1,936 matches
-
care a venit special să-l vadă, în vederea unui transfer la București. Titorel a ajuns în pragul infarctului. A jucat normal, o perioadă, dar după o jumătate de oră, a-nceput să joace gros și să rostească replicile cu gura... strîmbă. Colegii-i șopteau "fii mai firesc! Nu îngroșa!", dar bietul histrion interpreta din ce în ce mai greu... Noroc cu Geo Costiniu care stătea în rîndul întîi și a realizat ce se întîmplase: Titorel făcuse hemiplegie! De la emoții, din disperarea de-a juca magistral
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
vor începe cu anatomia aparatului de reproducere al omului. Mult mai bine ar face dacă ar oferi informația instructivă într-un mod interactiv, pornind de la situații reale trăite de elevi. De exemplu, atunci când un băiat se plânge că are sexul strâmb și deviat într-o parte, e momentul să afle care sunt părțile componente ale penisului și care e poziția lui în lenjerie când nu se află în erecție. Informația nu trebuie oferită în scopul de a limita opțiunile, ci pentru
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
admirablă inspiratoare în artă"185. O altă metaforă pe care o folosește Blecher pentru a descrie ,,paratopia" sa este cea a jocului ,,poze de copiat" care când nu e bine executat și hârtia se deplasează puțin în timpul copiatului, figurile ies strâmbe și diforme. Este punctul de vedere, surprinzător de inedit, al dementului pentru care, în timpul copiatului vieții, realitatea s-a deplasat cu câțiva centimetri, adică a ,,ieșit din minți" și a dat astfel de forme cu totul extraordinare 186. Astfel, modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un automobil sunt comparate cu un turn oblic și, pentru a descifra biletul unor prieteni este obligat să urce câteva trepte. Casele de pe strada Plevnei îi atrag atenția prin etajele adăugate fără nici o logică arhitectonică, consolidate cu scări de lemn strâmbe. Vestibulul, din care apare Emilia, chiar dacă este întunecos, e și acesta prevăzut cu o scară. Atâtea imagini ce țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină doină, glas de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe cântetul cucului, / Pe ieșitul cucului / Moarte, moarte, rea mai
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
osificarea la nivelul bazinului la fetițe, precum si procesele de calcifiere la nivelul osaturii mâinii. Articulațiile se Întăresc și ele. Crește si volumul mușchilor. Se dezvoltă musculatura fina a mâinii. Date fiind acestea toate, pozițiile incortecte În bancă (apăsarea toracelui, spatele strâmbă duc la deformări persistente. Servietele prea grele fac, de asemenea, deplasări de coloană ( la 7 ani curbura cervicală și toracică sunt constante, curbura lombară este Încă instabilăă. Au, de asemenea, importanță călirea organismului, sportul, deprinderile igienice. Importante aspecte se conturează
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Alt chip, alături încastrat în zid, la fel de-atrăgător, la mine se holba: se numea Vilenie (azi numele-i se scrie Vilainie), era chiar Mârșăvia, mult pricepută în a-i batjocori pe cei ce merită respectul, din gura-i strâmbă ieșind ca șerpii clevetirea și injuria. Chiar lângă ea, un chip mai șters, pe nume Convoitise (i se mai zice și Cupiditate): e pofta de a pune pe ceea ce nu-ți este cuvenit, patroana hoților și a înșelătorilor, uzurpatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
