1,466 matches
-
surorile mele mai mari muriseră în timpul războiului, eram totuși în casă doi băieți și două fete, casa în care mă născusem nu mai ajungea ca spațiu locuibil pentru toți și de aceea tata se gândește să facă o casă mai spațioasă, chiar în fața celei vechi în care mă născusem. După ce a adunat materialele de construcție, se înțelege cu un meșter tâmplar din satul vecin să-i construiască noua casă într-un anumit termen. După un anumit moment, vară fiind, tata începe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Buciumeni are un coleg căsătorit și că are o gospodărie frumoasă și o bună stare materială. Vizitez fugitiv mănăstirea și tot la îndemnul aceluiași tânăr ne abatem pentru o oră pe la gospodăria prietenului său. Parcă văd și acum o casă spațioasă, cu cerdac, aflată la capătul unei pante, frumos și chibzuit împodobită cu flori diferite și pomi roditori. După primele semnale, în cerdacul din fața casei apare un tânăr înalt, cu nas ascuțit, cu fața numai zâmbet, având la buzunarul de la piept
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
toți erau invitați la o mică petrecere. Nu am reținut momentan numele sărbătoritei. Dau să mă retrag, dar sunt invitat și eu. Accept cu vădită plăcere. După trei-patru sute de metri intrăm toți pe o poartă înaltă într-o casă spațioasă, în felul caselor de la munte. În curte o serie de dependințe, flori și mulți pomi fructiferi, inclusiv o fântână pentru uz propriu. Ne așezăm la o masă lungă, suntem ospătați cu delicatesele necesare unei atari împrejurări. Credeam că sărbătorita e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ei. Văd peste tot oameni și locuri dragi mie. De toți și de toate mă despărțeam... Urmăresc în gândurile mele soția, fetița și întreaga familie de la Buzău. Soția se refugiase acolo. Pe toți îi vedeam la masa mare din sufrageria spațioasă de la Buzău și mă despart și de ei, dragii mei! Pe vremuri citisem unele romane în care eroul condamnat la moarte retrăiește ca într-un film viața parcursă până în momentul crucial. Asemeni acelor eroi de roman se prefigura și viața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o casă unde să pot locui. Cu mare greutate mă înțeleg asupra prețului chiriei, dar n-am ce face. Proprietarul, un tânăr preot, îmi închiriază jumătate din casa părintească, în cealaltă jumătate locuia mama lui. El locuia într-o casă spațioasă, la socrul său, chiar în imediata vecinătate. Așezăm lucrurile în noua locuință și ne pregătim pentru noul an școlar. În comună se simte o lipsă totală de grâne. Mă gândesc să plec spre a mă aproviziona dintr-o regiune cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și Tomiță s-a descurcat, cu intervențiile prin familia Ceaușescu. Pe atunci se lucra la Casa Poporului și de acolo am avut noi meseriași și materiale. Ați văzut ce Infirmerie a făcut? S. B.: Da, era o locație modernă, curată, spațioasă. Eu așa am prins-o. În același corp de clădire era Punctul de comandă de la Divizion "PC"-ul, cum îi ziceam noi. Când ieșeam din PC și mergeam spre pavilionul unității treceam chiar prin fața Infirmeriei. M. M.: Deci, a făcut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
700 metri ce le desparte, pe unde se defilează. Tribunele au o capacitate de cca 80.000 de spectatori și marile instituții și întreprinderi, precum și oamenii cu dare de mână închiriază pentru un carnaval sau pentru mai mulți ani loji spațioase acoperite, dotate cu tot ce este necesar, inclusiv cu servicii de restaurant, având în vedere că defilarea începe la ora 22,00 și se termină a doua zi pe la ora 8,00! Să stai comod într-o lojă la Sambodromul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Medeea la „La Mama“ Schimbările care se petrecuseră În mine m-au ajutat să iau decizii ce pot părea radicale, dar În acel moment ele au venit de la sine, firesc. Din perspectiva confortului cotidian, făcusem o alegere surprinzătoare, preferând apartamentului spațios din București, În care locuiam Împreună cu mama, o cămăruță de trei pe trei la „La Mama“. Dar, cum libertatea nu era proporțională cu metrii pătrați ai spațiului locativ, la București era inexistentă, la