1,325 matches
-
cazuri când unui bărbat sau unei femei li se întâmplă așa ceva o singură dată în viață, iar atunci n‑au voie să rateze ocazia, căci altfel urmările vor fi nefericite. Rainer se lasă cu bună știință pătruns de sentimente până în străfundurile ființei, însă de acolo sila față de aceste sentimente iese din nou la suprafață și se concretizează într‑o poezie. Rainer s‑a săturat de toate ideile astea despre trecut, prezent, univers. Nu pretinde decât un singur lucru: să fie lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă, doar munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din străfundurile cărora își fac apariția insule de mobilă, ca niște ghețari plutitori; Sophie are o asemenea cameră, unde a stat și el adeseori, reținând‑o pe Sophie de la vreo treabă importantă de care tocmai avea de gând să se apuce. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
băieți cu găleata de clei să‑i ofere noi argumente lui Hans. Și acum ei chiar deschid gura și produc câteva argumente. Dar Hans nu le aude, el își ascultă doar vocea interioară care spune că trebuie să pătrunzi până în străfundurile existenței, pentru a te înțelege pe tine însuți și abia apoi îi poți înțelege pe alții. Dacă vă închipuiți că puteți face ceva pentru alții fără să vă cunoașteți mai întâi cum trebuie pe voi înșivă, sunteți niște proști. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dor îngenunchiat Elena Marin Alexe Iubirea mea, ce dor îmi e de tine. Mă culc și-adorm în lacrima din mine, Căci între noi zâmbește depărtarea, Iar pe la uși, azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
mi puse capul În poală. - Hai, hai, mă Îndemnă ea cu cuvinte. Îmi puse la gură o piatră scobită ca un căuș și-mi dădu să beau. Am simțit că iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ne-am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se afundă sub spume. Răsări din nou și ne făcu semn, de parcă am fi putut să-l așteptăm. Sau să uităm că dorise să cheme Umbra peste noi. Răcni din străfundul piepților. Dacă ar fi fost pe mal, l-aș fi ucis fără să clipesc, ca să scap de griji. Așa Însă, am Înghițit În sec. Runa Își mușca buzele. Enkim Îl privea și el. Uriașul ridică din nou o mână, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între două stele strălucitoare, și ne spuse, sigur pe el: - De acolo vine. Acolo e tare departe. Iar am aprins focurile și ne-am apucat să chiuim din străfundurile rărunchilor dar, În afara slabelor mirosuri pe care, și-așa, nici nu le simțeau toți, nu căpătarăm alt semn. După ce a răsărit soarele, i-am chemat pe toți Vindecătorii la mine și le-am spus că Îl voi face Vindecător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
femeie și fârtați, Și de mor, și de scap! De cum Încheiarăm cântul, ni se Îngustară privirile și nu mai văzurăm decât dușmanul. În clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trec mereu vapoare, cerul e unit cu marea, într-o singură culoare. De te scoli mai dimineață, ce minune îți apare: crezi că soarele răsare drept din mare... Mingea lui de foc, pe seară, parcă pleacă la culcare în adânc străfund de mare. Plaja-i plină de copii. Râs și chiot, mingi, umbrele, găletuși, lopățele și la fiecare pas vezi o pălărie mare și-un costum frumos de baie, un câmp cu floricele: e doamna învățătoare! Zice că-s mâna ei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îi trasa în corp o vagă senzație de durere îndepărtată... considera că nu mai este chiar atât de tânără. Îi plăcea acest miros; își închipuia viața simplă de care n-a avut parte decât câțiva ani din stagiatura pierdută în străfundurile contradictorii ale amintirilor. Imaginativ ar fi fost fericită acolo, o fericire simplă amestecată cu speranțe, departe de lumea dezordonată de acum. N-avea copii, doar un iubit care-o vedea de două ori pe an. Rareori însingurarea punea stăpânire pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și aranjat; avea niște urme de cărare, atât de vagi și de rătăcite în încâlceală, încât privitorul putea fi iertat dacă n-o observa. Nu era o față prietenoasă: ochii, de un albastru profund și catifelat, poate că sugeraseră odinioară străfunduri promițătoare, dar acum păreau că se apără, se izolează de lume. Dar în același timp era o față onestă, o față în care puteai avea încredere. Și dacă priveai dincolo de această față, ce vedeai? Am mijit ochii în lumina amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajung la el. Imediat, mă copleși o senzație aproape mistică a proprietății termenului; nu numai că eram convins că încheiasem strălucit cronica, dar știam, printr-un proces telepatic, că aceasta era singura calitate pe care el, în cele mai tainice străfunduri ale inimii lui, râvnea să i se atribuie. Îl invadasem, pătrunsesem, îmi croisem drum ca un vierme în ființa lui: când o să apară cronica, vineri-dimineața, o să-l rănesc, o să-l rănesc adânc. Aveam o viziune de o intensitate halucinogenă, izvorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar pe-al sarmalelor îl ai, fir-ar să fie! Așa sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie, împroșcându-și tovarășul de viață ba cu noroi răscolit din străfundurile limbajului omenesc, ba cu nume de zei. Nu lua în derâdere zeii nemuritori, îi mai spune câteodată, solemn, Pascal, ridicând un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și inima îi bătea cu putere ca pe vremea când se găsea în spatele inamicului. Când Maranda a intrat în casă răsuflând din străfundul rărunchilor, Toaibă a luat-o în primire: Vezi? Nu ai ochiul format ca să nu-ți scape cel mai mic amănunt. Noroc de moș Hadarag, că altfel ne duceam pe copcă. Pe lângă că îți lua calul, cine știe ce mai pățeam pentru că am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să Înțeleagă toate acestea ținînd de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales de ce? Nici atunci, la ceasul din urmă care va veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămîne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tremolo disperat: „Lasă-mă și pe mine să-i dau un picior În gură”. Sonor: „...Ține Ciuleandra pe loc, / Și-nc-o dată, măi băieți, / Hooop, și-așa, și-așa”. Plan general: Ecranul invadat de pete de sînge. Spectatorii dăruiesc oamenilor din străfundul pămîntului țigări, apă minerală, sucuri, pîine. Acum ei le indică eroilor, cu hotărîre, cu arătătorul, cine trebuie pedepsit, care sînt dușmanii, deoarece unii Încearcă să fugă, să li se rupă oasele dumnezeii mamii lor dați-le peste bot, moarte intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fruntea țării. Dar pentru că persoana a fost aleasă, rezultă că o asemenea ființă se poate menține În fruntea statutului chiar dacă a ajuns acolo prin complot și asasinat. Effendiaa! Concluzia duduii: „Effendia este un grup de dictatori”. La care vin din străfundurile camerei mele moderne dintr-un bloc modern cu ghenă laterală (Ce Înseamnă cuvîntul modern? Modern e cînd vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani, Raluca, 5 ani), așadar vin și zic, măi Nuți, mai citește și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”. Auzi dumneata: „Crâșmă cu zid adânc”! Adică ce vrei să spui cu asta? Păi mă gândeam și eu așa ca omul... Uite-te, domnule
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare prins într-o adâncă reverie. Pare numai, fiindcă îndată începe să vorbească: -„Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta... că am dat de bunăvoia noastră,... Mitropoliei Sucevei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe ce să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile... ― Aracan de mine! - s-a văitat soția lui Petrică. ― M-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]