2,276 matches
-
interioară și o „frumusețe de mucava”, în care se simte la tot pasul artificiul poetic, consecință a febrilei căutări a identității. Concomitent scrie și teatru, dar piesa cu caracter adolescentin Polen pe insulă, reprezentată la Teatrul Național din Craiova în stagiunile 1982-1985, nu o impune ca dramaturg. Un progres evident îl constituie cel de-al doilea volum de versuri, Paradis pentru ziua de luni (1983), în care renunță la discursivitatea și intimismul mărunt din primele poeme, înlocuindu-le cu o lirică
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
publicului. Personaj vanitos, dacă nu grandoman, brăileanul își va face un titlu de onoare din a fi adus aici pe scenă, pentru prima oară, vodevilul național. În 1850 și 1851 face parte din trupa lui Costache Caragiali. La Pitești, în stagiunea 1852-1853, se ocupă de regia unor spectacole. Institutor la Ploiești timp de mai mulți ani, din 1869 dă și aici un impuls teatrului de amatori. Piesele lui, originale și prelucrări, sunt compuneri limbute, cu un verbiaj adesea nesuferit, păcătuind prin
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
II, 1994-1997) poate fi citită și în registru literar. Umorul (surprinzător) își găsește aici o formă dintre cele mai nimerite. Stilul colocvial, tonul debutonat fac din aride sfaturi medicale nu doar o lectură accesibilă, ci și una foarte agreabilă. În stagiunea 1982-1983 i-a fost reprezentată pe scena Teatrului „Luceafărul” din Iași piesa pentru copii și tineret Comedie cu războinici. SCRIERI: Noaptea Pandorei, București, 1969; Ornicul trecerii, Iași, 1971; Poemia, Iași, 1980; Iubirea din strada a șaptea, Iași, 1983; April, Iași
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
întrebuințeze o serie de pseudonime: Aladin, Faust, Parsifal, Riga, Rigoletto, Frollo, Romeo, Solitar ș.a. „Poemul dramatic” Dragoste și răzbunare, evocare a Moldovei secolului al XVI-lea, tipărit în 1896, va fi pus în scenă la Teatrul Național din Iași în stagiunea 1899-1900, cu Aglae Pruteanu și State Dragomir în rolurile principale. O altă încercare teatrală, revista Irozii, compusă împreună cu Spiru Prasin și semnată Mor-Dax, nu se va reprezenta. Într-o plachetă intitulată Schițe și epigrame (1897), H. strânge încercări pe care
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
București - 11.III.1927, București), autor dramatic. Fiu al lui Ioan Leonida, L. face primii ani de școală la București. Înainte de a termina liceul, fuge cu trupa fraților Vlădicescu la Buzău. În 1883 joacă la Teatrul „Dacia”, iar după o stagiune îl va urma pe Grigore Manolescu. Angajat la Teatrul Național din București, frecventează concomitent, din 1885, Conservatorul de Artă Dramatică. Numele de Leonida nu a fost pe placul profesorului său, Ștefan Vellescu, care îl preschimbă în Leonescu. În 1897 L.
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
de Casație. Experiența „cazurilor” trece și ea în literatură: Printre picături (1904), Trei nuvele (1909), Din sala pașilor pierduți (1922), Spicuiri (1923). Ca autor de teatru, scrisese „drama în trei acte” O lecție (1899), intrată în repertoriul Teatrului Național bucureștean (stagiunea 1898-1899), comedia Păcate (1901) și, cu totul neașteptat, piesa religioasă în versuri Isus, din care un fragment apare în „Noua revistă română” (1910). Amestecul de rigoare și fantezie, de mondenitate, dar și de meditative însingurări, remarcate de contemporani, gustul pentru
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
la „Ateneu”, a semnat și cronici teatrale. Pe lângă volumele de versuri, a scris și piese de teatru, nepublicate, dintre care, la teatrul băcăuan, s-au reprezentat Totul într-o noapte (1973), postum O oră de poezie (Arena cu paiațe) (în stagiunea 1975-1976) și 24 de ore din viața unui geniu (în stagiunea 1977-1978). A utilizat și pseudonimele Grigore Aburel, Cititor, Ioana Parava, Mircea Sarca. În versurile de început, adunate în volumul Întreținerea focului (1968), S. se dovedește un poet care își
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
a scris și piese de teatru, nepublicate, dintre care, la teatrul băcăuan, s-au reprezentat Totul într-o noapte (1973), postum O oră de poezie (Arena cu paiațe) (în stagiunea 1975-1976) și 24 de ore din viața unui geniu (în stagiunea 1977-1978). A utilizat și pseudonimele Grigore Aburel, Cititor, Ioana Parava, Mircea Sarca. În versurile de început, adunate în volumul Întreținerea focului (1968), S. se dovedește un poet care își caută încă personalitatea, pendulând între elegiac și sarcasm, folosindu-se de
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
face și studii muzicale în Italia. Întors la Iași se angajează în trupa românească, pentru reprezentațiile ce aveau loc la teatrul de varietăți. Din 1846 joacă la Teatrul cel Mare de la Copou. După plecarea lui Matei Millo la București (în stagiunea 1852-1853), răsfățatul scenei moldovenești devine L., care de câteva ori (în intervalul 1855-1871) ia conducerea teatrului, asigurând și direcția de scenă la unele spectacole. După înființarea Societății Dramatice, figurează între primii societari clasa I (1879). Aflat la început sub înrâurirea
LUCHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287877_a_289206]
