11,560 matches
-
mai mare realizare este aceea că m-am eliberat de dureri și pentru mine e totul, parcă m-am trezit dintr-un coșmar groaznic, dintr-o hipnoză adâncă și m-am întâlnit cu mine față în față încât m-am speriat. Eram ca o leoaică ce stătuse închisă într-o cușcă strâmtă și întunecată, iar când a fost eliberată a văzut lumina, a văzut întinderile vaste, a văzut orizonturi limitate de peisaje fantastice, unde cerul cu pământul își dau cea mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
prin cap, care o să încerce să vă restricționeze, cum ar fi: Nu-i adevărat, asta este nebună, nu se poate să fie așa, este greu și imposibil de crezut așa ceva, eu nu pot, nu vreau, nu accept aceste idei, mă sperie doar g=ndul că eu aș avea puteri interioare fantastice pe care nu aș ști să le folosesc, nu, nu, nu poate fi adevărat, că nu se învață în școală așa ceva, etc. Când apar aceste gânduri este bine să le
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și pe urmă las’ pe mine.” - l-a lămurit Costică. Spunând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era bun prieten, da’ până la bani. După ce i-a citit mai multe socoteli, l-a lăsat pe Toader cu hârțoaga în brațe și el s-a dus după tejghea, cu chip că ar mai avea ceva socoteli pe acolo. Toader, speriat, l-a întrebat: „Da’ ce faci, Costică? Mai adaugi crăițari la socotelile aiestea?” „Păi cum să fie socoteala rătundă, Toadere? Dar... dar până ce mi-i da tu banii, hai să bem aldămașul. Fac eu cinste”. „Cu așa cinste mă las
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lor... Când a deschis ușa... a rămas ca trăsnit!... Dintre norii de fum a auzit o voce cunoscută: Bine ai venit, Hlibocene! Bine te-am găsit... Bine ai venit, moș Pâcule! - a răspuns Hliboceanu, zăpăcit de-a binelea. Nu te speria, Vasilică băiete! - l-a liniștit moș Dumitru. Lasă, lasă...Nu-i nimic. Am să chem șapte babe să te descânte, Hlibocene! Fii pe pace! Hă, hă, hă! Păi... păi nu ați spus că nu mai mergeți în cărăușie? Și acuma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a intervenit moș Dumitru, mai pornit ca niciodată. Pâcu a băgat de seama aceasta și l-a tachinat , cu glas scăzut: Ce te zborșești așa, Dumitre? Oamenii sunt tot cei de ieri... nu puteau să se schimbe peste noapte. Te sperii de umbra ta, Dumitre! Asta-i! Moș Dumitru s-a prefăcut că nu aude. Și asta pentru că Pâcu avea dreptate. Ce să-i răspundă? Că i-a venit așa o toană sau chiar credea că oamenii nu-l mai ascultă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui citeam o mare tristețe și mă întrebam: „Oare el înțelege ce i s-a întâmplat și apoi cum simte el durerea?” Armăsarul însă mușca zăbala și dădea din cap ca și cum ar fi spus: „Nu-i nimic, băiete! Nu mă sperii eu dintr atâta! Mai tare m-ar fi durut sufletul dacă aș fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de cuvânt...Nu știa de bici! După ce totul a fost gata, mama a luat o mână de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu cumva l-a împinge necuratul pe Aizic să cântărească grâul, că nu mai ajungem noi la Crâșma din drum nici mâine - a vorbit Mitruță. Da’ și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi vineri - a prorocit Alecu Slobodă, căpătând chef de vorbă. La depozit s-au trezit în fața porții închise. Nici un semn că s-ar afla cineva pe acolo. Mitruță! Fă bine și vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu crezi. Tocmai mă gândeam să încui porțile și să mă duc acasă, când hopaaa... o dat buzna treaba peste mine. M-am și speriat când am văzut că ușa se dă de perete și intră flăcăul ista ca un harap, plin de omăt din cap până în picioare. Măi, măi! Nu știu cine vă poate opri pe voi, că Dumnezeu văd că nu poate! Dacă nu poate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
avut! Putea să-i despice capul dacă nu avea căciula! Ține felinarul, Alecule! Când s-a văzut fără felinar, a început să se dezbrace repede și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar vrea să-i spună ceva, dar parcă nu îndrăznea. Îl tot fura cu coada ochiului prin viscolul îndârjit. În cele din urmă a vorbit: Spune-mi, Ioane, dar fără să te superi. Spune-mi de ce ai sărit așa de speriat când ai auzit că a dispărut Hliboceanu? Apoi nu te-ai mai dezlipit de lângă el din clipa în care l-am găsit, de parcă îți este frate... Apoi...Îmi cam este... Mitruță băiete... îi o poveste, însă, care... nu se spune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am început să bem în dușmănie parcă. Apoi ne-am răsucit câte o țigară și să te ții, băiete: beam, fumam și... plângeam!... La o vreme, Vasile numai ce scoate custura din chimir și... o înfige în masă! M-am speriat și m-am sculat să plec... „Stai! Unde pleci, Ioane? Nu ești tu fratele meu de suferință? Da! Da! Ești fratele meu, Ioane! Uite ce zic eu - zice el - uite ce zic: dacă tot am rămas de proști, hai să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prin minune liber de prezența automobilelor, În mijlocul căruia trona postul de control al polițistului. — Haidem și noi Într-acolo, am spus. Poate-aflăm lucruri noi. — Să mergem, a Încuviințat Silvio. Oricum, altceva mai bun nu avem de făcut. Isabella, care privea speriată În toate părțile de sub streașina umărului său, n-a spus nimic, dar s-a lăsat dusă. Guido ni s-a alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi. — Să mergem, a Încuviințat Silvio. Oricum, altceva mai bun nu avem de făcut. Isabella, care privea speriată În toate părțile de sub streașina umărului său, n-a spus nimic, dar s-a lăsat dusă. Guido ni s-a alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește asupra orașului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
