4,031 matches
-
Cu rochii și fuste foșnitoare. Încerc în umbră să le îmbrac, Să nu le-alunge al toamnei vânt. Chicotind după perdele, Ascund căderile-n neant Și-mi trimit cântec de iele, Larg poem în prea strimt frac. Prea-nalt judecător sprânceană, Nu-i place la ciorap o jartieră, Deja, le-a dezbrăcat pe toate, A inventat un phoenix în scrumieră. Larg poem își leapădă strimt fracul Liber acum de fuste și rochii foșnitoare. Scânteile, ca frunza la ierbar, Devin pentru infuzii
ARS, POETICUL de TEO CABEL în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341466_a_342795]
-
e adevărat. Frumos, pentru că s-a născut din părinți frumoși; rupt din soare, aș zice! Din cercetarea portretelor oamenilor iluștri, bărbat mai frumos ca el nu am văzut. La Harrow, școala unde învățase, avea trăsături frumoase ale feței; ochii și sprâncenele îi erau extraordinare, părul îl avea deschis, un pic roșcat și cârlionțat; revenit la Kambridge, grație regimului sever și sportului, arăta ca o minunată vază de alabastru iluminată dinăuntru. Rupt din soare la față, dar și infirm! Avea un picior
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
o dragoste furtunoasă, cu cele mai neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se apropie de el. S-a uitat la fața lui minunată, la liniile subțiri ale sprâncenelor, la părul cârlionțat, cu nuanță roșietică pe alocuri, a ascultat un pic vocea lui moale și muzicală, despre care copiii vorbeau: iată un domn care vorbește ca muzica, îi observă politețea exagerată, mândria fără seamăn, și în jurnalul ei notă
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
neagră și-n secare. («Masca» - AmNS, 252); Se curbase orizontul / cum mâna cea a mamei mele / când urla și mă năștea / și nu mă mângâia («Ana» - AmNS, 254); Sufletul pietrei este greutatea ei / sufletul stelei este lumina ei / greu sub sprânceană stă ochiul / greu în suflet doarme cuvântul / Nu știu spre unde cădem, noi nu știm / nimic nu este jos, totul este sus / Însuși fusese bătut în pălmi / cu piroane de fier înroșite în sânge / Bărbatul Isus / Să sfâșiem această cămașă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
și tâmpi / și-și ciocneau copiii ca pe reci pocale / de nășteau prin timpi / primele ovale... («În ajun...» - AmNS, 296); Mi s-a încolăcit de după gât o coadă de cometă / mai spânzurându-mă de cer / mi s-a-nfundat pe sub sprânceană o egretă / ținându-mi loc privirilor când pier / A început Pământul ca să se rotească / și codrii noștri seculari / să uite limba românească / pe tandrii de penați și lari. / Săreau de din sicrie toți strămoșii / să apere ce noi nu apărăm
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
fețe destinse, distinse, ascultând, ca pe o rugă în munți, lumina căutând, primăvara, când aerul e proaspăt ca laptele crud iar în inimi coborâse însuși Iisus, călcând desculț prin tinerețea noastră de-a pururi prin lacrima verde a bărbatului cu sprâncenele înrourate și prin legănarea de doină în măduva fecioarelor odihnindu-se în ierburile-nalte... O lansare de carte cum nu a mai fost încă, o nuntă împărătească, în care POEZIA a venit înveșmântată în voaluri tremurătoare de sfioasă și neprihănită
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
tulburat pe neașteptate. A intervenit cineva în natură. S-a împrăștiat peisajul obișnuit al golfului. Sticla apei s-a spart dintr-o mișcare bruscă. Valurile concentrice se înmulțeau și anulau unul pe altul, venind din centru altele și altele. O sprânceană spânzurată întrebător. Se întâmpla ceva neobișnuit. O arătare în apă. O femeie s-a încumetat să înoate în șiragul albastru și limpede. Nu a văzut o asemenea expunere de câțiva ani buni. Era dezorientat, nu știa ce se întâmplă. Nici
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ascult iudeilor! însă vă avertizez că timpul este limitat, fiți deci conciși! Vom vorbi fără interpret. Cei doi farisei înțeleseră că discuția avea să se poarte în latină. Câteva momente nimeni nu spuse nimic iar Ponțiu Pilat îi privi cu sprâncenele ridicate în semn de așteptare. -Ce mai vreți? îi întrebă el neascunzându-și prin nuanța tonului aversiunea față de dânșii. Cei doi farisei nu părură descumpăniți de tonul procuratorului iar unul din ei îi vorbi: -Mărite, spuse acesta calm, venim să
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
