5,168 matches
-
frunzele. Iar pașii se duc ... Citește mai mult Iarna fusese ușoară. Petice de gheață, petice de zăpadă. Crâmpeie de alb și negru. Apoi soarele. Vesel, proaspăt, gata să se întreacă pe sine. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
repede. -Știu. Eu trebuie să mă opresc din râs.Nu mai pot! Vai , cât am putut să râd! -Nu e pe creanga lui!... -Un om normal nu ar face așa ceva.Mai aveam noi de cine râde azi? După ce terminarăm de sorbit aroma colorată din ceștile ispititoare, fiecare își văzu de treaba ei și greutățile zilei respective. Tina se întoarse la lucru, iar eu mă luai cu treburile casnice. Referință Bibliografică: Copacul din bloc / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
ridicările spectaculoase de ștachetă ca în acest poem ”desenat” precum o stampă japoneză:”nu-l las să se irosească.Îl modelez precum olarul/ pe masă/ modeleaz în lutul argilos o ceașcă/ pe care pictez un smarald./ capodopera o veți recunoaște/ sorbind cu drag/ cafeaua din mine.”( Talentul) La început de drum Cristina Bălășoiu atacă o formulă poetică care i se potrivește, cu toate că stângăciile inerente debutului, și ne putem aștepta, pe viitor la nașterea întru metaforă a unei poete autentice doar dacă
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
în Ediția nr. 960 din 17 august 2013. URSUL BRUN Se spune că-ntr-o vară ursul brun Ce se-ndulcise mult prea mult cu miere Se instalase, jinduind plăcere, Pe lâng-un stup de-acolo din cătun. Pe la amiază, când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun, Se-ndrăgostise fără-ntârziere. Cei doi nu au dansat decât o vară Și-apoi, abandonând dorita rondă, S-au despărțit căci viața e ... amară! „Căci știm” - oftează tristă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
pură erezie, Având și-un grad sporit de ... Citește mai mult URSUL BRUNSe spune că-ntr-o vară ursul brunCe se-ndulcise mult prea mult cu miereSe instalase, jinduind plăcere,Pe lâng-un stup de-acolo din cătun.Pe la amiază, când sorbea o bere,Zărise bâzâind pe sub un prunO-albină blondă, nefiind imun,Se-ndrăgostise fără-ntârziere.Cei doi nu au dansat decât o varăși-apoi, abandonând dorita rondă,S-au despărțit căci viața e ... amară!„Căci știm” - oftează tristă o cochetă -„Că ursul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
călăuzită de slăbiciune. Ana: Am privit într-o toamnă târzie cum muntele și-a pus căciulă albă pe cap în timp ce trupul îi era înveșmântat în petale de frunze multicolore și mi-am adus aminte de noi. Tu mă chemai să sorb o picătură din curcubeul vieții iar eu acoperam fața acestuia cu o ceață greu de pătruns. Nu am știut să țes căciula albă și m-am rătăcit într-o lume fără formă. Afin: De ce? De ce nu m-ai așteptat? De ce
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului LOVE STORY ... FĂRĂ HAPPY-END Stăteau alene-n barul, De lângă o stupină, Un trântor și-o albină; Le povestea țânțarul: „Iubeam o viespe fină; Veneam la ea cu darul Dar ... n-am sorbit nectarul Crezând că e virgină. Amoru-a fost platonic, Apoi ... am vrut să ies pe Fereastră când - sardonic - Un bărzăun mi-a spus că Neprihănita viespe De fapt e ... rea de muscă!!” JOCURI ACVATICE Trei morse iscusite Curtate de delfini, Simpatici
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
vechi, Și scuturând din aripi cer steaua stins-a morții Lăsând țipete oarbe de stele neperechi. Și-n suflet o să-mi fie atâta cald de tine Cât soarele din stradă de mine însetat Ce-n poftele ființei a desfrunzit destine Sorbind ca-n 2 Mai trupul de stele parfumat. Mai strigă-mă o clipă când noaptea-n mine plouă Când primăveri stau bete de roze și de crini Și m-oi întoarce iară cu inima cea nouă Să salt din praf
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
se observă la lăsatul serii, când spaniolii distribuiți în cete și înarmați cu pături și sacoșe pline de merinde (merienda) se-ndreaptă spre plajă. Odată cu lăsatul serii se formează grupuri și grupulețe care tăifăsuiesc molcolm în jurul focurilor aprinse, gustând tapas, sorbind din pahare și îngânând melodii melancolice. Pe măsură ce se apropie cumpăna nopții, spiritele încep să se încingă. Tinerii întețesc focurile, gălăgia crește, țipetele se suprapun peste surdina valurilor care se sparg de mal. Cel târziu la cinci minute înainte de miezul nopții