incendiu. Jurai că se Întorsese pe jos de la Borodino . Mi-a făcut semn să tac și s-a așezat lângă mine. — Vasea, ce-i cu tine aici? am Întrebat În șoaptă. — Iggy, trebuie să te Întorci, a spus el, privind speriat În stânga și-n dreapta. E groasă. De când ai părăsit acțiunea, Demiurgul ne muncește ca pe clone. Nu mă mai Întorc. — Ai Înnebunit? Unde vrei să te duci? În altă carte? E criză-n toată literatura, nu mai citește nici dracu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tip sovietic, iar pe parcurs au apărut tot mai mult aparate similare de construcție românească ceea ce impunea o pregătire neîntreruptă zilnică. Până în anul 1974, când în țară s-a reglementat printr-o lege folosirea energiei nucleare, noi nu prea ne speriam de efectele surselor nucleare. Între timp la unitate se construise în 1969 un atelier tip după standardele legale de folosire a materiilor radioactive, unde ni s-a stabilit locul de muncă și depozitarea surselor radioactive cu care lucram. La început
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
ori veneau cu bărcile, noaptea, Înarmați cu burghie speciale pentru găurit pereții conductelor și cu topoare sau cuțite, pentru a se lupta, dacă era cazul, cu soldații din corpul de pază. Somațiile și focurile de avertisment nu reușeau să-i sperie prea tare; a-i Împușca pur și simplu ar fi Însemnat noi conflicte cu guvernul local, cu care relațiile nu erau nici așa prea grozave. Ori de cîte ori doreau o majorare a chiriei, autoritățile rolande făceau aluzie la nemulțumirea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zile lîngă depozitul de carburanți. A fost bine că le-a el văzut primul, eu m-am putut arăta surprins și sceptic. Îl luasem cu mine În jeep, prefăcîndu-mă că am trecut pe acolo din Întîmplare. Bietul băiat s-a speriat așa de tare, Încît a sărit din mașină și căuta un adăpost... A trebuit să fac la fel, pentru a nu-l dezamăgi. — Mă mir că n-a auzit zgomotul elicopterului. — Ba l-a auzit, dar Îl considera un fenomen
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În scopul de a le mînca. Dar nu numai atît! Unele găini fac mai multe ouă, altele mai puține, iar bunul gospodar știe pe care dintre ele să le taie și pe care să le păstreze. — Nu trebuie să ne speriem sau să intrăm În panică, reveni al doilea expert. Și așa, insula Roland exportă anual cîteva mii de copii, sub forma adopțiilor internaționale. Într-un anumit sens, evenimentele din ultimele zile ne-au dezvăluit că avem un țel grandios, pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trebuia să caute un telefon, ca să-l sune pe Vic. — Vic, unde ești? Îl Întreba. — La birou, bineînțeles, răspundea el de obicei. Ce-ai pățit, de ce m-ai sunat? Nu cumva te-a călcat iar vreo bicicletă? Întrebările lui o speriau și mai tare. Firește că răspunsul cel mai sincer ar fi fost tot o Întrebare: știi cumva unde mă aflu? - dar era sigură că un astfel de răspuns l-ar fi enervat. — Te rog să nu te enervezi... Nu m-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În afară de dr. Thomas, nu mai putea conta decît pe cîteva colege de la studioul de radio, pe Kiki, pe Marychka și eventual pe mama acesteia. Chiar și cu Marychka erau unele probleme, Îndărătnicia ei fiindu-i bine cunoscută. Ca să n-o sperie prea tare, Christina se gîndi că ar fi bine să preceadă convocarea de un mic instructaj. Adevărul e că, deși Marychka avea capul mare, mintea Îi era totuși cam greoaie, Însă odată ce Înțelegea bine un lucru, nimic nu o mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
voce tare: CÎnd vii la noi? Kiki abia așteaptă să te vadă. — Păi... nu prea curînd, răspunse Como. Am cîteva afaceri de rezolvat pe aici. — Ce afaceri? se alarmă Christina. Nu cumva ai făcut vreun Împrumut la bancă? — Nu te speria, e vorba de o afacere matrimonială. Am găsit o persoană drăguță, româncă, are aproape douăzeci și unu de ani, fără copii... O cheamă Vioryka! Tati, dar e prea tînără pentru tine! protestă Christina. — Te asigur că e o doamnă serioasă și distinsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a pleca. Îi spusese că va lipsi mai multe zile și Îi ceruse să nu vorbească nimănui despre asta. Apoi făcuse o glumă, amintindu-i ceva de astă-vară, cînd plecaseră În excursie pe munte. „Mai ții minte cum te-ai speriat cînd mergeam În urma camionului cu ambalaje de bere? ... Te-ai speriat că mergeam prea aproape și ar putea sări din el o sticlă goală peste mașina noastră?...“ Ca din Întîmplare, În timp ce vorbeau, aplecați peste masa din bucătărie, degetul lui arătător
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi ceruse să nu vorbească nimănui despre asta. Apoi făcuse o glumă, amintindu-i ceva de astă-vară, cînd plecaseră În excursie pe munte. „Mai ții minte cum te-ai speriat cînd mergeam În urma camionului cu ambalaje de bere? ... Te-ai speriat că mergeam prea aproape și ar putea sări din el o sticlă goală peste mașina noastră?...“ Ca din Întîmplare, În timp ce vorbeau, aplecați peste masa din bucătărie, degetul lui arătător Începu să deseneze, pe Învelișul de mușama, o linie cu multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]