1,350 matches
-
deci deveni un bun zidar conștient, în stare de a contribui la realizarea marelui Templu al unei omeniri mai bune. Meșteșugul lui la început este deprinderea de a ciopli și curăți piatra brută: pe de o parte înlătură deci ideile sterpe, prejudecățile, opiniile învățate și primite de-a gata, iar pe de altă parte se desface din deprinderi grosolane, din înclinări spre vițiu, din instincte și egoism. Procedând astfel, își afirmă în sensul cel mai bun al cuvântului libertatea sa. Neofitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înspăimântate, mereu la limită, vieți unice și irepetabile? Artistul. Fie el poet sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împletitor de plase de păianjen...! Poezia este sămânța a patra, cea căzută în pământul cel bun? Sau cea căzută pe stâncă stearpă, între spini, bălării, lângă drum, unde n-are destul sol să prindă rădăcini. (Aici numai sămânța beniuciană a reușit, cu merele lui roșii legate cu ață în pom, ca în bradul de Crăciun: "Sunt măr de lângă drum și fără gard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lege; legea nu e același lucru. * Tratatul Ribbentrop-Molotov va dăinui cât Rusia. * A visa în doi e ca și cum te-ai amăgi de unul singur. * Perechea nu completează partea care îți lipsește. * În doi, necazurile sunt duble; în unul, bucuriile sunt sterpe. * Întregul nu se compune din părți; el este monolit. * Ceea ce-ți lipsește ție nu poți găsi în altă parte. * Totul se dobândește prin muncă; numai locul de muncă se dobândește prin relații. * Vulpea nu prin coadă s-a făcut
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nostru "cadavru din debara", de care nu se pune problema să ne debarasăm, ci cu care vrem cu orice preț să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului, numai "din mila Sfântului" mai face "umbră pământului". Un asemenea popor decăzut și care se complace imperturbabil în decădere, asemenea viermelui în murdărie, nu-l mai merită pe Eminescu, cum nu-și mai merită nici una dintre valorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu-ncetul grâul spornic din neghină; Alți tineri cu focul sacru golurile au umplut Celor ce-au murit, sărmanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de colb prin rafturile librăriilor, pe când romanele lui Ponson du Terrail și Xavier de Montépin se vând ca pânea caldă. În elita noastră socială nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Și așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n’au rezistat luptei nu se deosebesc cu nimic de un deal oarecare. Între semeața și stearpa stâncă de odinioară și blândul deal, e o singură deosebire: entropizarea; și o singură cauză: eterna mișcare a materiei, În forme fizice, chimice și biologice. Să nu credeți că astfel chinul stâncii a luat sfărșit! În scenă a intrat și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
linia tramvaiului începe o lume a dracului de complicată, mai greu de descifrat. Ce e dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra la emisiunea aia concurs - și, când ne-a spus cât câștigă, am băut de supărare. Cu primele trei beri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al falsei noastre culturi cu cunoștinți memo rizate și debitate cu emfază; leneș, plin de el și nemulțumit de cum merg lucrurile, dar neajutându-ți cu nimic, inapt cum era la orice treabă și dosindu-se de la orice răs punderi; cărturar sterp și anapoda cu veritățile cele mai simple și mai evidente, cât și cu lucrurile din preajma ta, cu sensul și necesitatea lor cea mai apropiată; purtând la subțioară, pe la popotă, spre prosteala noastră, tomurile de metafizică ale filo zofului spiritualist Maine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pârvan și D. Gusti, În permanență moles tați de Bucuța atunci când lucra cu ei În Întreprinderi cultu rale, răsărite mai toate din absența personalităților creatoare cu adevărat proeminente - și care au umplut, cu zelul lor pro pagandistic, golurile celei mai sterpe epoci, Îmi vine să cred, din cultura românească, cea de după războiul de reîntregire. Abstinența de la orice băutură a lui Emanoil Bucuța Își avea basmul ei, ea explicându-se, mai Întâi, printr-o reală oroare de alcool, la amintirea numai a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urechii se găsesc la fiecare vită, și le frigeam acasă, mâncându-le În mare taină... Iar rinichii și ficații de berbec Îi culegeam la frații Stănescu, măcelari numai de miei, de berbeci sau, mai gustoși ca orice, iedul și oaia stearpă, răfuindu-mă apoi cu aceste delicatese, eu și cu Măriuca mea frumoasă și cu stomacul bun, stând cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