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
concret) Ne arde pământul, căldura asuprește ogoare Cei rămași își duc optimismul la abatorizare Scrâșnesc inutile, scorojite zăpezi însângerate Iar necredința scutură anii pe morminte uitate Nicicând nu am știut cum că totul va urma să fie Istorie prea scurtă, sorbită-n neagra igrasie Tot merg eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
mi-i aspru și sărat, / Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare ... / De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat, / În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare. Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin! / Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul. / Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
față, când pe culmi mă doresc heruvim. Râd și plâng Mai visez că sunt privighetoare și că zbor zglobie spre înalt, că din ceata mea de căprioare se desprinde tinerescu-mi salt. Mă mai văd țâșnind din roi de fluturi ca să sorb parfumul unei flori și vibrez în mii de începuturi când și-n miezul nopții erau zori. Am livadă-n sânge, înflorită, și mă-mbăt de-al ei parfum superb. Nu îmi pasă ce scrie-n ursită și-mi zidesc castele
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
gusturile îndoielnice ale preopinenților zilei, snobi și ghiftuiți cu kitsch-urile aducătoare de venituri grase în buzunarele doldora, ci cuvinte descălțate și primenite, pentru a intra curate-n altar, acolo unde are loc adevărata epicleză. Înainte de a citi primul vers, sorb o gură de apă sfințită pentru ca gândurile și cuvintele să ne fie în consonanță, în empatie firească și să le culeg din pagină ca pe cireșele de pe creanga copilăriei. Imediat se instalează în mine o stare specială de grație. Mă
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
tău babelul tău silabele ce-ți ies din gură când spui noapte la tine înseamnă jos când spui sunt la tine bate vântul în al tău babilon ce ambiguă ești în fragilitatea ta plină de tăceri absurde numai ochii îți sorb albastru și-l duce spre infinit ochii: aceste vârtejuri azurii pe apă care curge peste inima mea și mi-o răcorește marți, 11 iunie 2013 Referință Bibliografică: ambiguitate / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 893, Anul III
AMBIGUITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363390_a_364719]
-
M-am rătăcit pe-o buză de lumină Când vântul de la nord a prins a bate O candelă cu stele se înclină. Eu nu mai știu, tu poate mai ții minte În care vară, copți într-o iubire, Ne tot sorbeam din ochi fără cuvinte Ș-am inventat din gesturi o vorbire. De-ți amintești, mai pune alb la tâmple, Între-amintiri și visele uitate E-o lungă răzlețire ce desparte Iubirea ce urma să se întâmple. N-a fost să fie
N-A FOST SĂ FIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363377_a_364706]
-
sălbatic ce nu poate fi oprit, i-am făcut să-mi promită mai mult decât puteau oferi. Ceaiul. Poate crede că era un chin, că mă simțeam cumva obligată să-l prepar în fiecare dimineață și să-l aud cum soarbe zgomotos. Însă era o prelungire a nopții. Puteam să fiu alături de el, reînnodând diminețile, sperând că lucrurile bune se vor repeta cu doza aceea de liniște în care îngrămădeam clipe de fericire, dar pierdeam timpul numărându-le.” Rodica Dascălu, a
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
de m-ai iubi, putea-voi, să cred în tine, sperând, ca mâine și-n fiece zi, mirosul pielii tale și-a părului tău frumos, să-l simt, că fiecare clipă existența, emoția trăirii lângă tine, să nu mă părăsească, sorbind nectarul buzelor tale, tolănit deasupra sentimentelor, nelipsindu-mi, sejurul vieții, alături de tine, să te regăsesc, în fiecare secundă, ce trece, pe deasupra-mi, nevăzuta. Visul meu, tu ai putea fi, numai de m-ai iubi, sperând acum, că va fi mâine și
