1,469 matches
-
sînt slujitorul lui Iisus Hristos". E vorba aci de preacunoscuta teză pascaliană, pe care Ioan Pintea și-a însușit-o spontan, în atmosfera casei părintești. Credincioși singuratici, părinții săi i-au lăsat moștenire o credință vie, a inimii, o credință străbună refractară la speculațiile relativizante. "De la ei am învățat să nu mă revolt niciodată împotriva lui Dumnezeu, ci mai degrabă, să-l cunosc cît mai simplu și cît mai țărănește pe Dumnezeu. E o învățătură bună, cred. Sîntem în timpul Ťultimei sărăciiť
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
o aspirină, și o senzație de tangaj, la un geam rotind, învelit într-un pled de stele, e pe punctul de a trece peste Damasc. (Zbor de noapte peste Damasc). Mai mult decît atît, Aurel Rău se detașează de eternitatea străbună, cu sătească origine, plonjînd în ocazional, desfăcînd nervos timpul calendaristic în fișe cotidiene sau lunare (Zodiac). Pentru a trage o concluzie calmantă: "Niveluri cosmice, nenumărate, / E bine cît nu stați de mine toate" (Niveluri). Nu cumva e, pînă la urmă
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
istorie, Gh. Lazăr, un descendent al dascălului de la Avrig, ne-a prezentat trecutul exploatărilor miniere din țara noastră... Marele Voievod purta cu sine un altar în miniatură, în fața căruia se ruga în fiecare dimineață și seara, înainte de culcare. Respecta credința străbună și chiar mai târziu se ruga mai ales în clipele de cumpănă”... O altă frumoasă amintire dăinuiește în memoria lui Ioan Jurchescu: un colind de Crăciun la regina Maria. Profesorii se înțeleseseră cu aghiotantul reginei, colonelul Svidenek, care i-a
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
rămas de la eminentul profesor român deschideri spre acest orizont muzical legat organic de spiritualitatea românească și de plămada sufletească a poporului nostru: studiile și articolele în care scrutează vechimea acestui domeniu de muzică, personalitățile marcante ce au ilustrat muzica bisericească străbună - cum inspirat a numit-o - și propunerile unor soluții viabile pentru revitalizarea ei: Muzica primelor veacuri ale creștinismului, Muzica bisericească română, Învățământul muzical în Principatele Românești - de la primele începuturi până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Ion Popescu - Pasărea. Acestora se
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
sau mai puțin amuzant joc al măștilor. Împăratul Verde împrumută uneori, pentru puțin timp, masca legendară a lui Ștefan cel Mare: Dusese mai bine de patruzeci de războaie și la capătul fiecăruia, după ce se adunau și îngropau morții, potrivit datinilor străbune, punea să se înalțe o biserică ori o mînăstire, spre slava lui Dumnezeu și bucuria cinului preoțesc care îi aducea mulțumiri la fiecare slujbă. Omorîse cu mîna lui războinici aprigi ai multor seminții, i se dusese vestea în toate zările
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
te-aș avea pe tine Să mă luminezi în calea-mi cu vederile-ți senine; Să duci grija cîrmuirii și să porți, pe fruntea ta, Sarcina coroanei mele, ce nu pot, nu pot purta! Dacă sunt voivodul țării după datina străbună, Dacă dînsa, cu de-a sila, cu-a ei fală mă-ncunună, Dacă am vreun drept anume ce de dînsa mi-este dat, Nu le țin asupra-mi, mamă, fală, drept și voivodat, Decît numai ca o slugă a puterii
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
mai puțin de șapte ani cu aglomerația asta de morți. Că, dacă mergem în ritmul actual cu natalitatea, nu peste multă vreme îi vom înmormânta și pe cei care se vor naște peste o sută-două de ani când pământul patriei străbune va fi de multă vreme nelocuit sau populat, în cazul cel mai fericit cu niște vietăți cu ascendență în... În ce? Că nu mă duce mintea... Iar limba maternă va fi engleza în dialect ungro-vlahic. Să nu mă întrebați ce
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și zeități din vremuri străbune, Să-i închipui măreț în jocuri de alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz de busuioc. Stiletul ironiei, în cazul lui Mihu Dragomir, vizează poza infatuată a poetului și elanurile lui "combative": Aleargă pe cîmpie iar crivățul hain, amarnic scuturîndu-și străbunele cojoace. Dar mie nici nu-mi pasă! în timpii care vin aud cum grîul crește și pîinea cum se coace. Luînd în piept stihia, eu merg de ger niznai cînd polul nord cu urlet asupră-ne coboară; deodată mi se
