1,465 matches
-
după prăbușirea comunismului în România, "țara pierdută", spre memorialistică. Iar amintirile mele se articulează - s-au articulat totdeauna - în limba română. Experiența exilului m-a făcut să-mi dau seama că Itaca e, pentru mine, o limbă - o mică insulă stîncoasă, obscură între multe altele, în vasta geografie lingvistică a lumii. Deși citesc mai ales cărți în limba engleză sau, adeseori, în franceză, am regăsit limba pierdută, limba română - limbă secretă pentru cei în mijlocul cărora trăiesc acum - " spre deosebire de engleza în care
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
trasează-i, pe tablă, cu dîră neoablă, insulei Creta, conturul, cu creta; cioplește cu dalta insula Malta mai jos de o alta ai cărei mulți acrii-s ai fostei Trinacris; fă-i pliuri brizante insulei Zante, fior di Levante; franjurează stîncos țărmii insulei Kos; zimțează multiplu insula Cipru; fă-i soclu de Paros insulei Pharos; ostrňvul Karpathos sculptează-l cu pathos de lacrimă scursă departe de sursă; insula Delos urzește-o din melos plăcut lui Apollo; iar mai încolo, întoarce clepsidra
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
pagini. Apariția unei asemenea cărți în 1934 l-a impresionat adînc pe Unamuno, care a prezentat-o călduros publicului spaniol. În orășelul din Nordul Portugaliei unde văzuse lumina zilei, în micul său palat izolat din Pascoaes, la poalele unor munți stîncoși și arizi, cu văile nesfîrșite întinzîndu-se pînă la limita orizontului, poetul se simțea aproape de cer. Își construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
le-o dădea, le spunea: 3. "Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4. Pe cînd semăna, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: au venit păsările și au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n-avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pămînt adînc; 6. dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Cuvîntul. 15. Cei înfățișați prin sămînța căzută lîngă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvîntul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, și ia Cuvîntul semănat în ei. 16. Tot așa, cei înfățișați prin sămînța căzută în locurile stîncoase, sunt aceia care, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie; 17. dar n-au rădăcină în ei, ci țin pînă la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
sfârșește. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaintăm, dar nimic nu se schimbă. Parcă n-am pluti, ci am visa. În arhipelagul grecesc aveam impresia contrarie. Noi insule răsăreau întruna pe cerul orizontului. Spinarea lor despădurită delimita cerul, malurile stâncoase contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi și noapte, fără o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
continuu. De mai multe ori linia fiordurilor norvegiene, cunoscută din atlas, și cea a țărmului suedez apăreau aici ca schițate din memorie, pentru ca în câteva clipe să sufere o modificare misterioasă. Continentele se fragmentau cât ai clipi din ochi, insulele stâncoase și bancurile de nisip marcau noile trasee de navigație, iar în locul vechilor finețea și frumusețea lor nu putea fi redată pe nici o hartă. Printre ele îmi regăseam acum navele. Unele pluteau pe apă, altele se opreau în bancurile de nisip
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
Și - lucru surprinzător, mărturisea el - omul de la munte din spațiul pleșuv are foarte multe asemănări cu omul maritim, și de fapt, cu tot paradoxul, regiunea muntoasă dădea cel mai mare număr de marinari. Explicația lui Conțescu era că în partea stâncoasă a munților, amintirea litoralului din era întinderii mării până în regiunea alpestră era mai puternică. La facultate, teoria geografului era caricaturizată de studenții umoriști, care făceau și desene cu creta pe tablă, relevând că Ermil Conțescu descoperise o corabie cu pânze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se vor săpa manual. Patul de pozare trebuie realizat cu o grosime minimă de 10 cm atunci când subsolul prezintă o rezistență bună la încărcare și este granulos cu diametrul maxim al granulelor de 20 mm, iar în cazul unui teren stâncos grosimea minimă a patului de pozare trebuie să fie de 15 cm. În cazul terenurilor cu un conținut ridicat de substanțe organice este necesară proiectarea unui strat de suport sub stratul de pozare. Pentru realizarea patului de pozare se vor
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
penny din buzunar. Trecînd pe lîngă un bazin dreptunghiular cu nuferi, le aruncă acolo. O potecă duce printre rododendroni spre o poartă care dă spre mlaștini. O ia într-acolo. Pămînul mlăștinos se ridică pînă la coama dintre două dealuri stîncoase. Nu-i nici o potecă, iar buruienile sînt întrerupte pe-alocuri de petice de mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din grămadă are pe suprafață inscripția: în acest LOC regele Edward a luat prînzul după ce-a vînat 28 august 1902 Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partea cealaltă fără să-ți dai seama. Noul mod de a merge îi făcea să simtă încordare în brațe, dar se descurcau bine. în cele din urmă, terenul deveni neted pe ambele laturi, și printre cețuri se întrezări un perete stîncos imens. Linia galbenă ducea la o ușă de fier pe care erau scrise cu vopsea următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Lanark dădu enervat cu piciorul în ușă. Ca și cum ar fi dat cu piciorul într-o stîncă. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