-
le-am traversat de cele mai multe ori împreună, peste lucrurile care vin și pleacă, peste momente conjucturale, ceva se întîmplă constant de opt ani încoace: Gala Premiilor UNITER. Răsfoind programul spectacoluui de la Sala Palatului, regăsesc printre nominalizați și premiați - pentru o stagiune sau pentru întreaga activitate - valorile teatrului românesc. Este o defilare a elitelor, o recunoaștere a unui moment sau a unei cariere. S-au făcut și erori. Unele regretabile și ireparabile. Dureroase. O prietenă, și ea lovită de rezultatul unui vot
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
fiind, a condus fin o campanie de presiune, o campanie care-l dădea de o lună ca sigur cîștigător. Aici nu se judecă opera omnia - asta intră la altă categorie de premii - ci punctual, rolul sau regia etc. dintr-o stagiune. Nimic mai mult. Neluînd premiul, Dorel Vișan se consideră persecutat politic! N-a spus asta și cînd a fost nominalizat, o nominalizare complet nemeritată, după părerea mea, care a scos din competiție alți actori merituoși ai stagiunii 1998-1999. Numele lui
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
etc. dintr-o stagiune. Nimic mai mult. Neluînd premiul, Dorel Vișan se consideră persecutat politic! N-a spus asta și cînd a fost nominalizat, o nominalizare complet nemeritată, după părerea mea, care a scos din competiție alți actori merituoși ai stagiunii 1998-1999. Numele lui Dorel Vișan n-a figurat niciodată în nici-un clasament al stagiunii cu pricina. Alții se pot considera perdanții Galei. În nici-un caz domnia sa. Cleveteala din breaslă, tendința de a desconsidera și a denigra pînă la desființare vin
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
politic! N-a spus asta și cînd a fost nominalizat, o nominalizare complet nemeritată, după părerea mea, care a scos din competiție alți actori merituoși ai stagiunii 1998-1999. Numele lui Dorel Vișan n-a figurat niciodată în nici-un clasament al stagiunii cu pricina. Alții se pot considera perdanții Galei. În nici-un caz domnia sa. Cleveteala din breaslă, tendința de a desconsidera și a denigra pînă la desființare vin dintr-o profundă lipsă de culturală teatrală. Prea puțini sunt artiștii care merg să
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
într-o formă riguroasă, deși netradițională. În jurul lui 1956 critica franceză vorbea insistent despre „reînvierea tragediei”, pronunțând mai ales patru nume: Eugen Ionescu (devenit, în chip firesc, Eugène Ionesco), Samuel Beckett, Jean Genet și Arthur Adamov. Peste zece ani, în stagiunea 1966-1967, lui I. i se jucau la Paris cinci piese, dintre care una la Théâtre de France, iar La Soif et la Faim la Comédie Française. La Cantatrice chauve, scrierea lui de debut ca dramaturg, a ținut afișul la Théâtre
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
și al Societății Autorilor Dramatici Români, pe care a și condus-o între 1945 și 1949, în calitate de președinte. În 1956 i s-a decernat Premiul Academiei Române. Ca dramaturg, are un debut irelevant, la Teatrul Național din București, cu piesa Învinșii (stagiunea 1913-1914). După aceea se îndreaptă spre teatrele de revistă, pentru care scrie mai multe texte; de altfel, a și făcut parte din conducerea unei astfel de companii, numită Durstoikir (Durma-Stoicovici-Kirițescu). Reapare târziu ca autor de piese destinate teatrelor dramatice, în
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
cursivă, dinamică, aplicată, conflictele interferează substanțial drama și tragedia. Alături de aceste două lucrări, Gaițele este a treia componentă a ceea ce autorul numea Trilogia burgheză. Reprezentată, într-o primă formă și sub titlul Cuibul de viespi, la Teatrul „Regina Maria” în stagiunea 1929-1930, piesa va suferi câteva modificări, publicului oferindu-i-se varianta definitivă în spectacolul Naționalului bucureștean din primăvara anului 1933. Satiră vizându-i pe latifundiarii ciocoi, ajunși la opulență prin arendășie și negoț cu cereale, Gaițele supune unui comentariu caustic
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Naturaliști, al cărei membru era. Își reia ulterior activitatea didactică, ca director al școlii de fete de la Sf. Spiridon și ca profesor de științele naturii la gimnaziul internat de băieți (1851-1852). A condus trupa românească de teatru din Iași, în stagiunea decembrie 1839-martie 1840. Reprezentațiile modeste, oferite în condițiile dificile ale vremii, au constituit obiectul unei polemici violente între S. (în „Albina românească”) și Mihail Kogălniceanu (în „Dacia literară”). Pătruns de spiritul vremii și luându-l ca model pe Gh. Asachi
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
ș.a. Ceea ce îl particularizează pe S. între scriitorii anilor ’80 ai secolului trecut este o anumită doză de cruzime sau poate de ironie crudă împinsă spre granițele umorului negru. Piesa Migrena, pusă în scenă de Teatrul Mic din București, în stagiunea 1992-1993, este un fel de localizare a romanului Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey, cu secvențe pline de sarcasm, ce amintesc și de Fizicienii lui Friedrich Dürrenmatt. SCRIERI: Desant ’83 (volum colectiv), îngr. și pref. Ov. S.