New York o simțeam nelimitată. Clădirea „La Mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mele mecanice din tablă vopsită. Din păcate nu era de vânzare. Puteam distinge tapițeria albastră din interior, pielea matlasată care capitona pereții compartimentelor, lemnul lor lustruit, oglinzile incastrate, veiozele pentru citit În formă de lalea și alte detalii Înnebunitoare. Ferestre spațioase alternau cu altele mai Înguste, simple sau duble și câteva erau din sticlă brumată. În câteva compartimente, paturile erau făcute. Nord-expresul, pe atunci un tren măreț și strălucitor (n-a mai fost niciodată la fel după Primul Război Mondial când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat, mai ales din cauza răpăitului ca de mitralieră al sacului, a fost pus la Îndoială, dar explicația oferită În silă de majordom i-a satisfăcut pe cei câțiva luptători de stradă Înarmați până-n dinți care au intrat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca la un aparat Roentgen - prin meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente înțepături, supărătoare, desigur, dar benigne. * Copilul are trei sau patru ani. Se trezește într-o cameră spațioasă, aproape fără mobilă, puternic luminată. Adormise, dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească la acea vârstă crudă, când somnul e profund și neîntrerupt. Tocmai pe acest „somn de prunc” mizaseră ei. Și totuși copilul se trezește și vede: în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și care, pur si simplu, ne urmăreau, când intram și ieșeam, ca nu cumva ușa de jos să rămână descuiată). Cealaltă intrare, de pe Procopiu (un fost primar al Capitalei parcă) era o adevărată poartă, pe unde pătrundeai într-un gang spațios din care nimereai în curtea interioară amintită mai sus, pavată, cu două cabine de WC în fund. În această curte interioară dădeau fereastra de la dormitorul părinților, ușa de la bucătărie (pe aici intra întotdeauna omul ce ne schimba butelia - o butelie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de sute și sute de scriitori, ce veneau acolo seară de seară, ca la ei acasă - era, într-adevăr, o casă a lor, clădire din care am fost alungați samavolnic mai târziu, prin 1974. Am fost primit într-un birou spațios și elegant, cu fotolii îmbrăcate în pluș roșu, de un bărbat tânăr, înalt, corpolent, cu fața luminoasă, neînchipuit de prietenos. Era Tiberiu Utan. M-a invitat să iau loc lângă el pe o canapea și a stat afabil, destins câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apărut (colecția Gazetei literare stă mărturie). Lista semnăturilor era deschisă - rețin acest amănunt - de Magdalena Popescu (Bedrosian), proaspăta achiziție a revistei, angajată de Geo Dumitrescu cu numai o lună înainte. Secția de critică, aflându-se pe atunci într-o cameră spațioasă, cu o singură fereastră, spre curte și prevăzută cu obloane metalice, răcoroasă, deosebit de plăcută vara (prima încăpere pe dreapta, la etajul întâi al clădirii de pe Ana Ipătescu, pentru cine a cunoscut sediul Gazetei literare - și cine dintre scriitorii timpului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-a făcut parastasul cuvenit). Am visat-o moartă, întinsă pe masă, așa cum a stat două zile la ei acasă, în Floreasca, dar parcă nu în sicriu și sigur într-o altă casă, străină și mai mare. În mijlocul unei încăperi spațioase masa era așezată pe o direcție perpendiculară aceleia în care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pe Muntele Măslinilor este aceasta biserică și numele ei este scris în latină. Pater Noster în limba latină înseamnă Tatăl Nostru. Biserică se numește așa pentru că pe locul acesta i-a învățat Domnul rugăciunea Tatăl Nostru. Este foarte mare și spațioasa. Pe niște ziduri speciale este scrisă rugăciunea Tatăl Nostru în peste 50 de limbi. În românește este scris în interiorul bisericii, într-un loc având dimensiunile de aproximativ 1,50 m x 1,20 m pe un fel de plăcute de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
