12,817 matches
-
mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre noua casieră goișe („o persoană foarte ștearsă și insipidă“, zicea el, „care se îmbracă în șmates 2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că vrea să vadă și ea cum e o mâncare evreiască adevărată. Până la urmă, maică-mea n-a mai rezistat: — Bine, dom’le, adu-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unchi-meu. Dacă nu ne place aici, zic ei, de ce nu ne cărăm frumușel înapoi în Rusia, unde totu-i fain-frumos? — O să faci un comunist din copilul ăsta, îl avertizează taică-meu pe Morty, la care eu nu mă pot stăpâni să nu izbucnesc: Tu nu-nțelegi nimic! Toți oamenii sunt frați! Iisuse, îmi venea să-l sugrum pe loc când vedeam cât e de orb la fraternitatea umană! Acum, că urmează să se însoare cu soră-mea, Morty conduce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
da, aproape tot. Iar eu să-ți dau o grămadă de telefoane peste zi. Așa mi se pune mie pata - nu pot să zic nici că mi se pune pata? Bine - e o pornire lăuntrică. OK? Adică nu mă pot stăpâni și pace. Adică o să te sun la birou o grămadă. Fiindcă îmi place ca toată lumea să știe că sunt și eu a cuiva. Atâta am învățat și eu din cei cincizeci de mii de dolari pe care i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
duș. Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
den?) o să le țin o cuvântare! O să-i fac de rușine și o să-i umilesc pe bigoții ăștia neisprăviți! O să le dau un citat din Declarația de Independență la desert. Cine dracu’ sunteți voi, o să-i întreb, de ce vă credeți stăpâni pe Ziua Recunoștinței? Iar la gară taică-său îmi spune: — Îmi pare bine de cunoștință, tinere. La care eu, bineînțeles, răspund: — Mulțumesc. De ce s-o purta el atât de frumos? Pentru că o fi fost prevenit din timp cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
altuia. Nu-mi spune mie că nu joacă pe bune! Să pierzi și să câștigi nu-i o glumă... și totuși, este! Iar asta mă farmecă în cea mai mare măsură. Oricât de crâncenă ar fi întrecerea, nu se pot stăpâni să nu facă giumbușlucuri și să nu chibițeze. Să nu se dea în spectacol! Ce mult o să-mi placă să ajung și eu bărbat evreu! Să locuiesc de-a pururi în cartierul Weequahic și să joc softball pe Chancellor Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evrei. De evrei ghiduși, care țopăie în neștire! Ia te uită la mădularele lor evreiești, cum se mai zbenguie în apa evreiască! Ia te uită la copiii evrei, cum râd cu gura până la urechi, se poartă de parcă ei ar fi stăpâni aici... Cum, de fapt, și sunt! Și salvamarul, tot evreu e! În susul și-n josul plajei, cât cuprind cu privirea, evrei - și li se alătură alții și alții în această dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti la el: — Taci! — E o Întrebare legitimă, domnule maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Eroilor, fără complicații, cu implicare zero din partea mea, chicoti ea. Dar... asta a fost Cuplarea Cuplărilor, dacă Înțelegi ce vreau să zic. Adică, prin comparație cu toate celelalte, asta a fost ca și cum l-ai săruta pe Dumnezeu, pe cuvânt. Giles stăpânește cele mai bune metode de sărutat dintre toți tipii cu care am fost până acum. A fost atât de plăcut, că am crezut că am o experiență În tunelul dintre viață și moarte. Totul a devenit alb și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-și pună centura. Helen aprinde farurile. Își răsfiră degetele, cu palma larg deschisă pe volan, își privește inelele și zice: — Nici după ce o să găsim Cartea umbrelor, și o să devenim conducătorii atotputernici ai întregii lumi, și o să dobândim nemurirea, și o să stăpânim totul pe această planetă, și o să fim iubiți de toată omenirea, zice, tot n-o să uit că-mi datorați cosmetice în valoare de două sute de dolari. Arată bătrână. Părul îi stă aiurea. Din cauza cerceilor, din cauza ciorchinilor grei, rozalii și roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
solare. Oamenii ăștia obsedați de vorbărie... Care nu sunt în stare să asculte... Descântecul mi s-a învârtit prin cap atât de repede, că nici nu mi-am dat seama. Aproape că adormisem. Ceea ce dovedește cât e de greu de stăpânit. Pot să ucid și în somn. După câțiva kilometri de tăcere, ceea ce oamenii de radio numesc „emisie în gol“, intră vocea altui bărbat, care ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost ștacheta morală prin prisma căreia milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
