2,056 matches
-
tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anchetei? Întrebă Marie. - Tot ce știu e că nu a murit Înecată. Făcu o pauză spre a-și pregăti efectul. - Avea gîtul tăiat. Jumătate de oră mai tîrziu, Marie oprea mașina În fața SRPJ. Franck Caradec și adjuncții săi Încercaseră să stoarcă mărturisiri de la Yvonne Le Bihan. În zadar. - Cardiologul meu m-a internat la spital În ajun ca să fiu pregătită să efectuez un set de analize a doua zi, la prima oră, repetase ea. Am profitat că să-i dau binețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spus că nu știi absolut nimic. Dar nu pot să cred așa ceva. Împăturește prosopul și îmi zâmbește pentru prima oară. Ce știi să faci ? La ce anume te pricepi ? Privirea ei scrutătoare și albastră îmi provoacă o ușoară nervozitate. Îmi storc creierii, încercând să-mi aduc aminte dacă pot spune că mă pricep la ceva. Păi... pot să... pot să... îhm... fac pâine prăjită, spun. Cam asta. — Pâine prăjită ? Pare complet luată prin surprindere. Doar atât, pâine prăjită ? — Și gogoși, adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel ridică privirea spre mine, și-și duce mâna streașină la ochi. Adică vrei să spui că ți-ai revenit într-o săptămână după destrămarea unei relații de șapte ani? Dacă o ia așa, da, nu pare prea plauzibil. Îmi storc creierii să găsesc o soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ele o caut așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos, mă rezem de ușă și încep să aștept. În momentul în care Ketterman iese din lift, sunt stoarsă de orice vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să beau sau să mănânc ceva. Mă simt epuizată și trasă la față. Dar la simpla lui vedere mă ridic imediat în picioare și mă prind de zid ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ketterman îmi răsună imediat în ureche. — Samantha. Petrec trei ore la sediul Carter Spink, vorbind pe rând cu un tip de la Barou, cu doi dintre partenerii seniori și cu un tip de la Third Union Bank. La prânz sunt deja complet stoarsă de la cât am repetat aceleași lucruri acelorași chipuri ce-și cenzurau cu grijă orice expresie. Mă doare capul de la luminile din birou. Uitasem cât de irespirabilă și de uscată e atmosfera aici. Încă nu mi-am dat seama ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
DOUĂZECI ȘI TREI Nu se întâmplă absolut nimic până la prânz. Pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie ca de obicei. Dau cu aspiratorul și șterg praful ca de obicei. Apoi îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită. Gata moussele ? — Încă nu, spun, storcând cu gesturi sigure o portocală. Doamnă Geiger, nu vă faceți griji. Totul e sub control. — Ai cea mai mică idee prin ce-am trecut în ultimele zile ? Mă apucă de mână. Tot mai mulți oameni care mi-au acceptat invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am făcut semn că da. Îți place ce vezi și ce auzi? Din nou am făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de mult, tocmai terminase de Întins bucățile de piele argăsită pe pământul nisipos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-l cunosc personal. E găunos și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și când scrie ultimul cuvânt, tu, începe să plângă de-a binelea, hotărât. Căci în orașul nostru sunt destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi-a turnat în farfurie borșul de perișoare, am văzut că la baza degetului mare mi-a apărut un coș. Nu era chiar un coș, dacă mă gândesc bine, ci un fel de umflătură cu lichid. Am încercat s-o storc. La început a ieșit puțină apă. Când am înfipt unghiile în carne cu ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o face să-și piardă echilibrul și face să sară siguranțele În toată casa. Așa că trebuie să aștept să Înceapă, să vadă dacă nu se Întâmplă din nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid cât de repede și să storc hainele cu mâna. — Paola, asta trebuie să faci de fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
legătura cu ei acolo, nu? Nu cred că elementele impure, din lumea de afară, sunt permise, i-a explicat mama. Așa i s-a spus lui Frances atunci când a încercat să-i sune. A fost foarte ofensată. Alice și-a stors creierii. —Jake conduce o revistă despre reciclare. Ar trebui să aibă cartierul general în zona de vest, numai că nu sunt sigură unde. Ai putea să-l găsești în cartea de telefon. —Pot să încerc. Cum se numește revista asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dezvoltarea zonei King’s Cross anunțau o perioadă de înflorire pentru J. Bond, Agent(ție Imobiliară) Special(ă). Simțind că apartamentul ăsta era cea mai suculentă pleașcă de pe piața imobiliară de la cea din sectorul Docklands din anii ’90, Hugo își storsese creierii ca să găsească o strategie prin care să-i atragă în zonă pe tinerii cu bani. Ceea ce înainte fusese vechea firmă de familie Jeremiah Bond Ltd, Agenți Imobiliari, se transformase, la sugestia lui, în ceva mai șmecher, mai memorabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de un copil. Iar el, pe de altă parte, habar nu avea. Oare Alice n-ar fi putut să-l ajute? Ar cam trebui să plec, a spus ea. Alice a pus mâna, protector, peste copilul din portbebe. Hugo își storcea creierii în căutarea unui pretext ca s-o oprească. Deci, ai născut, a spus el pe un ton de conversație. Da. Alice părea surprinsă. Hugo a simțit că roșește. Oricum, ce fel de ajutor voia să-i ceară? De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui entuziasm. Nu-și putea permite să întârzie la întâlnire. Mă bazez pe tine să-i impresionezi, îl avertizase Neil. Le-am spus c-o să-l pun pe cel mai grozav agent al nostru, fost jucător pe piața londoneză, să stoarcă tot ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
permite să întârzie la întâlnire. Mă bazez pe tine să-i impresionezi, îl avertizase Neil. Le-am spus c-o să-l pun pe cel mai grozav agent al nostru, fost jucător pe piața londoneză, să stoarcă tot ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul e în debaraua ta, acoperit cu o pătură. Iar Land Roverul acela e tot lângă bordură... Aproape că alergă până la fereastră și mișcă draperia câțiva milimetri. Ploua în continuare, ca și cum întregul univers se storcea asiduu și se transforma în picături mari de apă, intenționând să înece pentru totdeauna pământul. Dacă spuneai doar rupere de nori, nu reușeai să oferi nici pe departe adevărata imagine a potopului modern. Peste drum de casa sa - chiar se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu e cu putință... și, atunci de ce să vrei mai mult!... De ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ceea ce poți!” i-a șoptit rar vocea. Prin minte îi trecu,... de câte ori, până atunci, viața îl izbise cu fața la pământ storcându-i sânge și lacrimi. Șiroaie de lacrimi zile în șir au curs... frământările se țineau lanț, nu mai știa dacă trăiește, doarme, visează ori urlă de durere. - De ce oare, numai unii suferă... există, oare, vreo rațiune în această selecție?!... se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spărturi În zidul orb al zilei de mâine ! am izbuc- nit eu. Toată lumea caută o soluție personală de supraviețuire, toată lumea merge pe burtă, de parcă am fi o specie de târâ- tori-supraviețuitori ! Ne cârpim pe ici pe colo cu proiecte care storc toată vlaga din noi. Catinca dădu din umeri. Atunci ce e de făcut ? Întrebă ea sec. Crezi că lucrurile erau diferite pe când michelangelo picta Capela Sixtină ? — Tu nu ești michelangelo și nici negriciosul nu e Papa de la roma. Nu trebuie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]