frunze, flori și fructe în viața mea imaginară și reală. Una dintre neliniștile cotidiene este aceea de a face loc creației - nu numai în spațiul interior, dar chiar în cel real, fizic. Problema ordinii în apartamentul meu de patru camere spațioase - invazia hârtiilor, a cărților răspândite peste tot. În fiecare zi îmi propun să fac ordine, să văd mesele goale, așteptându-mă să pun o foaie albă de hârtie pentru a scrie câteva rânduri sau a trage câteva linii ale unor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din toate părțile și nimeni nu voia să primească decât jumătate din cantitatea repartizată. Pentru un gram de sămânță era necesară o cantitate foarte mare de frunză de dud, hrana de bază a micilor viețuitoare, și de o cameră aerisită, spațioasă și foarte curată. În primul an nu am știut ce înseamnă un gram de sămânță. După ce am împărțit sămânța, profitând de neștiința mea, unii au luat mai puține grame astfel încât „m-am pricopsit” cu cinci grame de care trebuia să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
face o agricultură destul de performantă în acea zonă agricolă de deal. În cele două sate mai mari, de la șosea, erau magazine unde se vindeau produse diversificate de strictă necesitate. În incinta acestor cooperative de consum era și câte un restaurant spațios. Brutăria din centrul satului Ghiduleasa, care aparținea de C.A.P., asigura pâinea necesară mesei mecanizatorilor, dar și celor care nu făceau pâine acasă. Șoseaua era parțial asfaltată, iar în rest era pietruită și oarecum întreținută. Pe marginea șoselei erau șanțuri
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul mărunt al unui ceas de perete, meticulos și rece contabil al trecerii timpului. Toate, topite în tăcerea solemnă, liniștită și plăcută sufletului meu, iritat de fapte cotidiene. În spațiosul cabinet unde am fost instalat, câteva aparate de radio și un televizor îmi stau la îndemână. Printr-o apăsare pe buton m-ar conecta cu lumea. Dar am voluptatea de a le ignora. Am hotărât să încerc să regăsesc ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
găsit un apartament liber, la vreo sută de metri de biserica parohială, pe străduța Fontanelle Duomo, 1. La 5 noiembrie 1901 a avut loc mutarea: don Calabria, mama, sora Teresa cu fiica și, mai apoi, doamna Margherita Masina. Apartamentul e spațios și dispune de trei camere: o bucătărie, trei camere de dormit (una pentru mama și doamna Masina, una pentru sora Teresa și fiica sa și una pentru sine) o altă cameră va fi pregătită pentru garderobă și muncă, și, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și doamna Masina, una pentru sora Teresa și fiica sa și una pentru sine) o altă cameră va fi pregătită pentru garderobă și muncă, și, în sfârșit, un birou. Familia Calabria locuia pentru prima oară într-o casă atât de spațioasă. Prezența doamnei Masina se dovedise necesară pentru a o ajuta pe mama Angela, care avea 70 de ani și era epuizată fizic. Această femeie simpatică avea un rol important pentru copiii pe care don Calabria îi va aduna de pe stradă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
biserica San Giovanni in Valle, se află o casă care aparține Surorilor Sfintei Familii, congregație fondată de Leopoldina Naudet. Administratorul este contele Francesco Perez. A fost ușor să se ajungă la un acord pentru taxa de închiriere. Casa e destul de spațioasă. Trebuie doar mobilată, ca să poată găzdui măcar 20 de băieți. Don Calabria i-a dat prietenului său don Emilio Fabbro 50 de lire, pentru achiziționarea mobilierului. Ne aflăm în anul 1907 și, prin urmare, 50 de lire valorau destul de mult
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a fost cel care a cerut să fie primit un copil nevoiaș. La sfârșitul războiului, în 1919, copiii deveniseră 90. Ocupau toate spațiile disponibile, umplând chiar și hambarul de grâu. Au început să se gândească la un alt loc mai spațios. Providența le-a oferit marea casă a familiei din Este (Padova). Iar numărul copiilor primiți a trecut de la 100 la 130, cu vârstele între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prin explozia unei particule primordiale de materie (cf. Eureka: a prose poem - an essay on the material and spiritual universe / Eureka: poem în proză - eseu despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]