NU CRED ÎN VORBE de COSTI POP în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363409_a_364738]
-
inimii plină de tine. Cu trupul meu, arzând de dragoste, te-aș fi acoperit ca să nu simți niciodată frigul iernii. De ți-ar fi fost sete și nu găseai izvorul, în izvor de apă lină m-aș fi prefăcut pentru ca sorbindu-mă să-ți simt fierbințeala buzelor însetate căutând alinare. M-aș fi revărsat știind ca numai așa tu vei renaște. O secundă de mi-ar fi fost îngăduit să tremur pe obrazul tău, aș fi fost fulgul cald ce se
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
porni spre vilă. Sună la soneria cabinetului și intră. În antecameră o tânără, probabil stagiară, îl pofti în biroul Deliei spunându-i că doamna vine imediat. Îi aduse o cafea, iar el așeză florile pe o măsuță aflată în încăpere. Sorbi cafeaua, nu prea caldă, dar tare. Ce gust excelent, își spuse. Răsfoi o revistă aflată tot pe măsuță, privi la ceas, nu-și planifică decât un sfert de oră pentru vizită, se grăbea la treburile sale. — Iartă-mă, Ștefan! Am
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin. Avea un gust sălciu, metalic. Brusc n-a mai știut nimic dar au început să i se succeadă, ca pe un ecran improvizat în fața ochilor, scene din viața sa. Cu o rapiditate uimitoare
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Tu ai venit cu dimineți în ceață Și mi-ați lăsat doar tristă sărutare... Bucurie în iarnă Cu hlamida ta cea albă Ai acoperit câmpia Și-ai prins pomilor o salbă De argint ca-n toată glia. Râuri par că sorb din halbă, Întețindu-și veselia... Cu hlamida ta cea albă Ai acoperit câmpia. Saltă-n trepte bucuria Înflorind ca flori de nalbă Și pe deal, copilăria Strigă fără fel de jalbă, Sub hlamida ta cea albă... Drag de primăvară Chiar
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
poate să absoarbă Amărăciunile ce curg puhoi. Când se adună norii în convoi, Tunând din patru zări, încep să fiarbă. Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă. Ferindu-ne de apa cestei ploi Sorbim iubiri în noaptea lungă, oarbă, Ne ștergem lacrimă prelinsă-n barbă Și ne privim până uităm de noi... Vânt rece cântă-o doină în zăvoi. Referință Bibliografică: Rondelul unei nopți de vară / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RONDELUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363519_a_364848]
-
era savantul, Unind simțiri din ceruri cu gând din rațiune, Era marele mentor, savant sfințindu-și timpul, Sfințind iubiri divine din vremuri de-nceputuri, Când timpul era acasă ținând pe loc iubirea, Îmbrățișând tărâmuri din fascinante luturi Din locuri fermecate sorbindu-și nemurirea, Așa era înțeleptul, savant ajuns un sfânt, Ce-și folosea gândirea ca să-și găsească rostul, Sfințind cu-a lui esență un loc pe-acest pământ, Nu doar spurcând materii fără să vădă costul, Avea vorba-apăsată pictând cu ea
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Îți spun aici și-acum că TE IUBESC! Ne închinăm la tine dumnezeie, Misterul dulce-nchis cu a ta cheie, Ce-ai apărut din vis s-aduci iubirea Sorbind din taina sacră nemurirea .. De ești mămică dragă sau iubită, Bunică scumpă-n lacrimă găsită, Ești pentru noi aceeași dulce taină Ascunsă bine cu a vremii haină. Ne închinăm la tine, doamnă zeie, La jumătatea lumii, la femeie, Stăpână cu
ÎȚI SPUN AICI ȘI-ACUM CĂ TE IUBESC! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362317_a_363646]
-
te făuream din versuri, Te răsuceam în mine prin toată galaxia, Să fim noi doi perechea ce scrie poezia, Noi doi să fim durerea născută-n începuturi, Când ziua îngemănează a nopții nesfârșituri, Și-și plânge în tăcere misterele iubirii, Sorbind din suflul sacru plăcerea fericirii, Vibrând dumnezeirea înlănțuiți cu dorul, Îmbrățișați de-a pururi în fir cu mărțișorul .. De nu erai, iubito, te frământam din vise, Te plămădeam din slove ce nu au fost atinse, Și te puneam pe perne
DE NU ERAI, IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362313_a_363642]