10,213 matches
-
cita din cartea poetului botoșănean e ca și cum ai desprinde filele unui jurnal intim, afectând curgerea firească a zilelor, ca și cum ai rupe florile, pentru a le simți neapărat aroma, ca și cum ai fi pus în situația de a alege dintre toate culorile spectrului numai una. Lăsăm cititorului plăcerea de a se delecta cu o lectură cu adevărat agreabilă, interesantă, de a descoperi valențele unei poezii venită din altă lume - mai ales în vremurile când nu orice vers cu rimă însemnă poezie - și de
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini, ilustrații, Daniela Lungu - artist plastic, realizator TV) Lecturând atent poeziile, se poate intui erudiția autoarei, simțul său artistic extins, unele dintre poezii creînd veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa - pictată cu fluturi și nori albaștri - când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
unde, ajungând un maestru dirijor, cel mai mare dirijor de copii din România, va ctitori în 1945 Corul de Copii Radio. Stabilindu-se la București, cu toții aveau să cucerească înălțimile cu luminozitate ale muzicii, devenind nume proeminente între celebritățile unui spectru cuprinzător de genuri muzicale. Romeo Vanica și formația sa „Mondial” se va remarca prin compoziție și interpretare mirabilă a unor melodii cum ar fi: „Romanță fără ecou”, „Iubire, bibelou de porțelan”, „De va veni la tine vântul”, pe versuri de
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
izvorât din adâncurile nehotărârilor irepetabile nu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarce sărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei tale îmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinului nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ... Camelia Constantin februarie 2017 ... Citește mai mult ... nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor alungă întunericul temerilor
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
alungă întunericul temerilor izvorât din adâncurile nehotărârilor irepetabilenu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarcesărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei taleîmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinuluinu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ...Camelia Constantin februarie 2017... VII. FLUTURI, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. ... sufletul este
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
în acuarela și tus reunite sub titlul Blind spot (2013) reprezintă un punct de cotitură în dezvoltarea stilului propriu, deși au fost realizate în același timp cu pânzele mari în acrilic. Pentru această expoziție am selectat acele desene ce parcurg spectrul dintre dinamismul liniei trasate cu mână liberă și ascetismul desenului din schița de arhitectură. Între acestea, lucrarea Born head down este cea care anunța mai multe serii de desene și picturi centrate pe formă organică, sinuoasa. Din octombrie 2013 și
A avut loc vernisajul Expoziţiei de arte plastice “Geometrii lirice” – Voicu Dragomir [Corola-blog/BlogPost/92965_a_94257]
-
aducând adeseori privilegii absurdului și penibilului sub umbrela ecologistă. În ceea ce privește România, se pare că există o oarecare orientare a populației pentru susținerea unor eventuale proiecte ecologice. Din evenimente recente se constată chiar un interes sporit asupra protejării fondului forestier din spectrul decimării pădurilor, ca efect al unui cadru legislativ neîngăduit de permisiv cu defrișările și înstrăinările de pădure, acestea din urmă făcându-se în cele mai multe cazuri prin metode cel puțin dubioase, uneori chiar prin abuzuri și încălcări ale legii, către persoane
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
acest eveniment.” „Varietatea noilor expozanți este impresionantă, de la cei cu începuturi antreprenoriale în domeniul turismului până la cei mai bine stabiliți operatori globali, și totul între cele două categorii. Cu multe oportunități de cooperare și sesiuni de conferințe care acoperă întregul spectru al industriei, nu există loc mai bun pentru afaceri ca și WTM Londra. ” Pe data de 2 noiembrie, ziua deschiderii Târgului Internațional de Turism (WTM) , la Complexul ExCel a avut loc a 18-a festivitate specială de premiere găzduită de