are la noi așa ceva, dincolo de "divele" care-și etalează isprăvile în cărți în loc să treacă pe divanul unui psihanalist) ești la în situația pescarului profesionist: trebuie s-aduci pe piață ce se cere (o specie e azi la modă, mâine lumea strâmbă din nas), cât se cere (sub o carte pe an nimeni nu crede că ești scriitor, vezi că unii au depășit recorduri chiar stând în pușcării). Și, mai ales, cum se cere (conserve, batonașe pentru prăjit gen "Fish-finger", marinat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare: "Banca de măslin de lângă/ Bisericuța săpată în stâncă/ Și chiparosul strâmb deasupra / În depărtare, farul pitic/ Luminând parcă peste puterile sale./ O lumină care vine dinăuntru./ Dinlăuntrul cui? Mă simt/ Ca un Buddha aruncat/ În altă lume. În lume?/ În altă lume!". Și un altul, despre aproape și departe, instabilitate și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acasă?" Nu, nu sunt acasă, bătrân neputincios! Hei-hei, ce zgomot se face aici! Prea de tot! Trebuie să fug, să fug, să fug!... Și nu a trecut mult din timpul hărăzit Așteptării și a venit Moș Crăciun de după un deal strâmb și cei trei copii l-au rugat: "Moș Crăciun cu sac în spate și papuci de portocală/ adu-ne pe mama noastră c-a plecat acum trei nopți/ și-a mâncat-o poate-un câine sus în ceruri; după nori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
important prin semnificație (omul devine o carte deschisă), dar mai ales ca (opțiune) tehnică (intergen). Vom putea deosebi două variante dimensionale: 1.scrisoare: o scrisoare de la un unchi al lui, un bătrân săhastru 26; o o hârtie mâzgălită în linii strâmbe 27; o pe mescioară era o foaie scrisă (bătrânul lipsea)28; o o scrisoare nedesigilată încă29; o o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare:...30; o o epistolă sigilată cu ceară neagră 31; 2. manuscris: o memoriul vieței tale, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan răscolea c-un fel de patimă. Eroul nuvelei reprezintă portretul scriitorului care intertextualizează caută să dezlege un proverb cu litere strâmbe. Autorul care face muncă de rescriere și lectorul care percepe fenomenul ca hipertextualitate (diferențiere asupra căreia atrage atenția Christophe Cusset) nu au același illud tempus la care se întorc prin repetarea intertextuală, dar amândoi trăiesc tensiunea efleurajului hipotext/hipertext : "Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și un haos necontrolat, vârsta copilăriei înseși este desprinsă de orice rigoare și de orice regulă. Elementele cu forme non-rectilinii ale universului copilăriei, strâmbe, devin însă plăcute ochiului matur de mai târziu. De altfel, distorsionarea imaginii pe care ochiul de copil o percepe, transpusă într-un plăcut limbaj ludic, este distorsionarea imaginii din memorie, într-o încercare forțată de readucere a trecutului în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
De ce contururile imaginarului ar fi mai puțin fiabile și autentice decît cele ale "realității" murito rului de rînd? Care personaj nu este eu? Idealul mitic al gemelității este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Interventions). De unde jocul și alunecarea necontenită de la un registru la altul, cu o dublă dominantă clinico-patetică, în cazul său, respectiv ironic-romantică la Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
două femei, care, în acest huis clos din căsuța Aliidei, nu ajung să se urască, ci dimpotrivă, să se înțeleagă și să se susțină în încercarea fiecăreia de a se suporta. Din cele două naufragii previzibile se naște o plută, strîmbă și fragilă, dar capabilă să exploreze memoria colectivă și să redea celor două suflete în derivă o urmă de demnitate. Un text acuzator, implacabil, furios, dar de o rară intensitate. "Scriu pentru 300.000 de oameni..." Cum spuneam și anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să ne amintim de acea povestire filosofică, Conferință a păsărilor, a poetului persan din secolul al XII-lea, Attâr, în care acesta povestește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nici nu mai cunoscuse pe altul în afară de el. Și-așa tolba cu istorii a tatălui rămăsese de fapt nedeschisă. Apoi anii uscaseră totu-năuntru. Ca bulbii lalelelor lăsați în plin soare. De-atunci bărbatul, la supărare, îi reproșa mereu pasul strîmb. Dar ea se obișnuise cu timpul, știa cum să-l ia... O durea sufletul de Sabinuța. Ar fi vrut să-i fie alături, să o ajute mai mult. Să nu o trimită în lume, de parcă îndărăt ar fi avut un