războiul cu Chile∗. Ne-am hotărît că ar fi un loc numai bun ca să facem un prim popas și să ne-ncercăm norocul cu camioanele aflate În trecere. În direcția drumului nu se vedea Însă decît o coastă de deal stearpă, cu mici urme de vegetație; liniștitul orășel Tacna, cu străduțe desfundate și cu acoperișuri de teracotă, părea atît de Îndepărtat, cum ne aștepta pe linia orizontului, Încît era aproape descurajant. Primul camion care a trecut pe lîngă noi ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îmi pierdusem obiceiul acesta, atât de firesc mie... Mă gândeam azi că justețea tuturor ideilor se ascunde în forța, în vigoarea, în pasiunea pe care o punem în slujba acelei idei. O idee lipsită de credință e o idee moartă, stearpă, o piesă de muzeu. Ideile care au fost odată juste din punct de vedere logic nu-și pierd această calitate în vecii vecilor, ele rămân veșnic valabile și te îmbie să crezi, precum Platon, că au existat dintotdeauna. și totuși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
obicei bun, dar în același timp, poate, un indiciu al înfrângerii pe planul vieții... Oricum, e bine; așa trebuie să fie! Când sunt cu mine însumi, zac într-o stare de totală nepă sare: contactul dintre mine și mine e sterp, neproductiv, apăsător... Caietul acesta trebuie să schimbe totul: să țâșnească flăcări dintr-însul și să mă aprindă, să mă ardă, să mă înnoiască! Undeva se ascunde o greșeală... Iată-mă, așa cum sunt la două zeci și cinci de ani și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nerentabilă, cheltuielile cu transportul depășind contravaloarea ce se poate obține pentru lemnul luat pe gratis din pădure. Mai deținea familia Teleki întreg muntele Bâlea unde vara pășunau 500 (cinci sute) de oi cu lapte și 1000 (una mie) de oi sterpe. Muntele se arenda la diverși ciobani, arenda se ridica în medie la 100 (una asută) de florini. Și încă mai avea familia Teleki în posesie, în hotarul satului Oprea Cârțișoara încă trei munți, anume Laita, Mierea și Doamnei, care de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de florini în Laita pentru pășunatul a 800 de oi, 40 de florini îm Mierea pentru pășunatul a 500 de oi și se mai încasau 100 de florini pentru pășunatul a 500 de oi cu lapte și 800 de oi sterpe. Și mai dețineau trei munți la Arpaș, anume Arpașul Mare, Pleșa și Arpășel. Pentru arenda acestora, familia Teleki încasau 140 - 150 de florini în Arpașul Mare unde pășteau circa 2000 de oi și capre, 35 de florini pentru muntele Pleșa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un monstru epigonic, o corcitură arbitrară. Are figura unei femei, ca mama sa Echidna, aripi ca Harpele, trup de leu ca Himera și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus trebuie să-și transforme pe rînd cealaltă față a sa În stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest echilibru este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus este inepuizabil, dar rob. Fața sa Întoarsă spre trecut nu se poate apleca asupra mormintelor pentru că reversul ei o reține, după cum nici obrazul Îndreptat către viitor nu se poate apleca să atingă un vis
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tînărul modest. Nimic de acuzat în faptul că Brîndușa, pe atunci certată cu soțul, l-a iubit mult, ba chiar foarte mult pe Vlad. A fost o iubire frumoasă, iar o astfel de iubire nu poate crește pe un suflet sterp. Sînt sigur că dincolo ele prestanța și autoritatea ei, lucruri atît de necesare funcției ce o ocupă, Brîndușa e totuși o fire sensibilă, ba chiar imparțială: știu că m-a lăudat în cîteva ședințe pe vremea cînd a fost numită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la judecată, de exemplu, când s-au petrecut anumite fapte. Ce să mai spună despre îndatoririle lor de a călca găinile gândea, zâmbind, Emilia, știa ea bine că ouăle făcute de găini ce nu au fost călcate de cocoș, sunt sterpe, nu pot fi clocite să se scoată pui din ele . Privea cu încântare la tot norodul de păsăret, găini, curci, rațe și gâște, care adunau cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
putea îndrăgosti într-un oraș atât de urât, sau nu înțelegeam cum de poate cânta cineva la pian, într-un apartament dintr-un bloc înnegrit cu funingine.) Aici totul îmi pare posibil și, curios lucru, nu-mi imaginez o viață stearpă și întunecoasă. Am sentimentul că acei oameni care au trăit aici aveau o activitate intensă, erau veseli, melancolici, sensibili sau cruzi, că aveau un grad de civilizație extrem de înaintat, că aveau o doză de rafinament rar întâlnită chiar și-n
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
altfel. Bill Dudley, un decorator englez de excepție, a construit un decor de film. Într-adevăr aveai impresia că te aflai În Scoția. Un conglomerat de roci de diferite forme printre care apăreau boschete sălbatice, ca vegetația dealurilor stâncoase și sterpe, Îți dădea impresia că ești În lumea castelelor medievale nordice a Lamermoorilor. Decorul se rotea pe turnantă descoperind uneori grote amenințătoare, alteori interiorul castelului. Lucia se cățăra pe stânci, alergând În căutarea iubitului În timp ce-și cânta ariile! June
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]