13,648 matches
-
ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți corturile! Porunca bulibașei străbătu repede de-a lungul poalelor pădurii, împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au nici o putere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi!? - Cu multe bunătăți, dar trebuie să mai așteptăm puțin până vine și Mihăiță de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată până nu ajung la sfârșit... Trebuie să străbat calea În Întregime, altfel nu se leagă nimic. Așa că, și o spun cu părere de rău, ați pierdut ocazia să ascultați multe cuvinte, foarte multe cuvinte bune de pronunțat... Dar un dicționar?... nu v-ar ajuta mai mult În căutarea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bunul său prieten) fusese depus pe un catafalc plin de flori roșii și albe, cu același surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea omul acela... Păpușa Spectacolul era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se lipi brusc de un zid rece, perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele Negru. Una dintre labe se afla chiar În dreptul ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un păr sârmos. Spre surprinderea lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să renunț, să trec mai departe, să-mi caut de drum (piciorul mă durea foarte tare), dar de undeva, de printre blocurile din apropiere, străbătură niște fluierături și niște țipete și râsete la un loc. Și - nu știu de ce - m-am Îngrijorat dintr-o dată. Se făcuse răcoare bine, se auzeau câini lătrând, iar la picioarele mele se găsea un om vulnerabil, un semen de-al
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și cu desăvârșire rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută de parfumurile fără seamăn ale trandafirilor, un preot-călugăr a găsit căzută Între florile acestea o ființă plăpândă, de un alb roziu, nu mai Înaltă de-o șchioapă, cu chip de copil. Între umeri avea o pereche de aripi de toată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani, Căprioară!” Au trecut mai bine de trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți, de-a lungul și de-a latul ei: șontâc șontâc, șontâc-șontâc... Minute În șir. Ceasuri În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat. Își așteaptă pisica mare să se tolănească
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de un scaun, lângă masa pe care observ niște bani de hârtie, mototoliți. Urmăresc În liniște picurii de ploaie, ce se desprind de pe frunzele de tei de deasupra ferestrei. Par niște vietăți minuscule, care, după un drum scurt și alunecos, străbătut de-a lungul frunzei, mai atârnă o clipită de marginea zimțată (ca și cum și-ar lua adio), apoi se aruncă disperate În gol. Aș vrea să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Partea Întâi Cei care s-au aflat măcar o dată în viață î au înțeles că numai dragostea adevărată îți dă puterea de a străbate întunericul pentru a ajunge la orizonturile de lumină și... speranță... Autorul I Ina se străduia de mai mult timp să-i convingă pe părinții săi că adevărata ei vocație, profesia în care se poate realiza, este domeniul medical. La început
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că nu fusese decât un vis și, ca orice vis frumos, oricât ai dori să-l retrăiești, se destramă o dată cu zorii... Ina și Olga au parcurs bacalaureatul ca și cum s-ar fi urcat într-un tren, cu toate bagajele necesare. Au străbătut un traseu cunoscut, prin stații-examene având cu ele grijile firești, dar au ajuns cu bine la destinație. Eliberate, preocupările lor începură să se axeze acum pe cele ce aveau să urmeze. Când au coborât din trenul bacalaureatului, absolvente ale unui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
De la cursuri alergau la masă, de la masă la clinică sau la vreun spital pentru orele de practică, încât seara cădeau frânte de oboseală. Discuțiile lor se limitau la ceea ce aveau de făcut a doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre școală se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce câte o ocheadă sau o aluzie învelită într-o peliculă chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
foarte amabil. - Vă rog, insist! În afară de cuvântul nu, dumneavoastră mai aveți și alte cuvinte pe care le uzitați, glumi el? Ina nu avu altă ieșire. Îi întinse sacoșa cu o oarecare reținere. În pas mărunt, studiindu-se reciproc, cu decență, străbătură mai multe străzi, însoțiți de o tăcere în care poate ar fi existat cuvinte, dar acestea nu dobândeau puterea de a fi rostite. După un timp, Ina spuse: - Mulțumesc mult! Casa mea e foarte aproape de aici... - Domnișoară Ina, aș vrea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-l cucerească pe Alex cu farmecele ei feminine, dar continuă: de ce trebuia să mi se întâmple tocmai mie acest lucru? - Pentru că ești fată și pentru că fetele, după obiceiul pământului, trebuie să aibă sub pernă și în toți pașii cu care străbat timpul, cartea nescrisă a răbdării, în așteptarea împlinirii destinului. - Mamă, eu am avut mereu credința că Alex îmi era sortit. Mi l-a furat cineva, l-a întors din drumul său. Asta este convingerea mea nezdruncinată. Aflu eu, trebuie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a furat cineva, l-a întors din drumul său. Asta este convingerea mea nezdruncinată. Aflu eu, trebuie să aflu! Știi, mamă, sunt în stare să fac o faptă necugetată. De ce? De ce? El era alesul meu, omul cu care puteam să străbat prin viață fără a fi împovărată de cele mai mărunte și meschine griji. - Te cred. Dar calculele tale au dat greș. În ceea ce privește năstrușnicele gânduri, trebuie să le alungi în pustiu, să te abții de la orice nebunie. Tot pe tine te-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi oprit din drum să studieze așa, dintr-o pură curiozitate, pe câțiva din cei care străbăteau strada într un du-te vino continuu. Cu siguranță, fiecare dintre ei purta o poveste, o preocupare imediată, un zor. Iuți pașii. Întârziase aproape o jumătate de oră față de obiceiul statornicit de a fi el primul pe șantier, în fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cheia răsucindu-se în broască. El trebuie să fie. Știa sigur că în fiecare weekend venea într-un hotel de mâna a doua ca să scrie, iar recepționerul îi confirmase că rezervarea fusese făcută pe numele atât de cunoscut de acum. Străbătu holul cu pași rari, își montă amortizorul și așteptă să audă zgomotul mașinii de scris. Emoțiile erau din ce în ce mai puternice, dar nu le dădu importanță. Deschise ușa brusc și văzu capul omului aplecat asupra foii de hârtie. Scria repede și cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
exemplul cel mai Înalt al unei asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe ideea unei morale superioare a unei dreptăți divine. Fără Îndoială, nu putem aborda această chestiune decât urmărind opoziția existentă și instaurată În construcția lumii morale, opoziție care străbate Întreaga istorie a filosofici. Este Înfățișată prin opoziția concepțiilor privind relația dintre normele și scopurile morale, dintre datorii și valori morale (Güter). Decizia este dată În cele prezentate anterior, dar completările și dezvoltările se impun de la sine. Filosofîa morală formalistă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții interesante. Victor era destul de tomnatic, dar prin ținuta sa apărea ca un domn distins, manierat. În zilele ce urmară, Olga dobândi întreaga fișă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]