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
transformate în "mormane de fiare", exportate de către proprietarii apărați de legi ticluite. Practicile de furt le-au preluat din mers și unii mai "rușinoși". Iar pentru noua "clasă politică", nu se va reforma prea curând sistemul juridic și practicile legislative strâmbe. Căci multe legi sunt făcute pentru garantarea dominării majoritarilor. Înlocuind "creația" cu "hoția" în cuvântul democrație, în douăzeci de ani România a devenit o țară de emigranți, precum Irlanda mijlocului de secol al XIX-lea. Analogia are la bază doar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
importantă însă pentru apropierea noastră de noua modernizare ar putea surveni din atenuarea exageratului individualism, stimulat de "noii partinici", adesea carieriști fără scrupule, precum și de mulți guvernanți nemodernizați în gândire și cu simțirea lor moral-patriotică deficitară când votează norme juridice strâmbe. Totodată, nu se poate omite faptul că țările sud-est-europene sunt și vor rămâne tradiționale încă alte decenii de acum înainte. Această caracteristică nu trebuie luată ca un defect de netrecut, ci și ca o forță stimulativă. În România, chiar dacă populația
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cuvinte bazat pe efectele diferenței dintre omofonie și omografie: Sînt în Dealul Spirii tist! Fără deschidere asupra noilor experiențe ale poeziei simboliste, Caragiale îl atacă pe Macedonski pentru fumurile sale nobiliare (conte Geniadevsky), numindu-l Aamsky "un geniu cu picioarele strîmbe" sau pur și simplu Macabronsky autor al unei Balade simboliste macabre în care se citează parodic armonii imitative macedonskiene; pentru că făcea parte din gruparea de la Literatorul este vizat și poetul Caton Teodorian, prin mijloace deja verificate: "Dar cînd te gîndești
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al cărții se deschide cu prezentarea unei familii compuse din ceea ce Otto Gross va numi "inferiorități psihopatologice"142. Unguroaica Reghina, servitoare la Radna, femeie voinică, frumoasă și în toată firea a rămas, după nașterea copilului ei, paralizată de o mână, strâmbă de gură și cam smintită, încât abia te mai puteai înțelege cu dânsa. Scriitorul notează cu rigurozitate aproape medicală manifestările psihotice ale femeii, de la halucinații (Câteodată, așa din senin, o apuca ceva de rămânea ca-nțepenită, cu ochii sticliți și vorbea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
firea și dorințele i se schimbau pe ceas, pe minut, care n-ar fi voit, și n-avea în sine destulă virtute ca să voiască. Pe o măsuță, lângă Stavroghin, a fost găsit un bilet pe care acesta scrisese cu litere strâmbe înainte de a se sinucide: Să nu fie învinuit nimeni, eu singur. Eroii tragici trăiesc sub semnul acestei afirmații o întreagă existență de care nu se dezic prin vorbe sau fapte. E motto-ul lor ființial. De la Dimitri Karamazov la Raskolnikov
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
casă", în această formulare îl regăsim pe Cap de aur, eroul claudelian care îi invită să-1 urmeze pe toți cei pe care îi obosește pustietatea "plicticoaselor săptămîni". De fapt, e vorba de apelul de a părăsi o casă cu zidurile strîmbe, de a te abate de la drumul clar marcat care te duce într-acolo, e vorba de un refuz al confortului și al toropelii din această casă. Se cuvine totuși să amintim că într-o astfel de împrejurare a pierde înseamnă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
păroase și mari cît cele de elefant; sprîncene stufoase, fața turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră, mustață răsucită, bărbia lipită de coșul pieptului, spinare lungă, strîmbă și cocoșată. Se sprijinea în bîtă, îmbrăcat în veșminte ciudate, făcute nu din lînă sau in, ci din piei de taur sau de bou, jupuite de curînd și atîrnate de gît***. Ch. de Troyes, Yvain, cavalerul cu leul, p. 8
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]