1,623 matches
-
este concertul din 22 octombrie 2010 care a avut loc la Casa de Cultură a Studenților din Cluj. Deschiderea concertului a făcut-o lucrarea Întoarcerea lui Lemminkäinen. Reprezentația de operă face parte din folclorul finlandez și a deschis seara "în sonorități exotice, însă atât de proaspete, (...) pe misterul subiectului mitologic, dar și pe orchestrația densă, multicoloră și în egală măsură energică a lucrării"485. Publicul a apreciat prestația, recompensând-o cu ropote de aplauze. Ludmila Sprîncean face Încheierea "laponă" a unui
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Despre surzenie și talent Ruxandra CESEREANU Cred că nu doar orbirea este un neajuns uriaș pentru cititorul împătimit, ci și surzirea. Orbirea te împiedică în chip absolut să mai vezi cuvintele. Dar surzenia este și ea fatală, întrucât împiedică priceperea sonorității de toate soiurile a unei cărți. Și nu mă refer atât la surzenia exterioară, cât la cea lăuntrică. Surzii exteriori pot fi, la urma urmei, excelenți percuționiști ai cărților. Dar surzii interiori sunt pur și simplu o calamitate: ei nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de debut al Cătălinei Butcaru, cu un program sofisticat, Sonata No. 1 de Alban Berg, Oglinzile lui Maurice Ravel și Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi se pare remarcabil și m-a atras atât prin interpretare, cât și prin sonoritate. Nu este deloc ușor să răzbați pe piața internațională a discului și, stând de vorbă cu tânăra pianistă, într-un interviu pentru Europa Liberă, am aflat istoria înregistrării. Cu ocazia unui recital la Londra, Cătălina Butcaru a întâlnit un cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mai, acompaniindu-l pe baritonul Jacek Strauch în ciclul Frumoasa Magelone de Brahms, iar în august cântând Concertul de Poulenc, la Reiding, locul de naștere al lui Liszt și unde a fost construită o nouă sală de concerte, a cărei sonoritate, se spune, ar rivaliza cu cea a faimoasei Musikverein din Viena. O pianistă de mare talent, de urmărit și ascultat, deocamdată pe primul ei disc, ce va fi elogiat, nu mă îndoiesc, de critici. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Santo Bevitore barmanii puneau adesea Jim Morrison, care răsuna ciudat pe micile canale din Campo Santa Fosca, unde locuiam eu. Dimineața și seara mă plimbam pe trasee neturistice din Cannaregio ori San Polo ori Dorsoduro, și era grozav să ascult sonoritatea autohtonă. Veneția nu este deloc un oraș nefericit: oamenii sunt veseli și binedispuși aici, mereu cu poftă de vorbă și de viață. Este și un oraș foarte scump, așa încât toți băștinașii câștigă măcar un sfanț. Am scris și lângă sacii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cvartetelor de Beethoven, înregistrată în 1951-’52 de cvarteul Budapesta. Cvartet în reședință timp de decenii la Library of Congress și bucurându-se de patru instrumente Stradivarius din colecția Fundației Gertrude Clarke Whithall, Budapest Quartet, reușește o performanță admirabilă de sonoritate excepțională, echilibru perfect și mesaj muzical substanțial. Nu mă pot abține să nu repet aici cunoscuta butadă lansată de violonistul Jascha Heifetz pe seama cvartetului: „Ce este un rus? Un anarhist. Doi ruși? Jucători de șah. Trei ruși? O revoluție. Patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
dânsa de mai bine de treisprezece ani. Iată de ce chiar merită să avem fantasme și să ne lăsăm înminunați (chiar dacă și chinuiți, uneoriă de ele. La 6 august am pornit în călătorie: locul cu pricina se numește Navagio și inclusiv sonoritatea sa este malinconică, deplină, captivantă. Vântul a fost însă prea tare (nu a ținut cu mineă, marea, agitată, drept care căpitanul Panayotis a schimbat traseul. Nu am ajuns nici măcar de la depărtare să zăresc Navagio. Am priceput atunci că nu doar din pricina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
modernă și mai mult de frumusețea melodică (meritul compozițieiă, de armonia ansamblului, de tușeul claviaturiștilor și, prin extensie, de feeling-ul tuturor instrumentiștilor. Și ca în destule alte înregistrări de concert, chitara lui FZ - un Gibson Les Paul Deluxe - seamănă (ca sonoritate soloă cu vioara Guarnieri a lui Paganini, așa cum a fost descrisă de martorii epocii. Puneți-vă un sistem 5.1 decent în cameră, reglați cu atenție egalizatorul de frecvențe și lăsați sunetul să vă înconjoare! Dacă nu vă trepidează pieptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
