55,270 matches
-
a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Dacă ați vedea, iubiți colegi de breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita să-i vizitați imediat și să vedeți unul sau mai multe din spectacolele de la “Tony Bulandra”! De la momentul Pescărușul al Cătălinei Buzoianu, me-mo-ra-bil, de la Teatrul Mic, mărturisesc că n-am întîlnit o asemenea citire regizorală. O astfel de încărcătură emoțională. De soluții de mare finețe, perfect argumentate de Laurian Oniga, acoperite de coerența
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
în clipocitul lacului ce se intuiește dincolo de construcția pontonului, scenă totodată a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților Mașei sfîșiată între acordurile desuete ale unei dramolete de operă prăfuită și automatismele gesturilor chapliniene, cabotine și tulburătoare din finalul spectacolului - corpul lui Treplev este băgat parcă în al ei, mort, inert, iubit la fel ca și cînd ar fi viu, ba mai mult, pentru că doar acum este al ei - în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
în declamații desuete, din păcate, jucînd în alt registru decît restul trupei, Georgiana Mazilescu în Arkadina și Vitalie Ursu în Trigorin. Dar și asta face parte din lumea lui Cehov, din suma ratărilor pe care Oniga le investighează în acest spectacol. Mă întorc spre București. Și văd pe cîmpul înnegurat o turmă de oi și siluetele a trei bărbați. Îi aud. Vorbesc despre fericire. Sau despre nefericire?!
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
în „Bilete de papagal”. Autoarea continuă cu descrierea Cișmigiului, pe ale cărui alei îi zărește adesea pe Lovinescu și Eftimiu, amândoi locuind în apropiere, a vieții teatrale, a cinematografului, „o adevărată fascinație a epocii”. Prin marele număr al sălilor de spectacol (supuse parcă unui adevărat recensământ), Bulevardul Elisabeta era numit „Hollywoodul românesc.” Cinematograful reprezenta locul de distracție cel mai frecventat. Încă de atunci concura de departe sălile de teatru, de operă și concert. Urmează considerații despre muzică și scriitori, despre vacanțele
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
dramatice, legendele Labdacizilor, piesele Oedip rege și Oedip la Kolonos de Sofocle. Muzica acoperă imperfecțiuni și împinge textul lui Fleg în spasmele și spaimele dramaturgiei antice. Gustul pentru grandoare, pentru șocurile dramatice formidabile în străvechea anchetă criminală sunt în ființa spectacolului de acum. Varietatea sentimentelor, de asemenea. Bogăția psihologică, mai puțin. Din toată această masivă desfășurare de forțe s-ar putea desluși fragilitatea izbânzilor omenești, demnitatea omului care își învinge cu sacrificii destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip și Sfinxul, scena încoronării. Actul 3 este acut-dramatic. Lăsată jos în fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră) simfonia în care stă drama în unitatea ei muzical-tematică urcă eclatantă cu Cornel Trăilescu. Dirijând spectacolele de la deschiderea stagiunii el a impus, compact, fără schimbări de culoare conductul sonor. Regia și-a asumat în concepție o prezență masivă a baletului (Enescu nu a compus decât câteva minute, “dansul păstorilor” în tabloul 1). În fapt, coregrafia semnată
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc la prietenul meu, care îmi spune: “Tu iubești muzica! Pe mine m-a interesat Spectacolul!” Ada Brumaru O interpretare plastică Un punct care a atras și a interesat foarte tare Bucureștiul cultural al acestei toamne, provocînd discuții, admirație, polemici a fost premiera Operei Naționale cu Oedip de George Enescu. Lucrurile nu au atins tensiunea și
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Șerban a montat, tot aici, Oedip. Interesul a fost mare poate și datorită faptului că pentru mizanscenă a fost invitat un regizor de teatru cu nume sonor, exilat de prin anii ’70 la Paris, un nume cu rezonanță în lumea spectacolelor de operă, a montărilor grandioase. Este vorba despre Petrică Ionescu. Aproape nimeni nu a uitat valurile de indignare produse de viziunea lui Andrei Șerban asupra acestei partituri acum opt ani, dacă nu mă înșel, valuri, o spun și astăzi, supradimensionate
