2,017 matches
-
Tvardovski, șeful revistei "Novîi Mir". Ceea ce la început părea doar un parteneriat pragmatic, se va converti într-una din "cele mai sublime fraternizări din istoria literaturii universale". Realismul evocării, sâmburele rustic al confesiunii, dar mai ales critica malformațiilor sociale de sorginte stalinistă, l-au făcut să închidă ochii până și pe impetuosul reformator Hrușciov. Fapt e că numele ereticului Soljenițîn se va impune, spre indignarea răsfățaților și premianților regimului, Fedin și Șolohov. Revenind pe teritoriul național, S. Damian nu ignoră variile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un straniu apolitism militant, mai greu de dezintegrat decât atomul, ne este confirmată și de cele câteva "idei fixe" ("seriozitatea eticistă"? de care vorbea M. P. încă din 1971). Urmărite până-n pânzele albe, sunt penalizate unele ieșiri în decor brebaniene de sorginte naționalistă, o seamă de exagerări "anexioniste" semnate de Marin Mincu ("Celan, poet de limbă română?"), fanambulești revizuiri ale istoriei emise de Ion Buduca, fie că vine vorba de romanul lui George Cușnarencu ("Trandafirul tăcerii depline"), de M. Cărtărescu (22 pagini
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții cărților și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
versatilitatea spiritului critic și reflecția superioară. Este totuși vorba de o natură poetică; sărăcia epică și anecdotică confirmă acel elan de a se pierde asemeni unui apostol posedat de obsesia românească, acea intransigență crispată și chiar voluptate a prăpastiei de sorginte cioraniană. Cele două volume de memorii "La apa Vavilonului", semnate de Monica Lovinescu (București, 1923 - 2008, Paris), rescriu viața autoarei la Paris între 1947 și 1980, oferind însă și anticipări din perioada postdecembristă, precum și ochiri retrospective asupra copilăriei, adolescenței și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-a scos cămașa, ciorapul?/ Cine ți-a îngropat capul/ Nebun/ În brațele lui noduroase, păroase", iar portretul Fătălăului este de sorginte baudelaireană, ca un reflex al esteticii urâtului: "Cu vreo câteva tuleie/ Mă, tu semeni a femeie,/ La sprânceană/ Fetișcană/ Subsoară/ De fecioară/ Ai picioare/ Domnișoare", "fătălăul" fiind o împreunare fabuloasă, mitologică, dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unei remodelări echivalând în fond cu un nou destin. L'autre Europe nu e doar titlul unui buletin de analize relative la partea centro-răsăriteană a continentului, editat de W. Berelowitch, ci și o formulă de recunoaștere a unei realități de sorginte geopolitică. Înainte ca această Europă de est să prindă un contur ce se destramă abia acum în mare viteză și paralel cu febrile căutări de soluții echilibrante pe tărâm politic, intelectuali de marcă (filosofi, sociologi, oameni de știință) au socotit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din nu mai puțin de douăsprezece titluri de nuvele și romane. Într-un alt peritext cu funcție similară, gândit și expus tot că o autentică pledoarie pro domo, Cezar Petrescu nu ezită să iși circumscrie proza fantastică aceleiași intenții de sorginte balzaciana ce i-a canalizat întreaga energie creatoare de-a lungul a peste treizeci de ani (din 1922, anul debutului cu Scrisorile unui răzeș, până în 1955, când îi apare ultimul român, Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
este o țintă suficientă. Ameliorarea legislației fiscale prin reglementarea de facilități fiscale și acordarea de ajutoare de stat pentru acest sector, diminuarea cotei de impozitare pentru veniturile obținute din drepturile de autor, este imperativă. Dreptul material aplicabil în România, de sorginte romano-germană, este legat de creșterea economică a țării noastre. Recunoașterea și garantarea dreptului de proprietate, precum și a ramurii dreptului contractual prezintă importanță pentru atragerea investitorilor și, bineînțeles, pentru creșterea economică. Atribuțiile puterii executive influențează, la rândul lor, creșterea economică. Construirea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
abordare în registru distanțat a lumii, prezente la marii fanteziști, la marii făuritori de universuri imaginare. Începuse, prudent, un demers asemănător T. Maiorescu, în studiul "Literatura română și străinătatea" ă1882), unde "neprețuitul" Creangă era adus în rând cu proza de sorginte populară, "romanurile țărănești", "cu un întreg curent al gustului estetic în Europa" ăKotzebue, Alarcon, Heyse, George Sand, Flaubert, Turgheniev, Dickens, Fritz Reuter). La rândul său, Iorga vine să consolideze acest relief, punând pe autorul lui Harap-Alb în conexiune cu J.