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
Velican, Pământ viu ș.a. Același critic semnează eseurile Macedonski reabilitat, Variații la tehnica argheziană și Poezia laureată. Scurte prezentări de cărți scriu Costin I. Murgescu și Mircea Bărbulescu. Editoriale, tablete și profiluri aparțin lui Mircea Ștefănescu (Seara „câinilor”, Sfârșit de stagiune ș.a.), Mircea Eliade (Luna cărții), Ion Frunzetti (despre pictorul P. Iorgulescu-Yor sau Între Mestrovici și noi), Ștefan Baciu (despre Maria Tănase), Victor Ion Popa. Momente și figuri din istoria teatrului românesc sunt evocate de Ștefan Olteanu. O serie de „portrete
SPECTACOLUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289815_a_291144]
-
București, 1969; Elizabeth Barrett Browning, Sonetele unei portugheze, București, 1971. Repere bibliografice: Mișcarea literar-artistică, „Viitorul”, 1914, 2 217; Ion Vinea, „Umbre pe drumuri”, ADV, 1920, 11 056; [Ovid Densusianu], „Umbre pe drumuri”, VAN, 1920, 4-6; Lovinescu, Scrieri, IV, 673; Deschiderea stagiunii Teatrului Național, „Viitorul”, 1926, 5 547; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit. (1982), 936; Dumitru Micu, Poezia în „Vieața nouă”, LL, 1967; Dumitru Micu, „Umbre pe drumuri”, GL, 1968, 19; Virgil Gheorghiu, „Umbre pe drumuri”, VR, 1968, 11; Ciopraga
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
imaginea-cheie este clovnul, căreia i se adaugă și altele: „ne vom iubi ca două ploșnițe de bucătărie” (Intâia carte către un prieten), „eram fericit precum un vierme bătrân” (Romanță), „iată ieșind din arenă o flacără trăgând după ea un actor” (Stagiune non stop). Antologia Proză, domnilor, proză! (1997), cuprinzând și inedite, oferă o imagine de ansamblu asupra unei poezii de factură autobiografică, nu lipsită de un element etic, predispusă către o confesiune „prozaică”, unde lirismul, frecvent reținut, melancolic-contemplativ, ia forma unei
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
text antologic, Săptămâna luminată. Subiectul, de inspirație rustic-arhaică, explorează eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule sincretice specifice imaginarului folcloric. Drama (definitivată în 1913, când și apare în „Rampa”; jucată la Teatrul Național din București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule sincretice specifice imaginarului folcloric. Drama (definitivată în 1913, când și apare în „Rampa”; jucată la Teatrul Național din București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
schimb, piesa Le Mirage des Alpes, a cărei acțiune se petrece într-un spital de tuberculoși din Elveția, tradusă în românește de Al. O. Teodoreanu, a fost tipărită în „Viața românească” (1921) și jucată pe scena Teatrului Național ieșean în stagiunea 1924-1925, în timp reprezentându-se la Iași și București piesele Arta iubirii, evocare a exilului la Tomis al lui Ovidiu, Tanti Viorica și Cobaiul, text de tip pirandellian, dar care nu au mai fost editate. După ce în 1921 semnează, în
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Flaubert (Doamna Bovary), Federico García Lorca (Nemaipomenita pantofăreasă), Alfredo Panzini, Miguel de Unamuno (Negura). În schimb, un interes doar documentar prezintă producțiile sale originale: textele publicistice din Oameni. Portrete literare (1934), piesele de teatru Cu pâine și sare, jucată în stagiunea 1949-1950, și Colivia cu sticleți, scrisă în colaborare cu Silviu Georgescu și reprezentată în 1958. SCRIERI: Oameni. Portrete literare, București 1934; Colivia cu sticleți (în colaborare cu Silviu Georgescu), București, 1957; Cu pâine și sare, București, 1958. Traduceri: Anatole France
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]