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
teribilă. Meritul regizorului este și acela de a scoate trupa dintr-un secol și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a redimensiona astfel, pentru receptarea contemporană, RITUALUL și valențele lui din lumea antichității, de a redefini fastul chiar și printr-un fason să-i spunem hollywoodian, a adus un mare beneficiu. Oedip-ul
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
de a redefini fastul chiar și printr-un fason să-i spunem hollywoodian, a adus un mare beneficiu. Oedip-ul acesta îi interesează nu doar pe specialiști, ci și pe acei spectatori obișnuiți, iubitori de muzică și de spectaculos. În fond, spectacolul de operă este, estetic și artistic, complex, iar fiecare dimensiune are, în ultimul timp al punerilor în scenă, o vigoare formidabilă, amplitudine, vizualul devenind realmente un personaj în sine, un protagonist. Petrică Ionescu a respectat perfect povestea și mitul, și-
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
tuturor românilor care vor putea să întâmpine rânjind batjocuritor către Guvern ziua de 1 aprilie - marea sărbătoare națională a scumpirilor și majorărilor de tot felul. Din acest motiv, abia-abia se va mai observa obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator se scarpină pe buric, altul se caută febril prin buzunare sau, pur și simplu, se scobește în nas... -Foarte bine, zice Haralampy, că
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
Mircea Mihăieș Nu sunt nici atât de pudibond încât să mă ia cu leșin și nici atât de ipocrit încât să fiu oripilat de spectacolul unor mistreți împușcați. Iar imaginea bieților iepurași "cu sânge pe botic", oricât ar fi de dramatică, pălește, pentru mine, în fața realității "aurolacilor" ce dorm în găurile de canal. În povestea clasică Scufița Roșie, personajul înspăimântător mi s-a părut întotdeauna
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
mă mir că nimeni n-a invocat bestialitatea meseriei de pescar. Să smucești firul de nailon la capătul căruia se află un cârlig de oțel înfipt în cartilagiile fine ale gurii unui biet pește mi s-a părut întotdeauna un spectacol al violenței absolute, o cruzime născută din impulsuri de torționar. Probabil că unii domni pătrunși de filozofia adâncă a datului cu undița ar vorbi de "lupta" egală dintre omul cu mulinetă și animalul acvatic ce are de partea lui imensitatea
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
de care mă ocup consecvent de treisprezece(ptiu, drace!) ani. Schimbarea evidentă a metodei de lucru din școală, acum mai flexibilă, mai dinamică, mai modernă, contactul studenților cu mai mulți profesori la clasă, pe perioada studiilor, s-a dovedit, în spectacolele pe care le-am văzut timp de o săptămînă, absolut inspirată. A trecut pragul experimentului. Actorii care termină anul acesta ni se înfățișează în ipostaze diferite, sînt provocați să privească atent în interiorul lor, sînt provocați să se descopere mai repede
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
o săptămînă, absolut inspirată. A trecut pragul experimentului. Actorii care termină anul acesta ni se înfățișează în ipostaze diferite, sînt provocați să privească atent în interiorul lor, sînt provocați să se descopere mai repede și mai responsabil, joacă în vreo șase spectacole la secția de actorie și în nu știu cîte vor urma ale colegilor absolvenți de la regie. Arată bine pe scenă, își stăpînesc - sau caută să o facă cît mai bine - vocea, rostirea, limba, își cunosc limitele, își cunosc corpul și
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
ai fi de experimentat. Complexitatea pregătirii lor, în acest moment al absolvenței, mi se pare că îi apropie de ce se întîmplă în școlile de afară cu tradiție, mi se pare că le definește, mult mai subtil, mărirea și decăderea meseriei. Spectacolele pe care le-am văzut timp de o săptămînă, și care se joacă în continuare la Casandra, toată stagiunea, sînt elaborate, sînt analize pe text pe care le simți, regizoral, interpretativ, scenografic, sînt soluții atent căutate pentru fiecare student, sînt