mesajul se subînțelege, pentru că avem experiența unei perioade trecute, când românul își ,,molfăia” revolta sub forma acelor glume, bancuri, pamflete, care circulau din gură în gură, și aveau drept scop menținerea conștiinței civice ce doar aparent era îngenuncheată. Citim, ridicăm sprânceana a mirare, lăsăm să ne scape un zâmbet, o grimasă și, trebuie să recunoaștem deschis, parcă ne mai răcorim puțin. Volumul de față este expresia observației atente pe care autorul a acordat-o societății în care trăiește. Este, în egală
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
Să faci pușcărie și să ne nenorocești pe toți? Asta vrei? Pune‑ți naiba lacăt la gură și lasă partidu’, lasă Ceaușescu, lasă tot, auzi tu la mine? s‑a rățoit femeia la bărbatul său care o privea contrariat pe sub sprâncene, mirat că‑i vorbește atât de speriată. „Ce‑o fi cu muierea asta, Doamne? De când are ea o așa frică și nu‑mi spune care‑i baiu? O fi având și dreptate, nu zic ba, dar ea a fost curajoasă
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
ani și el are acum treizeci și opt. Ar trebui să fie un om așezat, cu scaun la cap, dar uite că nu e. O iubea la fel de mult ca în prima zi, mai ales când o vedea cu genele și sprâncenele rimelate cu mascara, pleoapele ornamentate cu vert-fonce, pomeții obrajilor pomădați din belșug cu fond de ten Dezir nuanță vișină putredă, începuse să le prindă și el denumirile, când își punea bluza de in cu alesături naționale și fusta scurtă cu
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
care a operat El cele mai mari minuni.Să transforme pe cineva dintr-o persoană depravată într-un model de virtute, cum a făcut cu femeia păcătoasă din Luca 7; să treacă liniștit printre cei care L-au dus pe sprânceana muntelui ca să-L arunce în prăpastie; să-i determine, printr-o simplă propoziție, să cadă cu fața la pământ pe cei ce veniseră să-L prindă înarmați cu săbii, făclii și ciomege; să-l convertească pe un potrivnic atât de înverșunat ca
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
o cotigă pe scândura căreia stătea cocoșat un om, un bărbat înfiorător de slab, doar piele galbenă atârnând pe oase, din căciula maronie, roasă pe la margini, curgea o față lungă, hieratică dacă nu ar fi fost albul ochilor, parcă fără sprâncene, un nas ascuțit, străveziu, o gură deschisă, căzută, cu buze vinete... - Bună dimineața, rosteam tare. Omul din droașcă nu schița niciun gest, doar ouăle ochilor se întorceau spre mine, pupilele păreau niște pete decolorate, pleoapele aveau tiv roșu, buzele parcă
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
cu clăbuc peste tot, frecând cu palmele-i aspre pielea tăbăcită de soare, de vânt și de gânduri, se auzea de parcă dădea mama morcovi pe răzătoare, hârști-hârști-hârști, pielea frunții se mișca în sus și în jos arătând liniile albe... Sub sprâncenele drepte odihneau două pete verzi cu nervuri maronii, nasul era proeminent, pomeții reliefați, arși de soare ca două coji de pâine prea coaptă, o barbă rară dar aspră, tata se bărbierea numai duminica dimineața, când mama era plecată la biserică
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
Dumneata, nu. Mătușa, cu siguranță, da! Alma ar fi râs, avea însă altă preocupare: Ezita. Pauza se prelungea. - Te ascult, domnișoară! Ai vreo doleanța? - Cu permisiunea dumneavoastră, aș avea o confesiune de făcut. Simțea că-i ard obrajii Lordul ridică sprâncenele și ochii mari cafenii o priveau stăruitor, așteptând. - Copiii ... murmură Alma. - Ce-i cu ei? Au făcut ceva rău? - Nu, nu, nicidecum! Eu voi face tot ce pot și ce ține de mine pentru a-i ajuta și învăța tot
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
ușor. Cu copiii era mai greu. Cei doi mai mari erau frumoși, blonzi cu ochi albaștri. Băiatul în costum alb stătea în poziție de drepți. Fata în rochiță albă cu șorțuleț albastru și părul lung prins în codițe stătea cu sprâncenele și bărbia ridicate. Mezinul nu semăna cu frații săi. Brunet cu părul strâns în coadă, față măslinie, ochii mari și negri, era subțire. L-a îndrăgit din prima clipă. Se pare că problema era, momentan, fetița. Alma simțea că fetei
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
prins în cozi împletite pe cap,împodobit cu floricele îi dădeau un aer de îngeraș ... pentru cine nu o cunoștea. - Sunteți cei mai frumoși copii. - Mulțumim, domnișoară Alma. Dumneavoastră, cea mai drăguță guvernantă, se înclină politicos Eduard. Beth ridică din sprânceană. - Sunteți pregătiți? Veți fi atracția serii. Să nu uitați, ce aveți de făcut! Acolo, doar voi contați. Cu talentul vostru nu mă îndoiesc de rezultat. - Domnișoară, ne veți urmări din sala? întreba Leon. - Desigur. Am să va fiu alături! Era
