11,582 matches
-
ele și cînd le citesc ori le recitesc. Nu scriu Însă și nu citesc pe Întuneric, iar frazele nu le aștern pe coli de hîrtie. Le as cult Într-o limbă aproape română. Dacă aș redacta În italia nă, engleză, spaniolă sau franceză, ele mi-ar vorbi fără cusur. Scriu pe claviatura unui ordinator obișnuit, unde Însă fie care tastă se prezintă vocal sub tușeu, În chiar clipa proiectării semnului ei pe ecran. Apoi, la o altă apăsare pe taste, textul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost răstigniți și străpunși cu lancea la Nagasaki, la 5 februarie 1597. Au murit cântând, pecetluind cu sângele lor vestirea Evangheliei. Dintre ei erau trei iezuiți japonezi, printre care și Paul Miki (născut în Japonia în jurul anului 1565), șase franciscani spanioli, iar toți ceilalți erau laici. Alb. Casa noastră în alb.1 Ne întorceam de la Nishizaka. Soția stătea în prag. Fiii mei au văzut-o. Eu nu vedeam decât pietrele drumului. Albe și ele. Ploi și zăpezi spălaseră drumul. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
citesc basme cu Ivan Țarevici și Lupul Cenușiu și mă uit la un film (Diamantele morții). Îi admir pur și simplu cerul senin, sau mă bucur de o ploaie rară și caldă. Și citesc literatură germană, engleză, cehă, franceză și spaniolă. Și din toate aceste fragmente fac o aureolă frumoasă a ceea ce e românesc pentru a sta în mijlocul lor, ca Centru Mundis. Acest Pământ e perfecțiunea mea. Pe care îl privesc rece, din înalturi. Eu nu mă port frumos cu persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. 36 Rareș Tiron neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de Loyola, cel ce a fondat Collegium Germanicum au prestabilit un Ghid de rugăciune compus din diferite niveluri, recitate și practicate îndeosebi în comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel am avut posibilitatea să cunosc diferitele forme de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a obiectelor sacre; urmarea crucii pentru mine nu înseamnă nici identificare mistică. Și în acest caz: nu am nimic împotriva misticii semnificative a suferinței și a crucii, născută în Evul Mediu, cea a Sfântului Francisc din Assisi sau a misticilor spanioli. Dar sunt împotriva identificării lingușitoare cu suferința Unicului, ce duce la pierderea distanței și a respectului. O astfel de identificare este regretabilă în special când ierarhii Romei poartă crucea la piept, transformă în ceremonii pompoase pastoralul tradițional cu toiagul având
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un chef nebun să se Încălzească și combătând frigul prin trimiterea de eretici În infern sau unde s-or fi ducând blestemații ăștia de luterani. Partea proastă e că după aceea au venit zorii, s-a făcut dimineață, dar atacul spaniol nici gând să se producă. Pe motiv, s-a spus după aia, de râcă Între generali. Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
moarte care a dat În primire vânzându-și scump pielea, om după om, cu râul În spate și blestemând Într-o castiliană savuroasă. Deh, chestii de-ale războiului. Chestii de-ale Spaniei. În sfârșit. Taică-meu a fost celălalt soldat spaniol Întors În noaptea aceea. Se numea Lope Balboa și era originar din Guipúzcoa; tot un tip neînfricat. Se zice că Diego Alatriste și cu el au fost prieteni la cataramă, aproape ca doi frați; așa trebuie să fi fost, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la cealaltă sau de la un parapet la altul pe câmpurile de luptă - vocabular care se limita În cazul unui soldat veteran spaniol, În pronunția lui, la fockyú (o să vă regulăm noi), sons ofde gritbich (feciori de mare târfă) și uergoin tucat yurbols (vă tăiem noi boașele) -, căpitanul observă că englezul În gri Îi vorbea camaradului său cu un fel de respect afectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Curte; o influență care, pe deasupra, era dublată de prestigiul unei scurte dar strălucite cariere militare juvenile: la douăzeci și ceva de ani făcuse parte din statul major al ducelui de Osuna, luptând