4,267 matches
-
cuvântul poate învia lucrurile”). Revin nostalgiile campestre, amplificate și prin contrastul dintre limbajul științific prezent în versuri și melancolia celui care vede „dincolo de marile ziduri/ caii despletind verdele insolit al câmpiei”. Continuând mesajul cărților anterioare, Improvizații pe cifraj armonic (1998) stăruie asupra forței de comunicare și asupra capacității de a transfigura care textualizează lumea înconjurătoare („cândva vom fi texte vii/ într-un stomac orbitor de oraș scufundat/ exact în cuvântul oraș”). În erotica lui S. ființa iubită se poate confunda cu
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
Profesioniști. În paginile eseistice din Lucruri S. are în vedere în primul rând valorile culturale care reprezintă lucrarea civilizatoare a câtorva sute de ani, dar investighează din aceeași perspectivă și perioada de tranziție ce a urmat evenimentelor din decembrie 1989, stăruind asupra transformărilor din 1990-1992. Volumul Carte de citire (2003) este, dincolo de aplicațiile concrete, o pledoarie pentru „cultura scrisului și cititului, parte a unei civilizații a construirii, o aspirație a mai binelui” și, totodată, un apel la regăsirea atitudinii critice, a
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
se angajau ca „la caz de vacanță a tronului, să susținem prin toate mijloacele alegerea unui principe străin dintr-una din familiile domnitoare În Occident”. În același timp, ei se legau „pe onoare” să voteze „un principe străin” și „să stăruim În acest vot până-l vom dobândi” <ref id="16">16 D. A. Sturza, Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de Divanurile ad-hoc În 7/19 și 9/21 octombrie 1857, În Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice, seria II
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
numai spectacole de divertisment, că autorul opunea teatrului bulevardier un teatru de idei, urcând pe scenă „o lume bolnavă, dezaxată, conștientă de această dezaxare, dornică să se smulgă din propria ei piele, să-și caute o altă condiție umană, dar stăruind totuși - otrăvită - să-și afle rezolvarea în cadrele acestei condiții”. Opinii pertinente, în pofida pedalărilor sociologiste, sunt formulate și asupra altor piese, îndeosebi asupra celeilalte „comedii tragice” a lui Sorbul, Dezertorul. Documentat și cu o bună aplicare la subiect este, de
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în Dicționar de personaje din teatru (2002) se află aceeași jucăușă sagacitate. Iscoditorul
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
canon ideologic dominat de maniheism, contrapunând artei burgheze, plină de păcate, arta îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre cele două culturi”. De aceea - stăruie dogmatic V. - se cuvine ca el să ia atitudine împotriva „oficialității reacționare” (care inspiră „mânie” și „ură”), oferind viitorimii un „profil pilduitor de artist-cetățean”. Încercarea de sinteză intitulată Istoria teatrului românesc, apărută în 1972 într-o colecție de uz școlar
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
constituie, „pe masura autenticității lor, nu simple mănunchiuri de individualități deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de țară, reprezentând întreg universul românesc, am putea spune adevărate monade de viață și cultură românească”, U. a stăruit să reunească în paginile revistei aproape toate personalitățile din afara țării, realizând una dintre cele mai importante publicații românești, el însuși dând aici cea mai mare parte a studiilor și articolelor scrise în românește În colecția omonima, aflată tot sub coordonarea
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
cu arta ei”. Obiectivele sunt „studierea tuturor problemelor ce interesează viața societății” și „lupta [...] pentru o activitate mai intensă pe toate tărâmurile sociale, pentru mai mult simț de răspundere și pentru mai mult spirit de inițiativă”, „cu gândul de a stărui în soluțiile ce pot aduce îndreptarea”. Pentru atingerea țelului - se mai spune în final - „vom primi cu mulțumire colaborarea acelora ce înțeleg să-și apere drepturile”. Se preconiza, așadar, de la început, o colaborare largă, venind, cum va constata Vladimir Al.