NO-TO-KO... TO-KO-NO... NO-KO-TO..., când am ajuns în piața Rosetti, cu statuia pașoptistului adâncit în fotoliul său de bronz înnegrit. Un Maxi-taxi cu luminile aprinse staționa, fără șofer și călători, în apropiere, acostat lângă piedestalul statuii ca o șalupă la țărmul stâncos al unei mici insule. Prăbușit în șezut lângă statuie, cu spatele sprijinit de placa de bronz fixată pe postament, zăcea un cerșetor sau un bețiv din cei ce se-nmulțiseră în București în ultimii ani. Nu știu de ce am trecut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
au contemplat-o uimiți. Din secționarea întîmplătoare a organelor ființei vii din covor rezultase un tablou fantastic: temple și palate pe malul mării. Zori scânteietori, apa verde aprinsă de lumină. Corăbii dizolvate-n lumină, depărtîndu-se-n larg. În depărtare, pe țărmul stâncos al golfului, ciucure de orășele nespus de pitorești, fiecare cu turnurile bisericilor ieșind deasupra celorlalte acoperișuri. A doua felie înfățișa o dezmățată orgie: într-o odaie mare, țărănească, zeci de corpuri goale de muieri și flăcăi se-mpleteau într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai multe locuri, de mărăcini ce ieșeau din tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-o mică poiană, ce se deschidea chiar la picioarele pintenului stâncos pe care îl luaseră ca reper. Un gâlgâit surd indica prezența unui izvor prin preajmă. Oprindu-și calul la liziera pădurii, marcomanul așteptă ca Balamber să vină din urmă și îi anunță că ajunseseră la destinație. Cu un ton șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
punctele unde era vegetația cea mai deasă, războinicii, unul după altul, ieșiră la lumină, pentru a se găsi în fața văii largi ce adăpostea lacul înconjurat de lanțuri de munți, și, după o altă coborâre scurtă, se opriră pe un pisc stâncos ce se ridica vertical deasupra apelor sale azurii. Din punctul acela, o cărare întortocheată cobora printre stânci mari de granit, brazi și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o vedea pretutindeni punctată de siluetele acelea mișcătoare, însă observase că unele mici grupuri preferaseră să abandoneze coloana și să urce în căutarea unui adăpost între munți, cu intenția de a ajunge la numeroasele grote ce se deschideau în pereții stâncoși ori la satele de păstori. Văile laterale care dădeau în valea cea mare mișunau de refugiați; un ochi atent, parcurgând pantele munților din față, ar fi putut distinge ici și colo, în micile poieni dintre desișurile de brazi, zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până când avea să fie chemat înapoi. Practic, mingan-ul său era extremitatea aripii stângi a imensei armate. El, să o spunem drept, avea tendința să interpreteze acele ordine în felul său. Chiar din ziua când, împreună cu Audbert, contemplase de pe o coastă stâncoasă grandiosul peisaj al lacului Lemano și prospera capitală a regatului lui Gundovek, își spusese că acela urma să fie un premiu magnific pentru un mare războinic. Nu, el nu s-ar fi mulțumit doar să comande un mingan: Voia Sapaudia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lărgea și devenea tot mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului. Dintr-odată, totuși, coloana se opri. Atunci, Balamber veni în față pe lângă războinicii săi, care priveau cu nerăbdare către înălțime. Trecând de cel din urmă pinten stâncos, se găsi pe ultima porțiune de drum și dădu, pe neașteptate, peste un mic grup de oameni. Făcându-și loc, se duse până în față și-l găsi pe Odolgan, care, dând din mâini și înjurând, le poruncea oamenilor săi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trunchiuri de mesteacăn - un jalnic bastion, ridicat în grabă, dincolo de care, după o ultimă bucată de drum foarte puțin înclinată, puteai ghici ieșirea pe o porțiune dreaptă, acoperită de iarbă și dominată din dreapta de zidurile sihăstriei, ridicate pe un povârniș stâncos. Ajunse din urmă și Khaba. — Au blocat cărarea, constată cu nemulțumire. Era de închipuit, nu? Nerăbdător, Balamber privea mai departe, către vechea construcție, din care putea vedea turnul și o bună parte din zidul înconjurător, în care se deschidea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și ale câtorva case. Acolo se oprise atenția lui Sebastianus, care scruta peisajul din înălțimea unui pinten stâncos. I se alătură Maliban, călare pe același cal mongol pe care pusese mâna în seara când burgunzii atacaseră tabăra lui Balamber: Mergem jos să vedem. Bineînțeles! împungându-și murgul cu călcâiele, Sebastianus îl obligă să apuce o cărare ce cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce curgea pe sub zidurile sale. Traversând râul, avea să lasă în spate Sapaudia și, o dată cu ea, visul său, planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]