Împotriva venețienilor și a turcilor la bordul galerelor spaniole de la Napoli, perioadă În care Îl cunoscuse și pe Diego Alatriste. — Un bucluc Îndrăcit, repetă Guadalmedina. Căpitanul dădu din umeri. Stătea fără pălărie și fără capă, În picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la Îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și de primejdii, convinși că apariția ca prin minune a prințului În Spania, fără anunț prealabil, fără protocol, Însemna cucerirea infantei și aducerea ei În Anglia sub ochii stupefiați ai Întregii Europe și În aplauzele și binecuvântările celor două popoare, spaniol și englez. Cam ăsta era În linii mari nervul Întregii povești. După ce, cu eforturi susținute, rezistența inițială a regelui Iacob fusese Înfrântă, acesta le dădu celor doi tineri acordul său și Îi autoriză s-o pornească la drum. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fusese Înfrântă, acesta le dădu celor doi tineri acordul său și Îi autoriză s-o pornească la drum. La urma urmei, dacă pentru bătrânul rege riscul aventurii urzite de fiul lui era mare - un accident, un eșec, sau un afront spaniol ar fi Însemnat un atentat la onoarea Angliei -, avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes compensau neajunsurile. În primul rând, a-l avea cumnat al vlăstarului său pe monarhul națiunii care pe atunci continua să fie cea mai puternică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
alene În fața lui, cugetând. Apoi Îl privi din nou pe Alatriste. — Mascații aceia care te-au plătit pentru serviciile tale pot fi agenți În slujba Veneției, Savoiei, Franței sau mai știu eu a cui... Ești sigur că erau spanioli? — Tot atât de spanioli ca domnia voastră și ca mine. Oameni de calitate. — Lasă calitatea În pace. Aici toată lumea se crede vechi creștin, hidalg și cavaler. Ieri a trebuit să-l dau afară pe bărbierul meu, care avea pretenția să mă bărbierească ținând spada la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
avea pretenția să mă bărbierească ținând spada la brâu. Până și lacheii o poartă. Și Întrucât munca este un atentat la onoare, nimeni nu mai muncește. — Cei de care vă vorbesc erau Într-adevăr oameni de calitate. Și spanioli. — Bun. Spanioli ori ba, până la urmă tot aia e. Parcă nu știi că străinii pot cumpăra aici absolut totul cu bani peșin... Aristocratul scoase un chicotit amar. În Spania asta a Casei de Austria, dragul meu, cu aur Îi poți cumpăra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și zvonurile de la Palat și erau lăudate aspectul și Îndrăzneala cavalerească a tânărului prinț, comentându-se, În special de către femei, eleganța, prestanța și multele calități ale persoanei sale și ale lui Buckingham. Și În felul acesta plin de Însuflețire, foarte spaniol, trecea dimineața. — Arată grozav! zicea Lebrijana, după ce amândoi l-am văzut pe presupusul principe apropiindu-se de fereastră. Talie subțire, finețe, farmec... Or să fie o pereche minunată, el cu infanta noastră! Și Își șterse lacrimile cu colțul broboadei. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru ca monarhul nostru, al Patrulea Filip, galant cum era În anii tinereții, să hotărască a organiza acolo prima Întâlnire de la distanță, oficioasă, nu oficială, Între sora lui, infanta, și cutezătorul pretendent englez. Totul trebuia să decurgă, desigur, conform protocolului Curții spaniole, ale cărui reguli și tipicuri erau atât de stricte Încât Îi impuneau dinainte familiei regale tot ce avea de făcut În fiecare moment al zilei, anului și anilor vieții ei. Nu este de mirare, așadar, că vizita neașteptată a ilustrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără doar și poate, englezilor li se păru uluitoare, incredibilă. Fără Îndoială, când viitorul Charles I s-a interesat de posibilitatea de a-și saluta viitoarea logodnică, chiar și cu un simplu bună seara, contele de Olivares și restul consilierilor spanioli s-au privit cu gravitate Înainte de a-i comunica Alteței Sale, cu multă dibăcie diplomatică și mari Întorsături