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
infrasunete, „șoapte, foșnete, îngânări, murmure”, voci care „mângâie și adorm conștiința îndurerată a omului”. Eminescu este „cel dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult timp o impresie extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
punctul de a deveni „o Germanie imperială”). În felul acesta, au putut fi „deduse” și premisele care, chipurile, au determinat „aderarea” României la Tripla Alianță În 1883. Sunt puncte de vedere asupra netemeiniciei cărora nici nu mai este cazul să stăruim. De altfel, reabilitarea și chiar redimensionarea semnificației momentului 1866, În conformitate cu respectul adevărului istoric, au putut să survină ca urmare a unor contribuții Încercate (Îndrăznite) mai Întâi În mediul „școlii ieșene de istorie modernă”<ref id="4">4 Idem, „Monstruoasa coaliție
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
bine țara, neamul și pe Dumnezeu” <ref id="104"> 104 Ibidem. </ref>. Ziarul lansase și următorul apel către românii basarabeni: „Cu străinii care pricep măcar oleacă limba noastră vorbiți numai moldovenește, iar pe cei care nu pricep deloc limba noastră, stăruiți vă a-i Învăța să vorbească moldovenește”. Era abordată necesitatea Însușirii alfabetului latin - veșmântul firesc al limbii române, pentru ca fiecare să poată „citi cărți și gazete române - comoară neprețuită pentru luminarea minților” <ref id="105"> 105 Idem, nr. 37, 5
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
exclusiv pe psihopedagogii români de aceste perturbări ale practicii ar fi nedrept. În realitate, pe plan mondial, teoria curriculumului se prezintă ca o cacophony of voices, după cum se exprimă W.F. Pinar (2001)4. Este o realitate asupra căreia vom stărui în lucrarea de față. Nu este vorba de hărmălaia obișnuită a teoriilor și ideilor care se confruntă alimentând creșterea cunoașterii. Teoria științifică a curriculumului se află într-un adevărat război. Se confruntă cu înverșunare nu doar câțiva beligeranți cu concepții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Eco). Dar lumea în care trăim este plină de hiperrealități. Ce altceva sunt: bradul de Crăciun din plastic mai frumos decât cel real, World-Disney, Hollywood, pornografia, reclamele etc.? Despre originile, evoluția și impactul gândirii postmoderniste cu educația și școala vom stărui în capitolele următoare. Subliniem aici că ea a generat teorii ale curriculumului radical diferite de cele moderne. În același timp, în mod surprinzător, gândirea curriculară postmodernă reușește să reînvie concepte și practici pedagogice care păreau înmormântate de secole. În anul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și nu a dat la iveală decât aserțiuni superficiale pe care, probabil, Socrate însuși le-ar fi luat în râs. Dar Hegel a intuit cu subtilitate că „principiul filosofării lui Socrate coincide cu însăși metoda ca atare”2 și a stăruit asupra a ceea ce uimitorul sophos elin numea maieutica (maieutikhv = „arta moșitului”) și eironeia (eironeia = „arta ironiei”). Dar și Hegel s-a lăsat ademenit de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și, poate, chiar surclasându-le pe ambele. Întreaga operă a lui Comenius este rozicruciană, fiind direct inspirată de Manifeste și de scrierile lui Johann Valentin Andreae, cel mai probabil autor al respectivelor manifeste. Despre grandioasa construcție a lui Comenius vom stărui în subcapitolele următoare. Specificăm acum doar dovezile biografice, tulburătoare și semnificative pentru istoria europeană a educației. Jan Amos Komenski era doar cu șase ani mai tânăr decât marele „frate invizibil”, fiind născut în 1592. A părut, toată viața, doar „frate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era însoțită de precizări pedagogice riguroase în cartea următoare, Pampaedia. Este probabil cea mai elevată și mai convingătoare theoria despre ceea ce astăzi anglo-saxonii numesc lifelong education (educația de-a lungul întregii vieți, educația permanentă) care s-a conceput vreodată. Vom stărui în subcapitolul următor asupra acestei demonstrații monumentale a tezei după care tota vita schola est (toată viața este o școală). Să amintim celelalte trei componente ale profeticei scheduling comeniene. Căci despre o „prognoză” riguroasă este vorba în acestea. În cea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decisivă pentru întreaga problematică teoretică și practică a curriculumului: „Ce scopuri educaționale vei încerca să atingi?”. Nu este o interogație la care trebuie să răspundă o singură persoană, fie ea și cel mai respectat expert în probleme curriculare. Tyler a stăruit că întreaga societate (studenți, specialiști, beneficiari etc.) trebuie să fie consultată, realizând foarte exact faptul că un designer curricular își asumă sarcina gravă de a hotărî destinul celor care învață, întocmai ca mitica Ananke. (Este unul dintre adevărurile fundamentale ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Acuza principală este aceea că orientarea modernă a curriculumului este unidimensională; în schimb, curricula postmoderne ar trebui să fie orientate pluridimensional. Lui one-domensional man (Marcuse) îi este opus multidimensional man (Derrida). Amânăm deocamdată această problemă (vezi capitolele XIII-XIV) și vom stărui doar asupra orientării moderne. 