1,312 matches
-
plus că Divinul mi-a dăruit în această viață niște părinți dharmici, ușurându-mi evoluția! Decât să spun mantre-poezie, mai bine nu spun. Sfințenia trebuie să se manifeste, nu să se clameze! TESTAMENTUL Ochii Zeiței îl fixau pătrunzători, scrutându-i străfundurile. Stătea ascultător în fața Ei și aștepta comanda. Nu era înfricoșat. Din contră! Privirea Zeiței era, pe cât de autoritară în mesajul ce-i transmitea, pe atât de caldă. Se simțea învăluit în marea de iubire a Mamei Sfinte și era pregătit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
faptul că acest om s-a Încărcat cu atâta putere, putere care, la rândul ei, l-a Îmbolnăvit și l-a făcut - ca și pe un altul, În forme și mai groteși, mai „grandios diavolești”, pe Hitler! - să extragă din străfundurile subconștientului său și ale spiței subterane din care venea o ură fără seamăn și nestinsă față de valoare, demnitate umană și profesională, și față de trecutul națiunii sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna pentru aceleași motive, noi, mulți, sute
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de cealaltă parte, din scrierile unor spirite xenofobe și ultra elitiste - vezi Gobineau sau Chamberlain, ideologia salvării și dominanței rasei ariene! - au „folosit” à fond, până la fund și fără „cruțare”, fără scrupule, acele „leviere” abisale care, se pare, zac, În străfundurile noastre, ale... tuturor?!... Oricum, ale multora, s-a văzut, vai, cei care s-au și recunoscut ca atare și s-au constituit În „mase vociferante și entuziaste” clamînd unul sau altul dintre sloganurile de stânga sau de dreapta!... Deoarece atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic pe profan: el reface istoria incintei sacre, de la David și Cortul Legământului. "Din străfundurile eternității templul ne aștepta..." La ieșire, pe un piedestal, o urnă cu pereții de sticlă în care vizitatorii au introdus inele, dolari, lănțișoare de argint și coliere în chip de ofrandă, sub inscripția Personal contributions for rebuilding the Holy Temple
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nu semăna răul în brazdele nedreptății, ca să nu seceri de șapte ori pe atât (S.VII.3) Nu cere lui Dumnezeu să stăpânești asupra altora; nu cere Împăratului scaun de mărire. Nu te justifica în fața lui Dumnezeu, căci el cunoaște străfundul inimilor. Nu cerca să fii jude dacă n-ai destulă tărie ca să rupi silințele nedreptății. Nu râde de omul căzut în nenorocire; căci Dumnezeu înalță și coboară și el toate le vede. Prietinii sunt ca vinul; cei mai vechi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului dă piatră”. După urcușul chinuitor care îndeplinește condiția suferinței întru inițiere, tinerii ajung în împărăția diavolilor, aflată în străfundurile pământului. Inversiunea planurilor sus-jos arată clar abolirea spațiului fenomenal. Frații nu au mai avut nevoie de hrană prin pustiu fiindcă schimbarea a avut deja loc și ființa istorică a dispărut. Odată povestirea ajunsă la intrarea în munte imaginea devine foarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză contactul cu energiile mistuite ale vetrei părintești și alege fertilitatea nestăvilită a naturii. Buzele, ca receptacul al vitalității externe, sunt atrase de energia intensă a apelor din străfunduri, căci au devenit incompatibile cu obiectele domestice ce întârzie contactul cu substanțele hrănitoare. Momentul ritual surprins în colindă este al iluminării: anterioritatea învățăturilor împlinite este redată de perfectul compus, iar prezentul atemporal al condiției nedomesticite apare drept efect al acestora
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, semănă cu o rugăciune. O simți cum îți tulbură nu numai sufletul, ci și trupul. Te înfiorează până-n străfunduri. Rostește rugăciunea Tatăl Nostru, a cărei simplitate n-ar egal, și apoi un sonet de Shakespeare sau o poezie de Eminescu sau Rilke! Vei simți aproape același efect. O înălțare. Poezia n-ar trebui să dispară niciodată din lume. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este un complex de gânduri, un complex de experiențe spirituale și mai ales este o sinteză a vieții în sine. Probabil la asta te referi și tu când îmi vorbești de "limba universală a îngerilor". Adevărata poezie, izvorăște, probabil, din străfundurile unei ființe umane care a ajuns la o anumită maturitate și care are o anumită răspundere față de acel act "de documentare". Asta nu necesită neapărat o maturitate cronologică, ci o maturitate a spiritului și cugetului, care doar așa se pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa celulei. - Avocatul tău a venit să te vadă, Lee. Avocatul m-a privit cîteva momente bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
special ca celuloză; consecința a fost scăderea treptată a concentrației bioxidului de carbon. Biomasa, adică celuloza, nu este Încă o formă inaccesibilă de carbon. Pentru obținerea acestei forme a fost necesar un alt proces. Anume, izolarea biomasei prin scufundare În străfundurile planetei și transformarea ei chimică. Procesul a fost continuu și a Început odată cu fotosinteza, izolând În adâncul lagunelor ce Înconjurau uscatul, microorganismele moarte. Rezultatul, după multe milioane de ani, a fost petrolul și gazele naturale, forme de carbon la care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cerut, și lui și familiei, să returneze 13.9 miliarde de won (20 milioane de dolari) guvernului (Quah 1999). În Zair, Mobutu a fost privit de mulți oameni obișnuiți ca un erou model pentru că se înălțase pe culmi glorioase din străfundurile sărăciei (Wrong 2000) și, ca și Robert, Lord Clive, înaintea lui, pare să fi rămas ,,uimit de propria [sa] moderație"11. Estimări neoficiale ale averii lui Mobutu variază între 5-6 miliarde de dolari, iar în 1982 el însuși a admis
