9,106 matches
-
piețele muncii occidentale, acceptând orice condiții salariale. U.E. a realizat târziu necesitatea reglementării acestei abundențe de oferte ce dinamizau producția proprie asigurând creșterea economică, dar ridicau o multitudine de probleme de protecție socială, asigurarea muncii, satisfacerea necesităților de loisir etc. Spaima de "instalatorul polonez" sau de "căpșunarul român" s-a dovedit nejustificată în condițiile în care economiile occidentale câștigau, dar a generat și o serie de frustrări pentru că, inevitabil, în timp, noii cetățeni europeni de rangul doi solicită aceleași drepturi ca
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
să fie cartea cea mai bună de până acum, dar mă iluzionez că voi mai avea șansa să scriu și un alt roman. Raport asupra singurătății este o poveste despre dragoste și moarte, cele două pulsiuni descrise de Freud, despre spaima de timp și, în egală măsură, despre brutalitatea istoriei. Este un subiect care mă urmărește de mult, după cum și câteva personaje foarte complexe, greu de construit; pe unele le-am mai încercat în Orgolii, dar mi-au reușit cu adevărat
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă vindecă de spaime și vă oferă forța de a trece peste orice? - Din păcate, nu mai am timp pentru altceva în afară de scris și de procurat bani pentru revista Cultura. Am vrut să-mi dovedesc mie însumi că sunt capabil să clădesc o instituție
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
scenariul fiind scris în timpul producției, de pe o zi pe alta, fără ca actorii să aibă o perspectivă a felului în care va evolua filmul. Un regizor vizionar, Lynch preferă plonjeul în psihismul abisal al personajelor, speculînd pe tema anxietății și a spaimelor care bîntuie "imperiul minții"; adevărata scenă a filmelor sale se află în culisele întîmplărilor, în spatele frunții personajelor. După ce a schițat minimal cadrul, intriga, un fir narativ, deflagrații repetate distrug reperele și bulversează orice încercare de a reveni în planul realității
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Mexic, la Real Madrid, și au scris de rău despre el, la comandă? Cu fața lui încremenită de Buster Keaton, acest fotbalist al miracolelor, care nu se uita niciodată după minge și își hipnotiza adversarii, lăsîndu-i încremeniți în urmă, era spaima mijlocașilor închizători, obsesia fundașilor și coșmarul portarilor. A fost și a rămas singurul din lume care știa să dribleze la pas, aproape cu încetinitorul, avea apoi un demaraj scurt, cu care își prindea adversarii în contratimp, după care iar se
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
diplome emise la scară industrială. Adevărul de care arhitecții noului sistem nu sunt conștienți e că o societate care nu-și poate crea elite prin eforturi proprii nu merită să supraviețuiască. Convenția de la Bologna reproduce, în forme post-moderne, o veche spaimă comunistă: spaima de elite. Am avut prilejul să mă conving, citindu-mi dosarul de securitate, cât de înspăimântați erau cerberii regimului comunist de "elite". Prostănaci, semianalfabeți, incompetenți, ei simțeau, cu instinctul primitivului, primejdia. A decreta că ultimul cretin e egal
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
la scară industrială. Adevărul de care arhitecții noului sistem nu sunt conștienți e că o societate care nu-și poate crea elite prin eforturi proprii nu merită să supraviețuiască. Convenția de la Bologna reproduce, în forme post-moderne, o veche spaimă comunistă: spaima de elite. Am avut prilejul să mă conving, citindu-mi dosarul de securitate, cât de înspăimântați erau cerberii regimului comunist de "elite". Prostănaci, semianalfabeți, incompetenți, ei simțeau, cu instinctul primitivului, primejdia. A decreta că ultimul cretin e egal cu savantul
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui Grigore în fața spaimei de absolut (cât ar părea de ciudată la o babă analfabetă!) și laconismul său pot face restul: "Ți se pare, crește iarba!" Acest cuvânt îmi trebuise din 1945!!! Ideea de mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
pe care îl ridică europenii pe marginea terorismului are ca principal scop nu înduplecarea celeilalte tabere, complet imună la subtilități discursive, ci liniștirea propriilor temeri. Așadar, cînd e vorba de Islam, europenii scriu exclusiv pentru europeni, pentru a-și risipi spaima și pentru ca, auzindu-se unii pe alții într-un cor al încurajării reciproce, să creadă că ceilalți, ascultîndu-i și dîndu-le dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru propriul
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
aceea, urma grădina cu fructe. Sub care se ascundea beciul moldovenesc, în care bunicul avea murăturile și vinul, ca în Moldova, în Moldova veche. Mai departe era grădina de porumb, mai departe era grădina de salcâmi. Care îmi provoca niște spaime metafizice. T. S. - De ce? Z.D.-B. - Nu știu. Era un parfum special. T. S. - Un parfum narcotic. Era o narcoză? Z.D.-B. - Da. Și mai era și oarecare întuneric. În pădurea de salcâmi, nu știu cum se întâmpla, dar dădea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
la ultimul membru al așa-zisului "consiliu științific", se impune. În locul lor, vor trebui aduși oameni imparțiali, istorici români și străini al căror blazon n-a fost pătat de cerneala de sepia a comploturilor, minciunilor și - nu în ultimul rând - spaimelor iliescianismului.