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
triburilor care încotro cu matca de Mare-Mamă De la Tisa, de la Iza, de la Simeria, Vincea și Tărtăria pe Murăș Până la Troia, Frigia, toată Geția și Moesia, Până-n Mikene și Makedonia toată și toată Etruria Fiii Zeului-Om Salmoxe Moxeius Moxe-Raiter, Cavalerul Străbun, Tu ești Mirele Miresei Cosânzeana în Cosiță Floare-I Cântă Nouă împărați Ascultă, Mireasa Vieții și a Repausării Sufletului Cel ce trece-acum din Zodie-n zodie odihnindu-se Și-abia așteptând să se dea de trei ori peste cap, Ciclul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
vedea întruchipîndu-se hiperbolic însușirile cele mai de preț ale oamenilor simpli și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi ce-ați înțeles cîntarea asta Și voi ce glasul ei n-ați priceput, Spre cerul pur deschideți azi fereastra, Eliberați de patimi
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
Căile Lactee Sub pașii de cucernic pelerin Și largi portice slobode-or să steie în drumul lor de tihnă și senin. Pe ramura copacilor din cale Vor atîrna a roadelor cununi Și fiecare om din ale sale O să culeagă strugurii străbuni. Pe zariștea cu stele și luceferi Se vor deschide pîrtii călătoare Și oamenii or să purceadă teferi Spre veșnicia noilor soboare. * * * Studiul despre Hubert Hedriphin, început în 1959 și abandonat peste puțină vreme, a rămas să doarmă în- tr-un dosar
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
Nu dorește a proclama entuziast ori a infirma drastic un text, ci a-l examina meticulos în vederea stabilirii unor trăsături multiple, a unui ansamblu de nuanțe, cu scopul proporționării calităților și defectelor care de regulă coexistă în același product. O străbună sapiență îl împiedică a le izola jubilant, riscînd artificializarea actului critic. Autorul Explorărilor în actualitatea imediată procedează metodic, "răbduriu" (un cuvînt care-i place), pîndind parcă opera în creșterea și-n eventuala sa descreștere, atît în cadrul antum, cît și în
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
învăluite în aburii unei „toamne universale“. Altă strofă din aceeași poezie inaugurală a volumului Pe Argeș în sus, poezia la care ne-am oprit, sună astfel. „Las altora tot globul terestru ca o minge, Eu am rămas în paza pridvorului străbun, Ca să culeg cu ochii livezile de prun, Cînd alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge.“ În tot acest poem de șase strofe a cîte patru versuri, sintagma globul terestru marchează singura prezență neologică. De o mare varietate, cultivînd arhaismele frapante
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
-ne torente de noutăți; unii crainici, conectați cu fiecare fibră la "moment", ne spuneau de două ori același cuvânt lăsându-l până la urmă naibii; reportajele ne arătau cum pe cerul patriei se zbenguiau fermecător focurile de artificii, în vreme ce, pe pământul străbun, petardele și bombele artizanale își făceau datoria tradițională trimițând la urgență cam câte un rănit la mia de locuitori; noii locatari de la Cotroceni și Palatul Victoria făceau declarații conform cărora singura perspectivă a românilor era aceea de a da în
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
altcineva, „pe Acropole, pe timp de lună plină, vom găsi energia care să pună în mișcare apele noastre (...), dar se poate să găsim și o altă forță, care, foarte probabil, va ajuta scopului nostru. Forța moștenirii lăsate de nemuritorii noștri străbuni” (p. 31), iar această meditație asupra continuității unei ilustre tradiții, aptă a se lăsa convertită în realitate trăită este, poate, elementul cel mai înăl- țător al romanului. Dinamismul trăirii destramă impresia de fatalitate și statism - există un suspans permanent, impresia