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și zadarnice până la catastrofa noastră finală. [...] „Ființa bolnavă“, cum Îi spunea Pascal neamului femeiesc, refuză cu Îndărătnicie să smulgă din sine buruiana cea rea, ancestrală, care cu vremea o Înăbușă. Căci prea vremelnic sau deloc hotărăște voința noastră bărbătească asupra străfundului lor adânc și inconstant. Sunt impermeabile și imperfecte. Sunt abia dresabile, și asta când Încă mai sunt tinere, abia scoase din junglă. Sunt mai aproape de natură, de ce cochon de Dame Nature, cum o nu mește Jules Renard. Singurul lor imperativ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mulțimea de români, avem sau ne dorim să avem în casele noastre harta României Mari? Iată ce înseamnă, O MAMĂ DE EROU. După o scurtă pauză măicuța reia cu o voce gravă, apăsată, o voce ce pare că venea din străfundul zbuciumatei noastre istorii: „HARTA ROMÂNIEI MARI VREAU, CHIAR DE M-OR UCIDE, DAR șTIU, PENTRU DREPTATE, PENTRU DREPTATE !”... Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
DREPTATE !”... Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât, ce venea parcă din adâncimea pământului și înălțimea cerului Divin, o voce ce părea că vine din străfundul îndureratei și zbuciumatei noastre istorii, ceva unic mi a fost dat să ascult, să trăiesc și să pot înregistra pe bandă de reportofon, să poată fi ascultată această mărturisire zguduitoare, care era dorința unei mame, a unei mame de erou
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Noastre, „ar Încăleca pe condorul său, Împrăștiind sămînța noii Americi printre națiile romantice ale continentului și printre insulele Înecate În mîhnire de pe mare.“ E un capitol inexorabil care, precum un fulger tragic, iluminează În fața ochilor noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui care se numea pe sine „mic soldat al secolului XX“. Al celui care, conform speranței noastre neabătute, pornește din nou „pe drum“, cu scutul În mînă și simțind „coastele lui Rocinante“ sub călcîie. JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎNSEMNĂRI DINTR-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ea probabil că Își șoptea frazele Întortocheate și stranii la urechea unui nou pețitor. Ochii mei surprindeau imensitatea Împărăției cerurilor; firmamentul Înstelat sclipea voios deasupra mea, ca și cînd mi-ar fi răspuns afirmativ la Întrebarea care se ridica din străfundul meu: „Oare merită toate acestea?“ Încă două zile: nu s-a schimbat nimic. Confluența rîurilor Ucayali și Marañon, ce dă naștere celui mai măreț rîu, nu are nimic ieșit din comun: sînt pur și simplu două mase de apă nămoloasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din viața mea, dar totodată - cea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iluzii și amăgiri simbolice. Afară e ger puternic, din cel care înzdrăvenește... Lucruri și oameni au reintrat în curgerea lor obișnuită... Viața începe să se reducă din nou la greutăți și la bucurii simple. Toate complicațiile noastre interne coboară în străfunduri și se ascund sub o pojghiță de gheață lucie și albă. Începe un an nou! 7 ianuarie 1954 Dă, căci ai de unde da! Ianuarie 1954 Simțeam nevoia unui „catharsis“. și, ca de obicei, nu-l puteam afla decât în scris
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
decentă printre toate, care nu obosește, care te adună pentru muncă și te stimulează. și, cu toate acestea, în ciuda bunelor intenții și a dorinței de a schimba fie chiar și binele, numai de a schimba cu orice preț, undeva, în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne leagă mai puternic decât oricare altul), vrea să creadă că viața noastră are neapărat un tâlc și că există un adevăr suprem pentru care merită să lupți, indiferent dacă învingi sau cazi în luptă. și eu cred din toate străfundurile ființei mele că e tocmai așa, și nu altfel. Sunt însă și în viața mea de toate zilele anumite perioade când credința aceasta își pierde din intensitate, când acest adevăr al meu nu-mi mai apare atât de evident. În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama! Maama! Maaaama! Sonoritatea și amploarea strigătelor care se repetau insistent au aprins undeva, pe circuitul neuronilor un beculeț, au declanșat un semnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ai auzit, nu? Stai țeapăn acolo și învață meseria de la mine că-s cel mai bun dintre toți. Bagă la cap și... ciocu' mic! Tânărul milițian a rămas cu gura căscată, completamente fâstâcit și pierdut. Obosiți și flămânzi, marcați până-n străfundurile ființei noastre de modul barbar în care eram tratați de celebrul detectiv-psiholog, aspirant la Premiul Nobel, niște furnicături pe post de emisari îmi comunicau faptul că piciorul stâng a amorțit și că solicită de urgență sprijinul fratelui său. Cum acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să aibă efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a aplicat un alt șut la fel de ucigător ca cel dintâi. Distracția era incitantă, provocatoare și începuse să-i placă, așa că, luând pisica aproape moartă drept minge de fotbal, o lovea la fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]