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de putere extraregionali (S.U.A., Marea Britanie, Franța), interesați de gestionarea imenselor rezerve energetice. Nu în ultimul rând trebuie menționate remanențele structurale de ordin istoric și politico-administrativ rămase din perioada colonială, complementate cu încercări de implementare a unormodele socio-culturale și politice de sorginte europeană, ce au cauzat multiple tensiuni interne și interstatale. De altfel, importanța moștenirilor istorice (din perioada franceză sau britanică) rezidă tocmai în faptul că oferă multiple strategii, în care alianțele și reașezările sunt întotdeauna posibile, dar și generatoare de tensiuni
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
unde s-a oficiat ceremonia, copilul a fost întrebat de către muribund:,,Ce nume ți-au pus?” Băiețelul a răspuns,,Sunt Ludovic al XIV lea”.,,Nu încă, dar în curând vei fi”, i-a replicat regele. Desigur, este un dialog de sorginte apocrifă, deoarece regii Franței nu adăugau nicio cifră lângă nume. Se mai spune că acest presupus dialog ar reprezenta una dintre ultimele discuții dintre tată și fiu, regele murind la scurt timp după aceasta. Ludovic al XIV-lea a devenit
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
sunt nevoite să-și continue existența. La Blecher, închisoarea personajului este ghipsul. Ceea ce frapează este luciditatea cu care eroul autorului se raportează în primul rând la sine și apoi la lumea în care trăiește. Drama sa, din această perspectivă, chiar dacă sorgintea este diferită, este asemănătoare cu cea a eroului camil petrescian. Luciditatea lui Blecher este ceea care alungă, câteodată, lumile create de personajul aflat captiv într-o individualitate nedorită. Nu le anunlează, însă. Spre deosebire de Camil Petrescu care acordă în permanență o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nimic. Simbolizarea exprimă aceasta încredere, această credință în legalitatea lumii, atribuindu-i divinității funcția de creator metafizic și credința în legalitatea vieții, făcînd din divinitate legislatorul moral. Mitul exprimă astfel faptul că existența lumii și legalitatea vieții își au amîndouă sorgintea în mister. Fiind diferită de credințe și eliberînd omul de spaime, sentimentul religios îi unește în mod esențial pe oameni. Exprimînd posibilitatea acestei eliberări sublime, simbolurile mitice creează comunitatea culturală, deoarece ele adaugă imensității infinite misterul obiectiv al credinței, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Psalmi: Spre tine, Doamne, gândul îmi înalț... / Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalț. / Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele / Doar conștiința mișeliei mele..."70 Ca și la autorul Florilor de mucigai, Frumosul își are sorgintea în cele mai imunde locuri: "Hrăniți cu putrezime, de asemeni, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni."71 Paralelismul poate continua și la nivel stilistic, Camil Petrescu uzitând, ca și Arghezi, de numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul meu spre cruguri, sus
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
82 Este extrem de importantă datarea în timp a evenimentului de către memorialist. De la cea mai mare înălțime, orfanul Camil Petrescu contemplă marele oraș pe care speră că-l va cuceri prin Operă. Gest discret de parvenit, după cum parvenitismul e trăsătura (de sorginte stendhaliană, în opinia criticii) a lui Andrei Pietraru. Într-o cu totul altă situație, insistența cu care Fred Vasilescu privește o casă căreia i s-a smuls acoperișul o face pe Maria Vodă Căpușan să se gândească la Ochiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
