3,148 matches
-
Nabucco. În momentul în care cuceritorul intra, Zaccaria îl înfrunta și condamnăndu-i aroganță și blasfemia de a fi pătruns în templu, îl amenenință că o va înjunghia pe Fenena. Ismaele va bloca însă brațul lui Zaccaria care încearcă să o străpungă pe Fenena și o înapoiază tatălui ei. În timp ce Zaccaria și ceilalți evrei îl ocărăsc pe Ismaele, Nabucco ordona că templul să fie jefuit și incendiat (O vinti, îl capo a terra!). Actul ÎI. (Necredinciosul) Ecco...! îl turbo del Signore è
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
întors și a înțeles despre ce este vorba, încearcă și ea să intervină, mai întâi furioasă, apoi cu blândețe, dar totul este în van. De Silva este de neclintit. Ernani nu are altă ieșire decât să își țină jurământul: își străpunge pieptul cu un pumnal și moare. Principalele pagini din opera Ernani Aria Come rugiada al cespite din actul I, scena 1 Rezumat: Ernani își dezvăluie dragostea pentru Elvira și declara celorlați bandiți că dacă aceasta nu va putea să-i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acuzațiile lui Foresto: ea îl asigura că va urma exemplul Juditei care a salvat Israelul prin uciderea lui Holofernes. Aceasta este rațiunea pentru care a acceptat să-l însoțească pe Atilla și pentru care poartă sabie. Cu ea îl va străpunge și își va răzbuna patria și tatăl ucis. Cuprins de remușcări Foresto își îmbrățișează iubita și își declară încă o dată dragostea pentru ea. Tabloul 2. Cortul lui Atilla. Regele doarme păzit de Uldino. Deodată Atilla se trezește înspăimântat de coșmarul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Dunsinane. Asasinii pregătesc o ambuscadă pe domeniile lui Macbeth. Ascunși printre copaci ei așteaptă să-l omoare pe Banco și pe fiul acestuia. Banco și fiul său Fleance traversează teritoriul cu prudență și teama (Come dal ciel precipita). Imediat Banco, străpuns de o sabie asasina, isi avertizează cu ultima suflare fiul să fugă. Tabloul 3. Sala de banchete a castelului Dunsinane. Un mare banchet are loc în castelul lui Macbeth pentru a sărbători pe noul rege. Unul din asasini se strecoară
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care nu știu să surâdă) Îl judecă atât de aspru pe Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva lui Richelieu. L-a atacat cu mintea sa incisivă, strălucitoare și veninoasă, cum ai străpunge cu un stilet de cristal otrăvit. Astfel, Chamfort - oricât de ateu ar fi fost - a purtat jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plecare. Saloanele Marii Britanii s-au ocupat de Brummell exilat tot atât de mult ca și când ar fi fost acolo, dictându-și deciziile asupra lumii pe care o supui atâta vreme cât o iubești, dar care te nimicește În clipa când fugi de ea. Atenția publică străpungea ceața, străbătea marea și ajungea la celălalt țărm, În orașul străin unde Brummell se refugiase. Eleganții făcură nenumărate pelerinaje la Calais. Au fost văzuți acolo ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, de Bedford; lorzii Sefton, Jersey, Willoughby
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai mult sub influența gândirii, cu atât amănuntele vieții s-au Înnobilat, s-au curățat, s-au Înălțat. Pe această pantă, pe nesimțite, creștinismul revoluției noastre a luat locul politeismului feudalității; În felul acesta, un sentiment adevărat a reușit să străpungă și să devină vizibil până și În semnele materiale și schimbătoare ale puterii noastre. Și așa ne-am Întors În punctul de plecare: la adorarea vițelului de aur. Cu deosebirea că idolul vorbește, merge, gândește, Într-un cuvânt, este un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care Îl acoperă pe om și cele folositoare lui. După câte se pare, am folosit tot ce se putea, chiar și limbajul, spre a relua spusele dlui de Tayllerand, pentru a ascunde o viață, o idee care, În ciuda strădaniilor noastre, străpunge toate vălurile. Cu toate că nu intenționăm să dăm acestei reguli o importanță mai mare decât cea pe care o merită, vom consemna mai jos unele dintre aceste reguli: XXXII Eleganța cere cu strășnicie ca mijloacele să fie adecvate scopului. Plecând de