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
Un Caragiale cu nerv, tensiune, suspans, cu ambiguitățile marcate, cu trasee interpretate pe muchie de cuțit. N-am mai rîs de mult cu atîta poftă, direct proporțională cu hazul ideilor și pofta actorilor de joc. Nu voi uita curînd acest spectacol. Nu voi uita scena în care Rică Venturiano-Andrei Mateiu își desenează, pentru publicul-martor, drumul făcut, și nevăzut de ei, de cînd a sărit pe geam, împins oarecum de Spiridon. Rică desenează pe masa lui Veta cu creta, ca pe o
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
vulcanică, de nestăpînit, imprevizibilă, Raluca Tudorache. Pe scenă, o atmosferă de echipă, de trupă. Nu ratați această Noapte furtunoasă! Tango în infern Cu ușile închise a lui Jean Paul Sartre într-o perspectivă regizorală extraordinară a lui Gelu Colceag. Un spectacol de o modernitate subtilă, conținută, redus substanțial la gesturi, priviri. Replicile din infern sînt înghițe, iar în locul lor, ca o consecință a lor, un tango tulburător, în care pașii plini de păcate ai celor trei protagoniști se împletesc, se substituie
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
în locul lor, ca o consecință a lor, un tango tulburător, în care pașii plini de păcate ai celor trei protagoniști se împletesc, se substituie, se dublează, se triplează, se multiplică. Ca și vinovățiile, la infinit. Visceral, senzual, pervers aproape. Un spectacol care ar sta bine în repertoriul curent al oricărui teatru profesionist. Un spectacol jucat matur, impecabil, de Raluca Rusu, Anca Cernea și Cătălin Babliuc. Un spectacol însoțit de o poezie a luminilor. Miniaturale Acum ceva ani am văzut la Teatrul
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
plini de păcate ai celor trei protagoniști se împletesc, se substituie, se dublează, se triplează, se multiplică. Ca și vinovățiile, la infinit. Visceral, senzual, pervers aproape. Un spectacol care ar sta bine în repertoriul curent al oricărui teatru profesionist. Un spectacol jucat matur, impecabil, de Raluca Rusu, Anca Cernea și Cătălin Babliuc. Un spectacol însoțit de o poezie a luminilor. Miniaturale Acum ceva ani am văzut la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț Romanțioșii de Edmond Rostand, o punere în scenă de o
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
se triplează, se multiplică. Ca și vinovățiile, la infinit. Visceral, senzual, pervers aproape. Un spectacol care ar sta bine în repertoriul curent al oricărui teatru profesionist. Un spectacol jucat matur, impecabil, de Raluca Rusu, Anca Cernea și Cătălin Babliuc. Un spectacol însoțit de o poezie a luminilor. Miniaturale Acum ceva ani am văzut la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț Romanțioșii de Edmond Rostand, o punere în scenă de o maximă delicatețe și în același timp, forță, a regizorului Vlad Massaci. Și el
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
nivelul comic investigat de Andreea Vulpe cu studenții săi. În urma acestui studiu scenic parcă, tensiunea dramatică, căderile, ratările, succesiunea morților dubioase, trădările, neputințele devin augmentate, mai tari, mai dramatice, mai umane, mai palpabile. Un text greu, cu partituri dificile, un spectacol asumat de toată lumea. O Vassa bună, temeinic asumată de Andreea Gramoșteanu, o Natalia ridicolă, alunecînd spre derizoriu - Emilia Bebu. Un semn de întrebare asupra lui Constantin Diță-Prohor, pe care nu știu de unde să-l apuc. Costume mult prea civile, exterioare
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
toată lumea. O Vassa bună, temeinic asumată de Andreea Gramoșteanu, o Natalia ridicolă, alunecînd spre derizoriu - Emilia Bebu. Un semn de întrebare asupra lui Constantin Diță-Prohor, pe care nu știu de unde să-l apuc. Costume mult prea civile, exterioare, pentru un spectacol profund. La Moscova Nu rîdeți, uneori și eu aș vrea să ajung la Moscova! Sau, mai sincer, la Sankt Petersburg...Stele în lumina dimineții, piesa de succes a lui Alexandr Galin. Un memorabil spectacol al lui Lev Dodin la Malîi
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]