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Nu știe nimeni că-s Christos/ Ș'am să-l înviu - că era bun." Poanta fină, cît să te ții suspendat în ea între o lume cu tristeți și alta deja cu mințile băute, se face șarjă în Din ctitorii străbune. Autorul unui roman amestecat, care merită recitit oricînd, Hronicul măscăriciului Vălătuc, include, în acest volum, prefața lui în versuri, Măscăriciul Vălătuc. Soi de Păstorel, Vălătuc e "'nțepător la glumă ca ariciul/ Și nu cruța bătrânele giubele." Istoria se rescrie din
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
În vălurirea amară a unui bocet, era evocată soarta celui ce pleca din viața pămîntească, întins în copîrșeu, singur, alături doar cu Dumnezeu. Cutremurătoarele imagini melice au stîrnit lacrimile ascultătorilor. Era despărțirea cîntărețului însuși de lume, seninritualică, așa cum cerea cuviința străbună. Dar cîte n-aș mai putea să-mi amintesc în legătură cu Zubașcu! În ipostază de poet, el dorea, astfel cum mi-a spus deseori, să fie socotit o simplă verigă în lanțul generațiilor, o fragilă legătură între absolutul trecutului și absolutul
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
românesc. Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținînd ideea că Unirea cu Biserica Romei este o revenire la religia străbună sau cum se spune în limbaj religios arhaic la "legea strămoșească". Dacă în textul cărții istoricii literari și teologii au descoperit o adaptare a Catehismului din 1726, al lui De Camellis, apărut tot la Tyrnavia, introducerea și concluziile se caracterizează
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
de afaceriștii Templului, de schimbătorii de bani și de cei care luau în râs lucrurile sfinte. În tinerețe fusese levit, ajutând la buna-rânduială a celor ce cu credință și sfințenie respectau datinile mozaice. Citise Legea și proorocii, respecta toate rânduielile străbune și chiar tâlcuia poporului binefacerile lui Dumnezeu. Datorită lecturilor sfinte și mai ales experienței sale de o viață în a sluji la sacrificii, aștepta cu încredere să vină un Izbăvitor pentru ca să scape poporul de suferință. Nu putea înțelege, omenește vorbind
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
țară apoi la Expoziția Universală de la Aichi, la Tokio, Nagoya, Praga, Roma, Paris și New York. Artă ce fusese uitată, totuși, în timpurile recente, deși dispunem de mii de titluri admirabile create de compozitori români de două secole încoace, pe fondul străbun al cântecului nostru de dor. Cântec de dor cu care liedul nostru e frate bun și în ziua de azi, așa cum nu e străin de marile confluențe cu cel german, francez (la chanson), italian (la canzone), maghiar sau rus, și
Mariana Nicolesco ?i deceniul rena?terii liedului rom?nesc by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84212_a_85537]
-
în masă. Începuseră deportările în Bărăgan. În fiecare an de Rusalii, Ioan Todos, în vârstă de 71 de ani, aprinde o lumânare în biserica din satul său natal, Saravale, în memoria celor care nu s-au mai întors la glia străbună, din surghiunul stepei Bărăganului, una din cele mai cumplite pribegii pe care a aflat-o vreodată cineva pe timp de pace. În satul său natal, Ioan Todos a văzut oameni murind de bolile aduse din câmpia stearpă, oameni pe care
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
de consăteni, „să tot fi fost 110 familii din Saravale”, îmi spune, „care pe o arșiță de nedescris au format coloana celor condamnați la inexistență”, pentru că așa voia partidul, să li să piardă urma pentru totdeauna. Dar mândria și credința străbună le-au dat putere să treacă peste cele mai grele încercări din viața lor. Spre Rusia? „Ne-a gâtuit spaima”, îmi spune Ioan Todos, „credeam că ne-or duce și pe noi în Siberia. Știam că mulți au luat drumul
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
mult prea mic și slab / pentru-asemenea-ncercări // cum să-mpart, Doamne, strămoșii / și copiii ce îi am, / cum să-mpart o țară-n trei / și în două-același neam? // cum să-mpart, Doamne, Moldova / și prea dulcea Bucovină, / lăsînd crengile deoparte / de străbuna lor tulpină? (...) și-apoi nici nu vreau, Stăpîne, / să mă-mpart în două părți, / răstignit pot fi chiar mîine / numai nu pe două hărți // numai nu pe două hărți!" ( Spovedanie). Poetul, structural neadaptat, herald al neîmplinirii, captează aci rezonanța, unei
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]