3,952 matches
-
tine-acoperit,/Să te pictez în frunza de pe ram. O, dragoste, câte mi-ai oferit!/ Fără de tine, oare, ce eram?/ Aș privit atâtea nopți la geam,/N-aș fi știut cum e să fii iubit”. („Sonet I”) Pe lângă dragoste, iată, în sonetele de față, găsim și împlinirea ca pe o încununare a vieții:” Tu dai un sens aparte vieții mele, / Mi-ai dăruit albastru infinit;/ În ochii tăi e-un țărm nemărginit,/ Când te privesc mă’nalț până la stele”. („Sonet II”). Toate
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
iată, în sonetele de față, găsim și împlinirea ca pe o încununare a vieții:” Tu dai un sens aparte vieții mele, / Mi-ai dăruit albastru infinit;/ În ochii tăi e-un țărm nemărginit,/ Când te privesc mă’nalț până la stele”. („Sonet II”). Toate neputințele în iubire, teama din primul capitol, se întorc, iată, sub forma unui bumerang, clădite din iubire pură, adevărată, cu credință și încredere: „ Te urmăresc să-mi vindeci neputința,/ De umbra mea nicicând să nu te temi,/ Voi
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
forma unui bumerang, clădite din iubire pură, adevărată, cu credință și încredere: „ Te urmăresc să-mi vindeci neputința,/ De umbra mea nicicând să nu te temi,/ Voi fi mereu acolo când mă chemi/Și puntea dintre noi va fi credința.” („Sonet VII”). Capitolul trei intitulat „Rondeluri”, iată, un alt gen de poezie, care, ca și sonetele, autoarea are curajul să jongleze cu ele, drept care, o felicit sincer. În acest capitol aduce în prim plan aproape aceeași tema a primului capitol, oscilând
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
-mi vindeci neputința,/ De umbra mea nicicând să nu te temi,/ Voi fi mereu acolo când mă chemi/Și puntea dintre noi va fi credința.” („Sonet VII”). Capitolul trei intitulat „Rondeluri”, iată, un alt gen de poezie, care, ca și sonetele, autoarea are curajul să jongleze cu ele, drept care, o felicit sincer. În acest capitol aduce în prim plan aproape aceeași tema a primului capitol, oscilând din nou între dor și dorințe, între despărțire și teama de singurătate, între înstrăinare și
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
tină. Între pământ și infinit Sunt ochii Tăi -câmpii cu maci Pe care-alerg atunci când taci, Cu pasul greu în asfințit. Cărările mi-au ruginit. Un peregrin pribeag am fost, Dar știu că toate au un rost Între pământ și infinit. SONET Rostogolesc tăceri în gândurile mele, În liniștea boemă se scutură petale; Din raze de lumină ce-mi stăruie pe cale, Speranțele-mi aleargă nebune printre stele. Se sfarmă cu iuțime frustrările agale Ce-ncorsetau iubirea, plătind tribut pe cele Mai tainice-aspirații
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
îi configurează statura morală și spirituală.Tot ce dorește poeta în demersul său este „Să-mi promiți că zborul nu se frânge” (Valuri de credință). Structural, poeta folosește versul endecasilabic, cu rimă 1-4; 2-3, aranjamentul strofelor în forma clasică a sonetului 4-4-3-3, pe care le respectă cu strictețe, iar la ultimele 2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
o binecuvântare. Pentru poetă, „clipa e o candelă cerească” (Pe brațe de lumină). Autoarea folosește cuvinte specifice elegiilor: alean, făgăduințe, pe veci, cuvântă, aievea, năzuință ș.a. Și, ca să mai diversifice aria tematică, poeta a avut inspirația să scrie și un „Sonet patriei”; Din ochii însetați de biruință/ Căzură două lacrimi peste vreme,/ Aici e vatra dragostei supreme,/ Aici pământul a rodit credință.// Privește către munți și nu te teme,/ Căci patria înseamnă năzuință,/ Să fie pasul tău făgăduință/ Atunci când glasu-i blând
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Noi ne-am născut ca munții din furtună,/ Ne-au legănat pădurile la sân,/ Nici cerul nu ne sperie când tună,// Cad fulgere, dar crestele rămân./ Doar glia ne aduce împreună,/ Purtând în piept eternul crez român.” Dar și un „Sonet poeziei”, despre care spune: „Nu e sălaș mai sfânt ca poezia/ Să-și clatine eternul într-un vers,/ Prin veacuri și-a urmat călătoria// Și rănile din suflete a șters./ A încuibat în ochii noștri glia -/ Și-n templul ei
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