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
biologie... Lipsește în facultate biologia paleontologia, antropologia... Să-i îndopi cu fapte și să nu predai biologia - și asta-i bine. Simionescu a sondat pe colegi despre o atare catedră, fără a-mi pronunța numele, dar s-a izbit de spaima reducerilor... Dacă facultatea de la Iași va recomanda pe Botez, își va pune o urâtă pecete... Va veni un timp când Sanielevici va fi pus alăturea de Lavoisier și chiar de Newton... Nu zâmbi, iubite amice... De Sanielevici s-a tot
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
vină, pe malul unui rîu etc. Ca și Garcia Marquez cu romanul său, Dragostea în vremea holerei, regizorul reușește să transfigureze crochiul, să confere personajelor sale acea complexitate și trăire autentică. Nu există nici un ricoșeu cinic, moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis această rară pasăre cântătoare, și-a depășit crunta condiție umană, epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți și cortine de fier, și s-a topit în Lumina pe care în sfârșit o vede." (pp. 290-292). Îl știam pe Mihai Cantuniari ca pe un traducător excepțional. Acum descopăr un om reflexiv, de mare profunzime și sensibilitate; și
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt eu, întinderi nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat lumii ca o momeală. cine sunt eu, peșteri nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului ar împietri. băieții mei, ochii atenți prin care viața se strecoară avidă în mine. băieții mei, imperiul spaimei zdrobit în fiecare clipă în podul palmei. băieții mei, convingerea că divinitatea se furișează în îmbrățișarea lor. băieții mei, neblând răsăriți în mine și-au înmulțit lumina și mi-o întorc. băieții mei, viitoarea memorie a unui timp ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lui și a familiei multe rele , în acel an. Primul moment din rândul acestei sărbători este mascarea feței, apoi îmbrăcarea costumului național, sau costum de prinț, prințese, sau altceva ,în funcție de dorința fiecăruia. Se mai pun și costume grotești care provoacă spaima, frica ca pe vremea turcilor. De altfel, termenul de <lorfe> în germană, li se atribuia mascaților, costumele lor semănând cu ale turcoaicelor. Nunta- Cortegiul de nuntă este unul poetic: mirii, nașul, nașa, cumnatul , nuntașii etc.Ceremonia căsătoriei se realizează într-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu poate înfrânge... Chiar dacă Ulise iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
gândești pentru oameni, că ai ajuns să gândești ceva interzis, despre care nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului vegeta tiv, ei descoperă demnitatea certitudinii pentru care viața este o formă de convalescență universală. Vagabondul îi terorizează, ratarea lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe Dumnezeu? * Omul este un efort gângav de a reduce ființa. * Dacă am ști cum ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni, l-am renega de-a dreptul. * Adevărul ar fi ceea ce transformă durerea în bucurie, singurătatea în întâlnire, minciuna în mărturisire, spaima în temeritate, îndoiala în credință, boala în eliberare, imprecația în rugăciune, disprețul în iubire - și nu comportă definiție. Ar fi trecerea unei realități în opusul stării prin care nu se percepe ca realitate. Și totuși, vom spune: venim dintr-o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]