la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul, de Îndată ce el a fost străpuns (P. Ricoeur, 1968, p. 1042). Interpretarea alegorică a mitului, creată de vechii greci și dezvoltată din vechime până În prezent aproape fără Întrerupere, are un caracter fundamental recuperatoriu: ea Încercă să salveze, prin diverse strategii interpretative, un sens pervertit de Învelișul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în sine inextricabilă, ca nodul din Gordion, „omul gordian” al lui D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma, Icar, Sisif, Teseu, Enkidu, Orfeu sunt embleme pentru „peregrinul” în spirit, către începutul absolut al marilor paradigme. Anabaza prin tărâmul sinelui străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
tabere. Sunt războinici, liberi, neînfrânați și până într-atât de sălbatici și cruzi, încât și femeile merg la război împreună cu bărbații. Datoria tinerelor femei este să tragă cu arcul, să călărească și să vâneze. Când ajung mari se îndeletnicesc să străpungă dușmanul, lucru atât de important încât faptul de a nu fi ucis pe nimeni este socotit o necinste".7 Urmele lăsate de iazigi în regiunile est-carpatice sunt puține, ei au rămas aici o scurtă perioadă de timp, descoperirile ce datează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub asaltul atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia și Macedonia, ajungând până la Constantinopol. Ulterior, în cursul primei jumătăți a secolului al VII-lea, alte triburi slave, ale sârbilor și croaților, pătrund în sudul Dunării, pe la apus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provocate de către tânărul Ludovic și care descriu un temperament coleric." Dacă este supărat, lovește, o zgârie pe guvernanță, si umplând-o cu lovituri de picior, urlă: « Am să vă ucid. Am să vă tăi gâtul cu cuțitul. Am să vă străpung mâinile. »"<footnote Simone Bertiere, Leș Reines de France au temps des Bourbons, DeFallois, Paris, 1997, p. 129:"Și on le contrarie, îl trépigne, égratigne să gouvernante et la bourre de coups de pied, îl hurle: « Je vous tuerai. Je vous
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Apoi, o vibrație puternică s-a răspândit în talpa încălțămintei noastre. Pământul se zguduia. Și norul, devenit galben, s-a înălțat până la soare și l-a eclipsat. Toate zgomotele au pierit, acoperite de vacarmul metalic al șenilelor. Primul tun a străpuns zidul de praf, a apărut brusc tancul comandantului, apoi al doilea, al treilea... Și, înainte de a se opri, tancurile descriau o curbă strâmtă pentru a intra în rând lângă cel precedent. Șenilele lor pocneau atunci și mai furios, rupând iarba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în casa mare de lemn, în fața unei scări înnegrite de timp. Treptele scoteau gemete tânguitoare sub pașii ei. Culoarele erau înțesate de dulapuri vechi, de cutii mari de carton, îngrămădite de-a lungul pereților, de biciclete, de oglinzi vechi care străpungeau spațiul acela cavernos cu o perspectivă neașteptată. Între zidurile întunecate plutea un miros de lemn ars, care se îmbina cu frigul adus de Charlotte în cutele paltonului. A văzut-o la capătul culoarului, la primul etaj. O femeie tânără, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un gând m-a uimit prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii. Cu totul absurd, m-am gândit la un polițist care s-ar năpusti pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ești, megieș Îmi ești, ca răzeș ce mă găsesc, și știu bine că n-are să-mi fie moale, când m-oi Întoarce acasă, unde mă așteaptă nevoile. Dar să nu vă fie cu supărare, ia, palmele aceste țărănești ale noastre străpunse de pălămidă și pline de bătături, cum le vedeți, vă țin pe dumneavoastră de-atâta amar de vreme și vă fac de huzuriți de bine. La aceste vorbe,[...] colonelul Alexandru Cuza a dat mâna prietenește cu moș Ion Roată. În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Cum e acolo ?” ,, Bine. “ ,,Dar aste decorații, cum, cine ți le-au dat ?” ,, Chiar domnitorul nostru ș-al vostru Împărat.” ,, Dar pentru care fapte ?” ,, Știu eu ?... Cică drept plată Că am luat eu steagul redutei... și pe dată Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit În șanț...” ,, Dar ce rang, ai, voinice ?” ,, Am rang... de Dorobanț !” Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul, Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul Se nșiră, poartă arma, salută cu onor Românul care