din suflete a șters./ A încuibat în ochii noștri glia -/ Și-n templul ei întregul univers.” Iată cum se împletesc credința cu iubirea de patrie, cu năzuința și cu dragostea de neam. Și tot o definiție inefabilă a iubirii, în „Sonetul inimii”: „Iubirea e un înger care plânge/ Cu lacrime de rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului fereastră/ Fără de care noi nu existăm”. O sumă de sonete sunt aniversare sau omagiale, ori pur și simplu ocazionale, dedicate unor autori: Ilarion Boca, Mariana Mihai, artistului Aidan Andon, poetei Georgeta Resteman, maestrului Traian Vasilcău (3 poeme), maestrului Petre Rău, umoristului Mihai Frunză, lui Anatol Covali, cantautorului Traian Chiricuță, poetei
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
de condei internetistic, cu care se intersectează adeseori pe site-uri. „Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare/ Iar casa mea e însăși poezia/ Pe prispa ei veghează veșnicia/ În doine și lumini strălucitoare” - își declară poeta Crezul artistic în „Sonetul luminii”. După care, întreabă omenirea: „Există oare, floare mai frumoasă/ Ori cer curat atât de cristalin/ Cum este poezia luminoasă// Care aduce mărilor senin?/ Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă/ Căci lampa mea e versul din suspin”. E
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
cristalin/ Cum este poezia luminoasă// Care aduce mărilor senin?/ Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă/ Căci lampa mea e versul din suspin”. E normal ca la vârsta întâia să-ți fie sufletul ca o primăvară. Dar poeta, în „Sonetul primăverii” nuanțează locul ei în această primăvară: „Mă iartă, sunt o floare de credință,/ Petale se răsfiră în eter,/ Am învățat că omul prin căință// E-o lacrimă ce suie către cer./ În zborul meu mai am o năzuință,/ Iubirea
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
cunoscut bucuria rostirii care e neasemuită: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar și tăcerile, durerile, rima, nevoia de lumină, de iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar și tăcerile, durerile, rima, nevoia de lumină, de iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic în „Sonetul unui vis pe clape...”: „Se-aude un pian în înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat în stele și-n uitare.// (...)// Un vis a curs pe clapele iubirii/ Când valuri spumegau
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
cunoscut un alt fior mai mare/ Și nu cred că în lume-ar exista,/ Căci multe flori se leagănă sub soare// Dar numai una poate vindeca./ Deși ființa este trecătoare/ Iubirea e puterea de-a-nvia” (Un leac numit iubire). Cu toate că sonetele ei se învârt în jurul axului central, Iubirea, poeta nu este indiferentă la realitățile din jur: lipsa valorilor autentice, lipsa demnității, vanitatea care atinge cote astronomice, înstrăinarea umană, lipsa de comunicare și de sensibilitate, puțina, din ce în ce mai puțina credință, astfel că Alexandra
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
patimi, „Viața e o pasăre ce zboară”; stele tremurând; aripi de speranță, la ceas de seară, parfum de primăvară, dorul de senin și altele. În acest capitol, deși poemele sunt construite pe catrene, ele nu mai au forma fixă a sonetului ca până acum. Cele mai multe au 3 și 4 strofe. În strânsă comuniune spirituală cu creatorii poeziei de azi, Alexandra Mihalache își caută un ton propriu, pentru a se detașa și a-și urma linia ascendentă dictată de comandamentele sale intime
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
undă de mister plutește peste toate acestea învăluită în acorduri de vioară și sunete suave de clavir care te pot purta pe aripi până la țărmul visării. Toate acestea fac din Alexandra Mihalache o voce distinctă în poezie, încă de la primele sonete. Ceea ce nu e puțin, dimpotrivă. ---------------------------------- Cezarina ADAMESCU Galați, 9 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - METAFORA IUBIRII NESFÂRȘITE / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cezarina Adamescu : Toate
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
