8,833 matches
-
timp de vorbă. Trebuia să aștept. În cele din urmă, am ajuns în larg și bătrânul a aruncat mreaja. Soarele abia răsărise. Marea scânteia până departe și se făcuse alb-trandafirie. De câte ori o vedeam așa, mi-aduceam aminte de mama. Așa străluceau chipul și mâinile ei când vedea, de departe, barca lui tata trăgând la țărm mrejele încărcate de pești. Da, era frumoasă mama mea dar, uite, niciodată nu mă gândisem la ea decât că era mama mea. Îmi era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în pădurea bucuriei... pădurea supărării... pădurea uitării de sine... rămâi, rămâi...(vocea se pierde) Vocea blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de care ai pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor. Și dacă îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mine... Sunt eu, Minodora..." Când începe să perceapă din nou universul în care se regăsește, Dora simte că ceva s-a schimbat față de cel pe care îl mai percepuse odată. Irizațiile de fulgere albastre au devenit un firmament pe care strălucesc puzderie de sori care au chipuri de oameni, asemănătoare cu cele din desenele făcute de copii. Unul din sori emite o lumină orbitoare. Pe undeva, între firmament și sori trec în plutire lină stele și comete. Este atrasă ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cunoscute. Dora își revine din somnul dat de anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant în timp ce un dialog între cele două femei o tulbură. Oare visează sau chiar aude : Insistă bine după noptieră ! Acolo s-a ascuns pisica roșcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alături, le privește în tăcere încă o bună bucată de vreme după care, întreabă : Nu vi se pare izbitoare asemănarea între fetițele din cele două fotografii ? Mai ales ochii... Dora privește cu atenție fotografiile în fața ferestrei care a început să strălucească, ochi orbitor al unei însorite zile geroase. Fotografia asta... Cât de mult o căutase, era prima dintre puținele ce le avusese când era copil. Pe atunci fotografiatul era o îndeletnicire rară și nu la îndemâna oricui. O luase mama și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în vreme ce soldatul, pleoștit rău, părea că nu se sinchisește de acest potop, ba chiar a avut puterea să-mi facă și cu ochiul, dându-mi a-nțelege că doamna Valy a știut să-i aprecieze cum se cuvine mărturisirile complete. Străluceau ca în filme căștile soldaților care-l purtau pe umeri pe Ucu, iar mașina în care l-au așezat tot din filme părea că e. Cu steagul pe piept l-au urcat pe Ucu în mașină, iar soldații, mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-mi ceară în pauză un chiștoc dar tu, măi piciule, știi că biserica este despărțită de școală? Ți-a spus învățătoarea ta asta?" Domnul tovarăș era subtil, voia s-o laude pe doamna, pentru că avea un elev atât de strălucit, dar nu știa cum... Dar eu voiam ca toate laudele să mă copleșească doar pe mine, precum că i-am răspuns frumos, în fraze corect închegate și patriotice, așa cum ne învățase doamna: "Nu, nu ne-a spus, pentru că știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foc. Dacă ți-ai dorit vreodată să mergi cu zăhărelul, atunci stai. Grena cu albastru închis Alb cu maro. Terasa însorită, casa făcută în praf de marmură alb pe trei sferturi, terasa acoperită de un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imaginație, ingenioasele vise, sufletul ni-l încălzeau. Ce fu ceea ce noi văzurăm colo sus? Nimic nu văzurăm, căci fiind chiar lângă ele, strălucirea lor le pitea după un val de mister. Încât venirăm înapoi, home. Iar stelele, noaptea, în lumini strălucesc iar micuța lor ființă știe că e în firea lucrului să stea sus, pe înserat, să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și vedeam în spatele lui Angi cerul. Ca atunci. Îi simțeam Soarele bătându-i în piept. Și în acea gălăgie, în acel Infern îmi găsii culcuș în brațele lui, și totul dispăru pentru mine. El era Soare, eu eram Lună și străluceam pe cerul plin de stele pe care îl vedeam în spate. Tu ești Irin? veni o doamnă. Magdalena, spuse Angi. Am ținut neapărat să te cunosc. Zâmbii politicos , surprinsă, dar veselă. Jucam iar teatru. Defilam pe cer. Stelele mă priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nevoie de la viață este Angi. Ceremonia de cununie fu scurtă, simplă și frumoasă. Eram în alt oraș, și eu, Irin Pilier devenisem Irin Soul. Într-o bisericuță frumoasă, plină de trandafiri roșii și albi, în acea dimineață de duminică Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi trezit. Un apartament, într-o clădire înaltă. Se simțea înălțimea. Se puteau atinge norii. Și acolo, în acel colț ferit, mă dusei și văzând frumos aranjată, în acel loc frumos aranjat, masculin dar dulce, o sabie. Și acea sabie străluci tăios, și o stinsei. Atunci veni în spatele meu el și îi pusei sabia la gât. Poate tăiai, subțire și delicat, și se vărsă sânge. Confuză, mă dusei în baie și mă străduii să îmi revin. Un singur lucru era cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzut în privirea ei, în acea sclipire? După ce o vede într-un fel, o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină în locurile cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