de frază, că paște, murgule, iarbă verde! Nimeni, nici măcar un principe de Wales, care de altfel nu fusese Încă prezentat oficial, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai zis pare-mi-se și Înainte că la cei optsprezece sau douăzeci de ani ai lui, bunul nostru rege era, și a rămas așa mult timp, simpatic, muieratic, arătos și iubit de poporul său: acest bun și nenorocit popor spaniol care Întotdeauna și-a considerat regii ca pe cei mai drepți și mai mărinimoși din Întreaga lume, În ciuda faptului că puterea lor scădea, că domnia regelui dinainte, Filip al III-lea, fusese scurtă dar funestă În mâinile unui favorit incompetent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și incapabil de a se ocupa de treburile domniei, era la cheremul reușitelor și greșelilor - și au fost mai multe din acestea decât din primele - contelui și mai târziu ducelui de Olivares. Mult s-a mai schimbat de atunci poporul spaniol, sau ce mai rămâne ca atare din el. Mândriei și admirației pentru regii săi le-a urmat disprețul; entuziasmului, critica aspră; visurilor de mărire, deprimarea cea mai adâncă și pesimismul general. Îmi amintesc bine, și cred că s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amintesc bine, și cred că s-a Întâmplat la corida oferită prințului de Wales sau la alta imediat următoare, că unul din animale, extrem de curajos, nu putea fi nici slăbit prin pierderea de sânge, nici Învins; și nimeni, nici măcar gărzile spaniolă, burgundă și germană care Împestrițau arena, nu Îndrăznea să se apropie de el. Atunci, de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Charles de altfel, că povestea cu nunta avea să se lungească și să devină tot mai complicată, dădu la iveală un caracter antipatic, de june favorit prost crescut și plin de o aroganță frivolă; ceea ce foarte anevoie Înghițeau gravii hidalgi spanioli, mai cu seamă În legătură cu trei aspecte care pe atunci erau sacre: protocolul, religia și femeile. Nici nu vă mai spun la ce afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că, la noi, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era mai cunoscut sub numele de familie al mamei sale: Velázquez. În sfârșit. Vă povesteam că, după neizbutita Încercare a pictorului de a interveni În conversație, cineva menționă chestiunea Palatinatului, și toți se avântară Într-o Însuflețită discuție asupra politicii spaniole În Europa Centrală, prilej cu care ciubotarul Tabarca Își dădu În petec cu cea mai mare dezinvoltură, emițând păreri despre ducele Maximilian al Bavariei, despre Electorul Palatin și Papa de la Roma, care, știa el bine, se Înțelegeau tustrei pe sub mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de căprioară pe care și-o ducea uneori la gură ca să-și ascundă un zâmbet sau câteva cuvinte către Însoțitorii lui, În care entuziasmul publicului Îi recunoscuse, alături de câțiva gentilomi spanioli, pe prințul de Wales și pe ducele de Buckingham, pe care Maiestatea Sa socotise de cuviință, deși păstrând anonimatul oficial - toți aveau pălăria pe cap, ca și când regele n-ar fi fost de față -, să-i invite la spectacol. Grava sobrietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o sprânceană În fața neprevăzutului și fără a i se clinti un mușchi pe față, arăta În ce măsură monarhul celor două lumi fusese În după-amiaza aceea, la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Principala decorațiune de Crăciun este scena Nașterii Domnului, denumită belen. La fel ca în Italia sau Franța, scena Nașterii Domnului are o însemnatate mai mare decât bradul de Crăciun. Masa din Ajunul Crăciunului este cea mai importantă masă din calendarul spaniol și are loc întotdeauna seara. În general, festivitățile încep seara devreme, atunci când prietenii și familia se întâlnesc în baruri pentru a servi o băutură înainte de a se întoarce acasă pentru evenimentul principal. Pentru copiii spanioli, cele mai frumoase zile ale
Cele mai frumoase tradiţii de Crăciun din Europa () [Corola-journal/Journalistic/80521_a_81846]