aceasta îi oferă în schimb un volum din „Amori de Savioli”, ilustrat cu desenele proprii, de o rară frumusețe, și dedicat poetului Asachi. Cu ocazia celui de-al doilea zbor aerostatic al doamnei Blanchard, Asachi dedică acestui eveniment un inspirat sonet, în urma căruia este ales membru al Societății literare din Roma. Între Asachi și Bianca Milesi au fost relații platonice, totul fiind un joc sentimental. În scrierile din această perioadă, Asachi folosește maniera lui Monti, cum constatăm în „Cântarea vaporului pe
GHEORGHE ASACHI de ION C. HIRU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366192_a_367521]
-
clavire, Întâmpin toamna - vesela sosire - Nu număr anii - doar e sărbătoare! În calmul limpezimilor de topamnă Înălțător îmi este astăzi gândul Pornit xa să-ți aducă astăzi, doamnă, În cald omagiu toamnele de-a rândul; Noblețea spre cinstire mă îndeamnă Sonetul metaforic închinându-l. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Elixir / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELIXIR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361753_a_363082]
-
o speranță, găsit-ai iubirea ori Numai te zbuciumi galant? Marea-mi răspunde-nspumată și-n Aer plutește răspunsu-i incert: La ce este bună speranța Când trupu-ți rămâne inert? Iubirea se cere trăită, nu-i e de ajuns Un simplu sonet! Blând, din înalt, mă privește și luna, ce Are pe față un zâmbet ciudat. Nu-mi amintesc, dar, parcă ceva a-ntrebat... Eu am răspuns, cu gândul la tine, Am implorat fără grai, fermecat, Si-n valuri de rece sudoare Am
ACROSTIH ÎN FAMILIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351861_a_353190]
-
Și mi-s ochii mai albaștri și mai umezi de lumină Nici un nor nu îndrăznește să-mi întunece visarea Când am la picioare cerul și în plete-mi curge marea... Numai tu nu vii, iubite, să mă vezi cum scriu sonete Peste spuma albă-a lumii ce-am născut în menuete Dă-mi luceferii ce-aștepată fredonând sonata nopții Aripile desfășoară-mi peste tine-n calea sorții... Și mă spală de păcate și mă lasă-n sarea mării Cu-ntrebări ascunse-n
ŞI MI-E ZBORUL, ZBOR ALBASTRU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351968_a_353297]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TĂMÂIE ȘI OTRAVĂ - GLOSSĂ MADRIGAL Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Doamnă din rondeluri, doamnă din sonete, Când te strâng în brațe, simt în vene lavă, Te-aș picta întruna, nuduri și portrete, Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă. Muză-mi ești, iubito! Ziua, Euterpe, Nopțile, Erato vine să mă-mbete; Versurile mele, fără tine
GLOSSĂ MADRIGAL de DAN NOREA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352280_a_353609]
-
vene lavă, Te-aș picta întruna, nuduri și portrete, Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă. Muză-mi ești, iubito! Ziua, Euterpe, Nopțile, Erato vine să mă-mbete; Versurile mele, fără tine-s sterpe, Doamnă din rondeluri, doamnă din sonete. Când lipsești, iubito, zac în agonie, E-ntuneric beznă, parcă-s o epavă, Când răsari, în trupu-mi nervii toți învie, Când te strâng în brațe, simt în vene lavă. Coapsele și sânii îți pictez cu gura, Trupu-i ca o pânză
GLOSSĂ MADRIGAL de DAN NOREA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352280_a_353609]
-
ros de gelozie, Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă. Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă, Te-aș picta întruna, nuduri și portrete, Când te strâng în brațe, simt în vene lavă, Doamnă din rondeluri, doamnă din sonete. Referință Bibliografică: Tămâie și otravă - glossă madrigal / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
GLOSSĂ MADRIGAL de DAN NOREA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352280_a_353609]
-
2013). *** FIIND 365 + 1 Iconosonete este o călătorie prin labirintul Poeziei, al eului creator, o construcție singulară, pe care nu o poți înțelege și aprecia la justa ei valoare dacă nu ai străbătut, cu atenție deosebită, cel puțin o dată, traseul Sonetului universal. Cunoașterea de sine, în cazul de față, conduce la unificarea celor două ,,eu”-uri divergente adesea - iubirea sacră și rațiunea profană - sub același acoperiș al ființei umane. Retorica vocii interioare se dezvoltă prin contrapuneri de trecut și prezent, prin
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]