intru într-o clădire și sunt martoră la o crimă. Încerc să fug, însă mă prinde. E mascat. Cu mâinile mă ia prin spate și îmi spune să nu țip. Mă întorc și văd că are un cuțit. Lama îi strălucește(Lamă străluce-îmi place). Tremur și simt că mă pierd, că fac infarct. Mă ia și mă scutură să vadă ce-i cu mine. Îmi înfig ghearele în fața lui și îi scot masca. Îl privesc, apoi îmi iau ochii de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frumos, cu încă un alt ideal. De privești atent, dincolo de oamenii fericiți, care celebrează gloria vieții, se află toate idealurile pierdute, toate acele speranțe neîmplinite și toate acele alegeri greșite. Primele urcă la cer, celelalte două rămân pe pământ. Împreună strălucesc, căci luna le luminează lacrimile. Și împreună se alină. Ele țin petrecerile ce sunt acum, ele susțin întregul oraș. Căci fără umbrele lor, nu ar fi atâta lumină. Și este lumină. Căci în acest moment se nasc, trăiesc o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ați ridica la cer. Dacă i-ai privi de departe, i-ai vedea cum se scindează în două: o parte din ei se urcă la cer, ceilalți se coboară în apele întunecate. Și iată de ce în Veneția până și apele strălucesc. Fii bună și lasă Luna pe cer. Căci noaptea și lumini și umbre coexistă, se întâlnesc pentru a-și alina singurătatea. Nimic nu le poate tulbura fericirea pe care o simt când noaptea le e luminată iar de acele petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
au observat: —Trebuie să fiți tare îndrăgostit de fata căreia îi trimiteți acest buchet. N-am văzut-o din toamnă și atunci doar pentru câteva momente. — Deci n-ați mai ținut legătura. — Nu! A fost ca o cometă care a strălucit atunci pentru mine și pe care am revăzut-o abia azi. —E dragoste la prima vedere. Nu degeaba se spune că uneori poate fi cea mai puternică. —Aveți dreptate. Ajuns la tribunal, a coborât din mașină, a luat buchetul, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spuse într-o zi, pe un ton ce părea că nu știe deloc a șovăi: - Să știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să simtă cu adevărat gusturile narcotice ale prosperității materiale și ale libertății individuale, un desideratum fără vreo acoperire în practică. La vreo trei sute de ani după dansul ridicol al astrului lui Carol al II-lea, steaua norocului chiar avea să strălucească, miraculos, deasupra unui arhipelag din est. Redresarea economică a Japoniei postbelice, determinată, primar, de un sistem de educație aproape exemplar, deschidea porțile bunăstării în Extremul-Orient. Între noi fie spus, românii, profitând de aderarea la Uniunea Europeană, se pregătesc (și ei) de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu se îndura să se desprindă de bieții mei ochelari. Ca de fiecare dată, inima îmi stătu în loc. Alături, în prelungirea raftului central, se deschidea o nouă porțiune de vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere dacă obrajii ei erau înroșiți și ochii îi înotau, parcă, în lacrimi, somptuoase jeleuri de anko închise la culoare. Până mai înainte explodaseră în carnea lor irizații aurii ca niște grăunțe înflorite din jad. Și, într-adevăr, obrajii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a fost deversată alături într-un loc cu multă vegetație formând un alt iaz. Cu ajutorul valului lin, familia lui Pește-gri, fără să simtă, a fost și ea dusă la noua locuință. A doua zi de dimineață, razele sfântului soare au strălucit din nou, pentru a face lumină în cazul neînțelegerii ce s-a iscat între pești și libelule. După ce soarele s-a ridicat pe cer, lungime de-o prăjină față de locul de unde a răsărit, apa din iazuri s-a încălzit, astfel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
grijă de comunitate și asta-i foarte greu, când mijloacele financiare nu mai ajung. Domnule vice, v-am chemat ca să anunț că m-am gândit să ne înscriem în Cartea recordurilor. -Domnule primas, dar e cheltuială mare și nu stăm strălucit la capitolul mijloace financiare. -Domnule vice, scuzați-mă dar nu ați înțeles! După ce ne înscriem și reușim performanța cerută, câștigăm parale frumoase ..... valută forte. La anul poate vrei să mergi undeva în concediu în străinătate. -Domnule primas, nu mă duc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Eu ar trebui să mă supăr, pentru că mi-ai zis „mambătrână”, nu dumneata, i-a reproșat crăiasa, după care a rupt-o de fugă în spatele colibei. Până să se dezmeticească acesta, crăiasa a revenit îmbrăcată în hainele ei obișnuite, care străluceau de i-a zăpăcit vederea bătrânului. Și fără a-i mai acorda răgaz a continuat: -Știu că ești Craiul bărbaților, iar eu sunt Crăiasa inimilor în suferință și am venit din depărtare să limpezim un necaz mare. De data asta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]