2,631 matches
-
lucru! Însă astăzi câți își fac semnul crucii când văd cum fug anii într-o acțiune al cărei termen convenit este o zi artificială care nu are nici măcar durata ei matematică! Luând în considerare totuși că la teatru, furia unui spaniol așezat [pe locul lui] nu se calmează decât dacă i se reprezintă în două ore tot ce se întâmplă de la Geneză la Judecata de Apoi, cred, în ceea ce mă privește, că fiind vorba de a plăcea, orice efort care reușește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu fi atins gloria, nici calitatea excelentă a Anticilor. Ei nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de departe, spaniolii își imaginează și se complac într-un fel de frumusețe cu totul diferită de cea pe care o prețuim în Franța, și că ei doresc la iubitele lor o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne privește, vom păstra unitatea de loc ori de câte ori acțiunea se va desfășura într-un singur oraș, ba chiar, dacă se va desfășura într-o singură casă; este suficient să nu treci de la Napoli la Castilia, cum obișnuiau să o facă spaniolii fără să-și pună niciun fel de probleme; de altfel, ei încep să-și corecteze această exagerare, să fie mai scrupuloși în privința distanțelor și a duratei. De unde trag concluzia că, în cazul în care comedia poate să se desfășoare fără
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care el l-a ținut la Viena în 1808 și care a fost publicat în Germania în 1811. El condamnă aici, cu o virulență uneori nuanțată de rea credință, Clasicismul francez și, cu multe elogii față de dramaturgiile elisabetane și față de spaniolii Secolului de Aur, proslăvește un teatru în care acțiunea primează asupra povestirii. Dornică să le împărtășească francezilor dragostea ei pentru literatura germană, ea difuzează ideile lui Schlegel în Despre Germania (De l'Allemagne). Lucrarea, publicată la Londra în 1813, nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca Jérôme Savary, sunt moștenitorii săi și proslăvesc, ca și el, un spectacol complet. Mișcarea Panique provine direct de la Artaud și Suprarealism. Între 1960 și 1962, Arrabal (născut în 1932), Roland Topor, Alexandre Jodorovsky, pictori, dramaturgi, regizori scenici francezi, mexicani, spanioli, au ales cuvântul "panique" (panică) cu ocazia întâlnirilor lor de la Paris, la Café de la Paix, pentru a denumi între ei, nu un grup sau o școală artistică, ci un mod de a fi. În cursul unei conferințe 35, în 1963
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
L'Avant-Scène Théâtre Revue d'Histoire du théâtre Théâtre/Public Travail théâtral Tabla ilustrațiilor 1. Teatru grec (reconstituirea teatrului din Delos) 2. Plantare tip a scenei după moda italiană, după un desen de Sabbattini (1638) 3. Car rulant al autosacramentalului spaniol 4. Teatru elisabetan: ("Swan Theatre") 5. Le Vieux-Colombier, de Jacques Copeau 6. Teatrul total, de Walter Gropius (1927) Index A Adamov, 251 Agathon, 30, 32 Alembert (d'), 150, 158, 177, 189 Antoine, 84, 93, 146, 232, 233, 234, 265 Apollinaire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Stephens. Căci am rămas un etern diletant între profesioniștii călătoriilor. Aterizăm. Peste o jumătate de oră vom pleca. peste ocean Zburăm peste oceanul pe care l-au traversat cândva căutătorii de aventuri și de aur. Un Cortes și ceilalți spanioli din Estremadura, "leagănul conchistadorilor", care recunoșteau cu insolență că n-au mers în America să are pământul. Săgeata gotică devenise catarg de corabie. Alchimiștii îi cedaseră locul lui Columb. Acum, omul nu se mai amăgea că ar fi în stare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cei ce se îmbătaseră cu iluzia că-l vor crea ei înșiși, vroia să-l smulgă din mâinile celor care-l aveau. Noii aventurieri ai aurului nu mai erau interesați de piatra filosofală, ci de ce puteau prăda. De aceea, probabil, spaniolii n-au dat nici o atenție piramidelor în Mexic. În schimb, tezaurul lui Moctezuma a devenit repede o legendă și o obsesie. Se pare că implacabilul Cortes a excelat în aventuri galante. De abia după ce zidul pe care încerca într-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau în pielea însîngerată și făceau un dans magic, terminat adesea prin acte de antropofagie rituală. Nici un popor n-a căutat spre cer cu atâta nebunie, s-a zis despre spanioli. Nu e adevărat. În vechiul Mexic această nebunie a fost și mai mare. Se pare că la ceremonii, sângele curgea uneori în valuri. Și că în lupte scopul nu era de a omorî adversarii, ci de a-i lua prizonieri
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
câtă vreme oamenii erau în stare să urce piatra sacrificiilor, căci totul se obținea prin durere, prin suferință. Și numai moartea putea ține dreaptă balanța vieții și a lumii. Problema sacrificiilor e, într-adevăr, mai complicată decât au văzut-o spaniolii, cutremurîndu-se de oroare și incendiind în clipa următoare templele aztece. Teribila obligație de a ajuta soarele în misiunea lui izvora din credința că nu numai oamenii depind de zei, ci și zeii depind de oameni, și întregul univers. Obsedați de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lectica de aur, în vreme ce slujitorii așterneau în calea lui țesături de bumbac, iar mulțimea se prosterna la pământ. Aceeași mulțime care, câteva luni mai târziu, când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească revolta împotriva spaniolilor, l-a lovit cu pietre și l-a rănit de moarte; aceeași mulțime care a privit, apoi, tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lovit cu pietre și l-a rănit de moarte; aceeași mulțime care a privit, apoi, tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale astupate de spanioli, pe bulevarde amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au trecut decât patru secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ruine ca la Roma, deși n-au trecut decât patru secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar odată cu acest material va fi pătruns în noile construcții și duhul vechiului oraș aztec. Soarele inundă tufele de dafin din parcul Alameda și, printre crengile unui platan venerabil, zăresc în stradă o reclamă care recomandă "berea Moctezuma". Undeva, într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Moctezuma Autocrații n-au voie să fie melancolici. Deoarece calitățile lor îi pot pierde mai sigur decât viciile lor. În palatul său din Tenochtitlan, Moctezuma studia zilnic, în amurg, la miezul nopții și în zori, semnele destinului pe cer. Când spaniolii au debarcat pe coastă, el a fost convins, poate cel dintâi, că se împlinea o profeție a legendei. Un scrib i-a trimis un portret al lui Cortes și împăratul aztec n-a mai avut atunci nici o îndoială; misteriosul străin
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Quetzalcoatl, nu putea fi altul decât zeul plecat pe mare, care devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încă pasărea quetzal, în vreme ce vântul sună prin tubul măștii de scafandru pe care o poartă mereu în statui zeul vântului... Cineva mi-a povestit că interpreta și iubita lui Cortes, prințesa aztecă Malinalli, i-a salvat de multe ori pe spanioli. Între altele, a descoperit stratagema unui cortegiu strălucitor în care era un fals Moctezuma. Falsul împărat a răspuns direct unei întrebări, iar Malinalli știa că regulile aztece cereau ca împăratul să răspundă numai prin intermediari. Metisajul, scria Alfonso Reyes, este
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dacă mă gândesc la ciudata ambiguitate din psihologia mexicanilor, aș înclina să cred că nici până azi conchista nu e încheiată. Mexicanul nu mai e același om care a ridicat piramidele, dar nu se poate desprinde de ele cu repulsia spaniolilor. Din când în când, se întoarce și le privește cu o emoție pe care nu și-o lămurește pe deplin. E în căutarea unei împăcări lăuntrice între "cuceritor" și "cucerit", care să vindece până la capăt ruptura săvârșită de spanioli în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
repulsia spaniolilor. Din când în când, se întoarce și le privește cu o emoție pe care nu și-o lămurește pe deplin. E în căutarea unei împăcări lăuntrice între "cuceritor" și "cucerit", care să vindece până la capăt ruptura săvârșită de spanioli în sufletul indian. șarpele cu pene Seara, am fost invitați la un spectacol: Quetzalcoatl, tragedie antropocosmică. De fapt, spune legenda, șarpele cu pene, Quetzalcoatl, a fost și zeu și rege la Tula, unde i-a învățat pe tolteci știința, bunele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cunoaște Mexicul, trebuie să te adresezi mitologiei înaintea istoriei. Numai așa vei descoperi legătura dintre Cortes și Quetzalcoatl. Cortes și-a ars navele de întoarcere și, din punct de vedere strategic, ideea lui a fost utilă; ea le-a arătat spaniolilor că singura lor șansă era să cucerească Tenochtitlanul. Dar Quetzalcoatl, ajuns stea, nu se mai gândește decât la întoarcere. mit și simbol Totul pare să se afle în Mexic sub semnul dualității șarpelui înaripat. Zăpezile acoperă focul vulcanilor, stelele ard
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură închisă cu un cap de mort și cu doi șerpi înnodați în față. În locul brațelor, alți doi șerpi. Iar în loc de picioare, gheare de acvilă. Văzînd-o, oricât de conchistadori vor fi fost spaniolii, zeița le va fi dat insomnii. Piatra era afumată cu esență de nopal în templul din Tenochtitlan și stropită cu sânge. Nu le-am putea reproșa oamenilor lui Cortes că n-au reușit ceea ce noi nu reușim după atâtea secole
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
chiar mai puțin decât noi. Uimiți de grandoarea ruinelor, ei n-au putut crede că au fost locuite de ființe obișnuite. Erau convinși că Teotihuacanul a fost opera unor uriași, care, murind, s-au transformat în zei... De altfel, și spaniolii i-au dus lui Carol Quintul un femur de mamut drept probă că piramidele de la Teotihuacan au fost construite de uriași... Moctezuma venea în pelerinaj în fiecare an pentru a omagia zeii ce s-au întrunit pe acest platou ca să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și imagini disparate din această primă zi de călătorie în sud... autobuzul, peisajele muntoase care îmi aminteau de copilăria mea, veșnicele legende cu Cortes la tot pasul, orășelele prin care am trecut Iară să le vedem, ca Puebla, și cărora spaniolii le-au dat, în afară de stilul colonial, aceeași piață centrală, cu un chioșc în parc unde duminica vine fanfara și cântă, cu catedrala și cârciuma totdeauna în apropiere... Cum spunea Picasso? "Noi spaniolii, dimineața liturghie, după masa coridă, seara bordel. În
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Iară să le vedem, ca Puebla, și cărora spaniolii le-au dat, în afară de stilul colonial, aceeași piață centrală, cu un chioșc în parc unde duminica vine fanfara și cântă, cu catedrala și cârciuma totdeauna în apropiere... Cum spunea Picasso? "Noi spaniolii, dimineața liturghie, după masa coridă, seara bordel. În ce se amestecă toate astea? în tristețe. O tristețe ciudată. Ca Escurialul... " Oare din închisoarea prin dreptul căreia am trecut se aude ploaia? Din paradis, dacă-i credem pe azteci, se aude
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
când ajungem în mica insulă San Juan de Ulua, lângă Veracruz, cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]