avizată, din spații culturale diverse, îi cunoaște semnificația și o explică. Spre a ne absolvi de vina exagerărilor, apelăm la termenul de câmp arhetipal, care se organizează prin medierea reprezentărilor arhetipale. De pildă, câmpul arhetipal al lui Don Quijote își are sorgintea în chiar una din componentele psihice și temperamentale ale lui Camil Petrescu. Am precizat deja că fostul său coleg de școală, Constant Ionescu, credea sincer că aceasta era însăși starea sa organică, donquijotismul fiind cel mai redutabil adversar al scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apără cu un nobil entuziasm părintele în fața acuzațiilor celorlalți membri ai familiei, care îl învinuiau pe Corneliu că și-a lăsat copiii fără avere din naivitate și lipsă de pragmatism. Tot eșafodajul ideatic construit cu migală de Gelu Ruscanu are sorgintea în puritatea morală a tatălui. Când acesta e deconspirat ca delapidator și mare amator de jocuri de cărți, mitul patern de frânge și, odată cu acesta, se risipesc ultimele dileme ale eroului. De dincolo de moarte, tatăl lasă fiului drept unic "testament
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor în conștiință. Interpretarea aceasta a faptelor se confirmă și prin constatarea că prima apariție a prințului, după sosirea din Anglia, se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de el "proletari ai condeiului") care nu produc mai nimic, în schimb emit pretenții financiare exagerate și anchilozează progresul prin exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tatălui: "Copiii o iubeau mai mult decât pe tată, pentru că, blândă și miloasă, îi apăra și îi ascundea de vajnica mânie pedagogică a acestuia."291. Poezia naturii, care la Eminescu se contopește o lungă perioadă cu cea erotică, își are sorgintea tocmai aici. Iubirea este un caz particular al unui sentiment mai vast de atașament față de natură, ambele derivând dintr-o relație armonioasă cu Mama. Marie Bonaparte, unul dintre primii critici care a aplicat judicios cercetările psihanalizei la opera unui mare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cazul Emiliei, în schimb, privirea subliniază, o dată în plus, că nu poate fi relaționată cu domeniul cunoașterii și al percepției acute și pătrunzătoare. Chiar comunicarea nu se realizează niciodată între Fred și acest personaj aparținând paradigmei comune a feminității cu sorginte în misoginismul scriitorului: "Emilia, după câteva încercări inutile de a obține comunicație cu gândurile mele, se scoală...ca să revie peste câteva clipe (...). Și parcă dând cu mâna în dreptul ochilor, ca după o albină, ar vrea să-mi sfâșie material pânza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
practic în totalitate peste statele arabe propriu-zise, plus Malta, dar cu excepția Saharei Occidentale. societăți predominant rurale, în care se mențin puternice reminiscențe de organizare tribală, cărora li s-au adăugat o serie de tare sociale și economice, ce-și au sorgintea în perioada experienței coloniale. Deși este o categorie în restrângere la nivel mondial, cuprinde toate statele arabofone mixte de pe bordura sudică a spațiului arabofon plus teritoriul Saharei Occidentale, făcând astfel tranziția spre Africa subsahariană inclusă integral în limitele acestui tip
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
desprinde din recitalul celorlalte voci, subsumându-și-le și asumându-și rolul de stăpân absolut și liber să decidă distrugerea stațiunii și moartea Magistratului în urma puciului condus, vai, de Suplinitor și Croitor. Autorul face parte din galeria omului revoltat de sorginte camusiană, decis să-și exploreze "până la capătul nopții" propria libertate, inclusiv cea a experiențelor de artist "asistat", și de aceea mereu bănuit de a fi dușmanul comunității. Singura șansă și revanșă a Autorului este jocul de-a masacrul cu propriile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
au scurs de la debut (Șerban Axinte a devenit, între timp, student al Literelor ieșene și membru activ al cenaclului "Outopos"), i l-au rafinat sensibil. În locul influențelor brute din poezia românească, discursul liric este acum scurtcircuitat de inserții poematice de sorginte italiană în special Salvatore Quasimodo, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale vor fi contribuit, de bună seamă, la configurarea "arhitecturii" textuale noi, de care autorul Pragurilor... este pe deplin conștient. În același timp însă, discursul poetic actual își caută resurse noi, găsindu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]