentru cel mai mortal reality-show din istoria televiziunii. I-au adus și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stinge televizorul. Deschide o sticlă de șampanie. E ora 21.45. Lionel e băut bine. A dormit puțin după masă, dar când s-a trezit, a început să bea și mai tare. Vrea să plece vesel de pe lumea asta. Sună soneria. Se duce la ușă în pași de cha-cha-cha. Deschide. E Liliane, în pardesiu și cu o valijoară. Intră, călcându-l pe picior cu cârja. Lionel nu protestează, e anesteziat cu Moet. — Am venit să-mi iau la revedere. Plec s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sincronizare, încep să strige sacadat: — Li-o-nel, te iu-bim, Li-o-nel, te iu-bim! Atunci, dați-mi mobila înapoi! Se lasă o tăcere bruscă. Lionel reintră în cameră. Agnès iese din cameră. Lionel desface o sticlă de șampanie. Când ajunge la jumătate, sună soneria. Lionel deschide. Un individ pe care nu l-a văzut în viața lui îi aduce un cuier de care voia să scape mai demult. În mai puțin de două ore, garsoniera lui Lionel seamănă cu Le Marché aux Puces: o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să avanseze în poliție. — Știu, e o coincidență macabră. Pot să-l iau? — Te rog. Didier ia pachetul. Sună la ușă. Lionel tocmai a terminat de făcut o ordine inginerească în apartament. Se poate circula. Și chiar dansa, în caz că... Aude soneria. Se apropie de ușă, dar nu are curaj să se uite pe vizor. Cu un firicel de glas, întreabă: — Doamna Moarte? — Sunt Didier, domnule Lionel. Lionel răsuflă ușurat. Îi deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi. Tolea aflase de la amicul și vecinul său Gafton că s-ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tacticos chelia. Întârziase și de data asta, iarăși va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care încercase de câteva ori să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de data asta, iarăși va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care încercase de câteva ori să intre în vorbă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]