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
zic. Baia în familie În Japonia, părinții sau bunicii fac baie împreună cu copiii, explicația fiind că au grijă să nu se înece cât sunt mici. Da, poate se practică și în România, dar lăsați-mă să-mi ridic măcar o sprânceană când aud că un părinte face baie cu copilul de sex opus, până pe la vârsta de 13 ani. Foto: Guliver Getty Images Îmi mai aduc aminte de ce-mi povestea o prietenă româncă de aici, la prima ei vizită la
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
prima dată în istorie când Europa se depărtează de sine și se preschimbă, ușor, ușor, în ceva greu de recunoscut. Ne-am obișnuit să credem în libertate, egalitate și fraternitate. Sau cel puțin în prima. Ne-am obișnuit să ridicăm sprâncenele indignați atunci când auzim despre legi, reguli și întâmplări absurde în alte colțuri ale lumii. Ce bine că trăim în Europa, la noi nu se întâmplă așa ceva. Umblăm cu Magna Carta în mână și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului în
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
grele și cu un stil de a-și manifesta furia foarte înspăimântător. Chipul, de obicei vesel, cu niște ochi animați mereu de zâmbet, arăta înspăimântător atunci când se enerva. Aripile nărilor se mișcau pe ritmul suflului greu, pumnii erau încleștați și sprâncenele foarte încruntate. Chipul parcă nu aparținea unui copil. Nu dura mult până căra primul pumn. La un moment dat, disperată fiind de situațiile dese în care ceilalți părinți veneau să se plângă de comportamentul lui, în miezul unei lupte în
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
unei lupte în care m-am așezat între el și celălalt copil, i-am zis: „Radu, ești furios? Dacă ai furie în pumni te rog să lovești aici!”, arătându-i spre burta mea. Mereu se dădea în spate, își ridica sprâncenele încruntate a surpriză și spunea: „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată.” Mereu, dar mereu-mereu, la cuvintele astea vedeam în el un om matur. Nu-mi dau seama ce vedeam; un respect real pe care mi-l purta
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
dar de un an de zile se descurcă cu toții pe salariul bunicii de 800 RON. „A trebuit să rup de la gura copiilor acum vreo 3-4 zile ca să îi trimit mamă-sii în spital de mâncare... Na, trebuie și acolo.” Cu sprâncenele ridicate a îngrijorare și resemnare a spus „Nu mai putem să trăim așa. Îmi pare rău că am luat decizia asta că eu i-am crescut pe toți patru... Ce să le ofer eu? Nu am carte, sunt incultă... Lasă
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
a plăcut mult și m-a îndrumat spre lumea fascinantă a păpușii Bărbie în State”, a mai mărturisit ea. Acesta a reprezentat pentru Nina momentul de început al unei povești de succes alături de păpuși. ANASTASIA SOARE cunoscută și ca “Regina Sprâncenelor”, care s-a mutat cu familia în Statele Unite unde a devenit celebră prin munca să în salonul de înfrumusețare. ALEXANDRA NECHITA, copilul minune, "al doilea Picasso”, este artistul contemporan de origine română cel mai cunoscut și mai bine vândut în
UN ZAMBET DE PESTE OCEAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344241_a_345570]
-
a nu fi deochiat un copil se spunea că e bine să-l lingi cu limba între ochi, să scuipi de trei ori în trei părți și să zici: “Linge oaia mielișorul, Ling și eu pe... (numele); Între gene Între sprâncene, De deochi, Între ochi.” Pentru a proteja copiii împotriva deochiului, românii din Moldova și din Muntenia făceau pe fruntea copiilor frumoși, între ochi, un semn, un simplu punct sau o cruce, cu un tăciune, cu țină, cu cenușă sau chiar
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
Ar trebui poate să-mi văd de balastul meu. Mă întreb dacă acest poet l-a citit pe Zaharia Stancu? Ia uite aici capodoperă: „Cu-n fir de iarbă degetul mi-l legi/ Să am, asemeni ție, un inel./ Ridici sprîncenele și nu-nțelegi/ Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el,/ Că-n ochii mei te uiți adînc, deodată,/ Și cum îmi prinzi obrazul tulburat/ Te depărtezi de mine bujorată/ Cu capul greu către pămînt plecat." ("Poeme simple", 1927
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]