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mii de morți. O, Dumnezeul meu, dă-mi curagiu, sau voi cădea de durere de nu vei veni într-ajutorul meu! Se așeză în poalele capelei pescarilor. Madona de Sorrenta era fecioara celor șapte dureri, sculptorul o înfățișase cu inima străpunsă cu șapte săbii, în vreme ce pe brațe ținea pe Cristos murind. Vederea aceștii marmure ce atât se potrivea cu impresiile inimii sale pare că ar fi aruncat un balsam mântuitor în sufletul junelui artist și inscripția Stabat mater dolorosa ce era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poate de scump, și merse apoi târziu noaptea la înverșunatul Asan. Acesta, cum îl zări pe cel chemat, îi veni o furie sălbatică și trase repede sabia. Dar tot așa de repede o trase Ivanco pe a sa, lovi și străpunse pe Asan și puse capăt neplăcut vieții eroicului conducător al românilor. Ivanco fugi din locul faptei sale, se puse-n înțelegere cu confidenții și tovarășii săi și se hotărâră a ridica flamura răzvrătirii, căci și fără de aceasta rudele, prietenii și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un nuor negru și greu de dușmani învăluie din toate părțile pe vitejii cavaleri, carii nici se pot desfășura spre luptă formală, nici pot căuta scăparea cu fuga, ci cad sub grozava mulțime și-năbușătoarea năvălire a contrarilor lor, cumanii-i străpung cu săgeți și darde, îi apucă de gât cu seceri și lațuri, până ce cavalerii cad în sfârșit, fără de scăpare, de pe caii străpunși sub ei. Câmpul de luptă e plin de cadavrele latinilor, țărâna e-ncruntată de sângele vitezei lor cete. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici pot căuta scăparea cu fuga, ci cad sub grozava mulțime și-năbușătoarea năvălire a contrarilor lor, cumanii-i străpung cu săgeți și darde, îi apucă de gât cu seceri și lațuri, până ce cavalerii cad în sfârșit, fără de scăpare, de pe caii străpunși sub ei. Câmpul de luptă e plin de cadavrele latinilor, țărâna e-ncruntată de sângele vitezei lor cete. Cu toată eroica lor vitejie personală, contele Ludovic de Blois cade pe câmpul de onoare, împăratul Balduin cade de viu în prinsoarea inamicului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din mâni sigure frumoasa lor pradă. Atunci Ioannițiu se-mbărbătă din nou, purcese în sudul țării, ce nu era apărat, și-ncepu împresurarea marelui și bogatului oraș Thessaloniki. Într-o noapte (a[nul] 1207) îl aflară însă în cortul său, străpuns de-o mână necunoscută, ne-nsuflețit și scăldat în sângele său propriu. Povestea îmbla și se crezu că marele mucenic Dimitrie, patronul orașului Thessaloniki, ar fi străpuns cu lancea pe năvălitorul asupra acestui oraș. Nemulțumit c-o moarte de rând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Thessaloniki. Într-o noapte (a[nul] 1207) îl aflară însă în cortul său, străpuns de-o mână necunoscută, ne-nsuflețit și scăldat în sângele său propriu. Povestea îmbla și se crezu că marele mucenic Dimitrie, patronul orașului Thessaloniki, ar fi străpuns cu lancea pe năvălitorul asupra acestui oraș. Nemulțumit c-o moarte de rând, pricinuită prin boală de plămâni, de care susțineau mulți c-ar fi murit acest stăpânitor, tradiția populară spunea că judecata lui Dumnezeu trecuse asupra lui, măturând de pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la inamic. Dar Mihail nu se-ncurcă de acest semn care menea a rău, ci sare pe un alt cal și s-aruncă, țiind lancea în mână și însoțit de câțiva călăreți, c-un neastâmpăr furios asupra amogabanilor, dintre cari străpunge pe unul cu lancea, iar pe altul îl spintecă cu sabia. Dar, lesne de recunoscut de departe prin insigniile vredniciei sale împărătești, el devine numaidecât ținta atacurilor dușmane. Doi ostași persani curajoși, acoperiți de pavăza lată obicinuită la poporul lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]