S-a deschis Târgul Internațional de Turism de la Londra (WTM 2015) [Corola-blog/BlogPost/93300_a_94592]
-
precis, este profesor universitar, predă cursuri de masterat și doctorat ... Sau, și mai exact, este conducător științific de doctorat în științe inginerești. Practic, el a făcut pașii premergători ai unui posibil spectacol aici. Trupa TEATRULUI NOSTRU este specială și prin spectrul larg social profesional, fiind constituită din jurnaliști, scriitori, medici, militari, ingineri, economiști, profesori universitari și studenți, toți având ceva în comun, iubirea pentru arta dramatică. Cum a fost primit spectacolul? Am fost învăluiți cu multă căldură de la bun început. Doamna
„ SENIORII ÎN DIRECT LA TÂRGOVIȘTE ”- Interviu de Viorica Predoșan [Corola-blog/BlogPost/93532_a_94824]
-
creator ce poate fi înscris în ceea ce poetul denumește, simplu, teodikeia - dreptatea divină, căreia îi putem atribui, acum, bucuria de a lectura și, de ce nu, de a respira poezie de calitate. (Gheorghe A. STROIA) *** FELICIA NISTOR (Tulcea): PORUMBELUL PĂCII În spectrul cotidian extrem de afectat de modern, în care omul pare-se că și-a diluat sau chiar și-a pierdut cu totul înaltele vocații spirituale, este din ce în ce mai greu să întâlnești rugăciunea, stare a mâinilor sufletului împreunate la porțile cerului, rugăciunea care
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
adevărului testamentar și prezentarea acestuia într-o lumină mai tangibilă, mai aproape de sufletul celui care citește și, cu certitudine, mai aproape de nivelul de înțelegere a adolescentului și chiar a preadolescentului, convertește lucrarea de față într-una de referință pentru întreg spectrul cultural contemporan. Vă veți întreba, cu siguranță, ce utilitate are o astfel de întreprindere sau cui i-ar putea folosi? Întrebările par, la prima vedere, logice și cât se poate de normale. Dar, dacă ne gândim la protaza conform căreia
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
ciumă. Poate că tărâmul morților nu era diferit de caldarâmul acela murdar. Augustino părea și el unul din sufletele acelea ale morților. Fu nevoit să Își Înăbușe pornirea de a-l atinge spre a se Încredința că nu era un spectru. — Bagă de seamă ceea ce spui. Aici suntem pe pământul Bisericii, reluă celălalt și arătă spre un șir de călugări care Își făcuseră apariția la colțul dinspre Via degli Acciaiuoli. — Așadar, pe pâmântul Bisericii nu există necromanți? Îl presă Dante. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-o jur! Ambrogio mi l-a dat, cu puțin Înainte să fie asasinat. Dar nu mi-a spus nimic despre originea lui. Părea răvășit, ca și când numele mortului i-ar fi invocat și spectrul. — Acest secret nu Îmi aparține. Eu Însumi sunt În căutarea lui, adăugă el mai apoi, parcă vorbind cu sine. Dante reflectă asupra ultimelor cuvinte. Cu siguranță, medicamentul era extraordinar. Dar ce putea Însemna În comparație cu ceea ce Îi arătase Teofilo? Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea asupra formei pentagramei și referirea la Venus? Dacă era În viață, nu se putea să fi fost sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ochii săi, Încă orbiți de lumina de afară, avură nevoie de câteva momente până să se deprindă cu penumbra noului mediu. I se părea că se află În corpul unei mari corăbii, o magazie largă, locuită de un popor de spectre care se agitau slab, În suflul unui curent ușor. De-a lungul axei longitudinale a construcției, pe o lungime de cel puțin optzeci de coți, dintr-o parte În cealaltă se Întindea o serie deasă de frânghii, de care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zgomot pe care Îl auzise În exteriorul bisericii. Se Întrebă dacă sângele lui Ambrogio și al lui Teofilo avea să atragă cu adevărat bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Zoran este corectă. În acest punct, cel puțin... - S-ar putea să ai dreptate, nu știu, n-am privit chestiunea din acest unghi... Mergem mai departe. El ar vrea ca asupra Pământului să nu mai atârne sabia lui Damocles, respectiv, spectrul posibilei distrugeri a poligonului experimental care a devenit planeta noastră. Sau, mă rog, care a fost de la bun Început. Eva a intervenit insinuant-tolerantă : - Să admitem că acesta ar fi scopul. - Există Îndoieli În privința asta? am Întrebat puțin derutat. - Să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost primită la Facultatea de Arte Plastice, dar după o lună m-am transferat la Universitate, unde puteam să studiez literatura universală. A citi și a scrie semăna puțin cu desenul, un joc subtil între alb și negru conținând tot spectrul culorilor. Nunu mă prevenise că nu mă voi elibera niciodată nici de el și nici de artă, că va muri dacă-l părăsesc. Părinții mei foloseau același șantaj sentimental ca să mă țină acasă. Mă durea să știu că atâtea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-mi întoarcă spatele tocmai acum. Cred. Ceea ce văd simțurile mele, ceea ce vede tot corpul meu depășește orice imaginație. O lume a aburilor, fără început și fără de sfârșit, fără demarcații și fără bariere. O lume a câmpiilor astrale, colorată cu toate spectrele posibile și la început goală, astfel îmi pare lumea morților. Acea știință a tuturor științelor, de care am mai spus, mă învăluie treptat, dezvăluindu-mi prin sine însăși felul în care să mă deplasez prin această întindere. Revăd momentele morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
neclintit în așteptarea morții până la marginea timpului, până când moartea se va hotărî să mă cuprindă în brațele ei primitoare, sătul de materia care n-a putut oferi nici cea mai mică satisfacție sufletului meu, pe care nici cele mai întunecate spectre nu l-au putut păcăli... sunt atât de sigur că îi voi revedea pe toți ai mei dincolo! Ne vom revedea dincolo, ființe dragi... Am fost salvat. Salvat, și cred că asta era de fapt ceea ce trebuia să înțeleg, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care poartă titlul Dialog despre grîu, de abatele Galliani. Așa mi-a venit ideea unui dialog Între vii și morți, avînd ca temă politica contemporană. Într-o seară, plimbîndu-mă pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să-o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
avea nici o ieșire sau dacă fusese astupat, ar fi fost oare În stare să facă el cale Întoarsă? Dacă Cecco se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi Împiedice orice posibilitate de salvare. Sau dacă lada se bloca... Spectrul unei morți cumplite i se legănă În fața ochilor. În creierul său Însetat de aer, ideile Începeau să se confunde. Pradă panicii, Încercă să se Întoarcă. I se părea că nu Îl mai aude pe Cecco. Poate că rămăsese În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acum nu-s decât un pion - o piesă de sacrificiu. Dumnezeule! Amory, doar nu crezi că-mi plac nemții! Păi, ce altceva mi-aș putea Închipui? Ajung la capătul lanțului logic despre non-rezistență și acolo, ca un centru eliminat, găsesc spectrul uriaș al unui om așa cum este el și cum va fi Întotdeauna. Iar spectrul ăsta stă chiar lângă unica necesitate stringentă a lui Tolstoi și cealaltă necesitate logică a lui Nietzsche... Amory s-a Întrerupt brusc. Când pleci? — Săptămâna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
crezi că-mi plac nemții! Păi, ce altceva mi-aș putea Închipui? Ajung la capătul lanțului logic despre non-rezistență și acolo, ca un centru eliminat, găsesc spectrul uriaș al unui om așa cum este el și cum va fi Întotdeauna. Iar spectrul ăsta stă chiar lângă unica necesitate stringentă a lui Tolstoi și cealaltă necesitate logică a lui Nietzsche... Amory s-a Întrerupt brusc. Când pleci? — Săptămâna viitoare. Ne mai vedem, firește. Îndepărtându-se, Amory i s-a părut lui că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]