alături de celelalte fragmente de pe covor. Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul. Ar trebui distrus. Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
totul ca să se poată vorbi despre asta fără nici un fel de problemă. Și Helen zice: — Mona, păpușă, hai, te rog! Și Mona se întoarce ca să se uite peste umăr la Helen și zice: — Tu o vrei doar ca să poți să stăpânești lumea. Pe tine nu te interesează decât banii. Își strânge umerii, părând să-și înfășoare întregul trup în jurul cărții, și se uită la ea, zicând: — Eu sunt singura care știe să vadă adevărata ei valoare. Și eu îi zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat vreo mișcare. Ce s-a întîmplat? întreabă o a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu de sub pat, că parcă mare lucru era să bage mîna și să mă tragă afară. Hotărît lucru: chiar dacă am mai încasat-o uneori, că babă frumoasă și copil cuminte se zice că nu-s, sentimentul groazei nu m-a stăpînit. Nici măcar atunci, după ce nenea Toader l-a bătut pe taică-su, iar părinții noștri ne atingeau pentru orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mișcându-se încet și palpând cu atenție carnea cu degete experte și grijulii. Bull înțepeni și, pentru prima dată în cei treizeci și ceva de ani pe care îi avea, fu copleșit de neliniște. Era altceva decât teama care îl stăpânea atunci când era atins de persoane străine sau trebuia să se dezbrace în fața lor. În asemenea situații, teama lui ascunsă era că aceștia ar putea să-i manevreze penisul ca pe o minge de rugby. Și nu-și putea închipui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aseară..., începu Bull. Simțea că va izbucni un soi de conflict. Pe de o parte, era de părere că ar trebui să spună ce crede despre Razza Rob - în definitiv, era la mijloc integritatea sa de critic. Dar Bull ezita, stăpânit de dorința universală de a se face plăcut. Simplul fapt că Juniper scria materialul respectiv demonstra că, probabil, crease deja pentru acesta un cadru arhitectural supraestetic, care să permită încadrarea optimă pentru glumele cu fofoloance ale lui Razza Rob, transformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
da. Marți am fost la un magazin de cristalografie... Părea că va da curs uneia dintre digresiunile ei caracteristice pentru momentul respectiv, cuprinzând toate aiurelile care-i țineau loc de convingeri. Numai că, spre surprinderea lui Bull, reuși să se stăpânească. Era o zi de luni, conchise ea. Asta pentru că au fost la Sheaf of Rape și acolo programul de comedie e lunea. E fantastic, declamă ea entuziasmată. — Sigur e popular, articulă Bull, sperând că n-o auzise bine. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
volanului. „Exact despre asta e vorba: cuvântul lui împotriva cuvântului meu. Dacă spune ceva, pot foarte bine să neg. De ce să se lase un Űbermensch distrus în felul ăsta de soartă? Trebuie să mă ridic deasupra situației și să o stăpânesc.“ Și, deși se mai culcase cu Bull și în noaptea următoare la hotelul Crown din Shoreham, mintea îi era în altă parte. Și, în ziua următoare, când se despărțiseră și se întorseseră separat la Londra, Alan nu intenționa să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni tremurul din glas și îi zise tigrului: Hm! Văd că degeaba ți se spune regele animalelor, dacă ești atât de nătâng încât îndrăznești să te legi de mine! Nu știi că eu sunt împăratul animalelor trimis de Dumnezeu? Sau ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a râs în hohote și mi-a spus: "Ce dacă? Sunt foarte priceput la condusul căruței!" Maiestatea voastră, el nu mi-a ascultat sfaturile și și-a continuat drumul spre nord. Ascultând povestea, regele statului Wei nu și-a putut stăpâni râsul și a spus: Oare există asemenea proști în lume?" Dar Ji Liang a continuat: "Maiestatea voastră, n-ați spus că doriți să fiți conducătorul tuturor statelor? Pentru asta, mai întâi de toate trebuie să câștigați încrederea tuturor oamenilor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]