creșterea sau scăderea timbrului vocii în sala de clasă poate crea o stare de oboseală, iritare și de disconfort elevilor. De asemenea, copleșiți de cerințele multiple, unii dintre profesori uită că o voce netimbrată (lipsită de plenitudine, de rotunjime, de sonoritate sau nerezonantă) devine greu de auzit și ușor de ignorat, deoarece necesită un efort sporit din partea elevilor. De reținut este că profesorul trebuie să utilizeze cel mai frecvent sunetele din gama medie, dar pentru a putea ilustra anumite nuanțe ale
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă cercetează și nu mă mai cunoaște. (Sosesc codrii) Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: Posomorâri înalte ori pasări. Aiurare. Miraje scoase-n calea însetoșatei nopți, Sclipind prin somnul stepei dospită de visare, Amurgu-n fund e-o geană de crâng cu vișini copți. În 1932
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ĉ, ĝ, k', g'), sunete la rostirea cărora aerul întâmpină anumite obstacole la ieșirea din aparatul fonator, obstacole care provoacă pierderea caracterului lor muzical, regulat (Toma, 2004, p. 9), pot fi clasificate 17 în: * consoane surde vs. consoane sonore (după sonoritate): p b; c g; t d; f v; ș j; s z; ĉ ĝ; k' g'; * consoana laringală h vs. consoanele velare: c g vs. consoanele palatale: k' g' vs. consoanele alveo-palatale: ș j, ĉ ĝ vs. consoanele alveolare: s
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
corder; deflicted "distorsionat, deformat prin schingiuire" < def[ormed] "deformat" + [af]flicted "chinuit, schingiuit"; DESRON "escadră de distrugătoare" < Des[troyer Escad]ron; instamatic < insta[nt] "instant" + [auto]matic "automat"; ebonics "argou al negrilor (din Anglia)" < ebon[y] "abanos" + [phon]ics "fonie, sonoritate a sunetelor unei limbi"; fantabulous "mai mult decât fabulos, excelent" < fant[astic] + [fa]bulous; ginormous "foarte mare, uriaș" < gi[gantic] + [e]normous; magalogue "catalog de tip revistă" < maga[zine] + [cata]logue; sarcastrophe "moment stânjenitor provocat de cineva care gafează vrând
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
viziuni despre operă (care totuși cât de eficientă a putut să fie? Un volum de poeme nu e un roman, rareori se citește cap-coadăă. Ultimul capitol prezintă cu umor situația psihanalizabilă a editării operelor eminesciene, „aggiornate“ fără păs, golite de sonoritatea regională la care totuși poetul ținea atât de mult, asezonate după un gust modern care vrea să păstreze un Eminescu cât mai contemporan, de teamă să nu se trezească cu el îndepărtat și de neînțeles. Lăsată fără încheiere, această ultimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Animalul există mai ales prin discurs, însoțit de o mimică specială, de gestică explozivă, de registrul onomatopeic. Ce mai tura-vura? Animalul este animal! Limba îi este scâlciată și încleiată, cuvintele lui sunt rămășițele între dinți ale unor foste cuvinte integre, sonoritatea sa este gâlgâitoare și vâscoasă, patetismul său este de crocodil și maimuță la un loc, mimetismul față de gangsterii din filmele americane este al unui papagal de mahala. Degeaba are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Claude Hagège, L’homme de paroles, Fayard, Paris, 1985), fie că este vorba de scriptofili (cei care preferă cuvântul scris) sau de verbofili (cei care preferă oralitatea). În cazul verbofililor, violența limbajului poate avea impact mai mare asupra publicului, datorită sonorității colerice; în cazul scriptofililor, impactul se realizează mai degrabă la nivel cognitiv, cerebral. Claude Hagège vorbește pe bună dreptate despre importanța fonosimbolismului limbii: este vorba despre sunete agresive care incită, despre litere sau cuvinte ascuțite și tăioase etc. Din punctul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
-a. În ceeace privește orchestra, Beethoven a pornit de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
face încheierea expoziției. Scurta dezvoltare ce urmează este întemeiată pe începutul temei I și pe ritmul timpanului. După două acorduri ample, se revine la tema I, cântată de viorile secunde și împodobită contrapunctic de către violoncele. Acest moment marchează începutul reprizei. Sonoritățile se amplifică, reauzim ritmul timpanului și curând mișcarea se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
reprizei. Sonoritățile se amplifică, reauzim ritmul timpanului și curând mișcarea se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se face după câteva acorduri scurte care amintesc încă o dată figura ritmică cu care a început simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din cele mai ample părți lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
neastâmpăr. Mișcarea începe cu un motiv care năvălește furtunos. El este de o autentică factură beethoveniană. Începutul temei pare o întrebare nervoasă, căreia i se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]