12.6.1. Criteriile orientării curriculumului moderntc " 12.6.1. Criteriile orientării curriculumului modern" Nu există încă un consens în rândul specialiștilor în curriculum educațional modern cu privire la natura și ierarhia criteriilor care trebuie să stea la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o excepție: S. Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998. Este un dicționar realmente generos în acceptarea neologismelor pedagogice și dedică un număr însemnat de pagini (pp. 87-94) conceptului de curriculum. Autorul urmărește evoluția conceptului și stăruie asupra proiectării curriculare (curriculum design) și dezvoltării curriculare (curriculum development). 5. Shorter Oxford Dictionary, apud L. Stenhouse, An Introduction to Curriculum Research and Development, Heinemann, Londra, 1975, p. 1. 6. R.L. Neagley, N.D. Evans, Handbook for Effective Curriculum Development, Prentice-Hall
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îi botezase „laputani” și pe care Gabriel García Márquez îi ilustrase prin personajul său Blácaman - șarlatanul care credea sincer că „poate vindeca paludicii cu apă chioară pentru numai doi peso”. Barrow a respins posibilitatea fundamentării curriculumului cu ajutorul cercetărilor psihologice. A stăruit în special asupra încercărilor de a construi curricula pe baza teoriilor psihogenetice ale lui Kohlberg și Piaget. După el, aceste teorii nu acoperă decât într-o măsură nesemnificativă complexitatea fenomenelor și proceselor formării personalității umane prin educație. Ce ar fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sensurile ei adânci și semnificațiile ei elevate ce nu pot fi cântărite, numărate, măsurate etc. Ambiția supremă a pedagogiei fenomenologice este sesizarea, decriptarea și descrierea „componentelor inefabile” și a „fenomenelor originare” ale formării personalității umane. Exploratorii acestei dimensiuni educaționale au stăruit asupra rafinării metodei și au studiat probleme precum: problema predicției fenomenologice în educație; calitatea experiențelor pedagogice originare și a experiențelor pedagogice secunde; raporturile fenomenologiei cu empirismul; activismul conștient în educație; experiențele educaționale ca experiențe trăite; curriculumul ca știință a cursului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
căi bătătorite, convergențe, obișnuințe etc.). Marii inspiratori ai gândirii curriculare poststructuraliste au fost gânditori europeni în vogă în anii ’60-’70: J. Lacan (teoria subiectului decentrat), Michel Foucault (teoria destructurării, teoria discursului), Jacques Derrida (teoria deconstrucției). Asupra postmodernismului propriu-zis au stăruit Baudrillard, Lyotard, Jameson, Vattimo și De Bord. Alți teoreticieni și filosofi au incitat gândirea curriculară postmodernă și pedagogia poststructuralistă: Deleuze, Guattari, Kristeva, Rorty, Descombes ș.a. Exegeții postmodernismului, poststructuralismului și destructuralismului revendică operele lui Nietzsche și Heidegger ca rădăcini ale acestui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe aceștia de dificultățile obișnuite de înțelegere a teoriilor curriculare; așa cum inginerii sau fizicienii nu au dificultăți în folosirea teoriilor matematice, nici educatorii nu ar trebui să aibă dificultăți în utilizarea teoriilor curriculare și pedagogice. Asupra problematicii politicilor educaționale au stăruit: Gary Sykes (1992); Richard Elmore (1992); Arthur Wise (1979); Linda McNeil (1986); Michael Lipsky (1980); Lee Shulman (1983); Reba Page (1991) ș.a. Explorări remarcabile cu privire la reformele școlare au realizat: Allan Bloom (1987); E.D. Hirsch (1987); Herbert Kliebard (1987); Lynne Cheney
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Millies (1992); Robin McTaggart (1992); Mari E. Koerner (1992); Gary Griffin (1987); Denis Carlson (1992); Linda Darling-Hammond (1985); Robert Ennis (1992); Barbara Thayer-Bacon (1992); Laurel Tanner (1985); Richard L. Venezky (1992) ș.a. Asupra raporturilor postmoderniste dintre curriculum și studenți au stăruit: Frederick Erickson (1992); Jeffrey Shultz (1992); Philip Wexler (1992); Nancy Lesko (1988); Laura Berk (1992) ș.a. Pedagogia internațională este forma evoluată, postmodernă a pedagogiei comparate. Studiile comparative din perioadele modernă și postmodernă au atins o nouă anvergură începând cu postcolonialismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la curriculumul oficial. După Giroux, în lumea postmodernă pedagogia critică se transformă în „pedagogie de graniță” (border pedagogy). Rostul „pedagogiei de graniță” este de a funcționa ca un „contratext” și o „contramemorie” la cultura oferită de curricula oficiale. Giroux a stăruit asupra plăcerii estetice care însoțește „popularizarea culturii” și „teleevanghelismul”, în contrast cu insatisfacțiile și dezgustul pe care le iscă permanent parcurgerea unui curriculum formal. Dar această teză dovedește doar cât de vulgară devenise însăși critical pedagogy, care nu mai găsea un sprijin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]