1,359 matches
-
aparține eului liric. Versurile încearcă să redea simultan și caracterul pictural al descrierii și senzația de împietrire sufletească: Lumina se prelingea în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin;/ caligrafiat de Destin pe brațul meu stâng duceam străveziu/ o ancoră de galeră, un cuvânt: "desnănejde", altă vorbă: "speranță"". Reluările de la un vers la altul ale unei secvențe de text, cu schimbarea ideii și ruperea de ritm oferă o înlănțuire aparte a textului, sensul este configurat și reconfigurat ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat, oarecum umflat: "Vă spun: "Aici am întâlnit Moartea cu aripi străvezii de ceață/ cum arunca sorții (...)"", "pe cuvânt de cinste poetul Constant Tonegaru a văzut Moartea/ plutind deasupra plantațiilor desfrunzite de ceai". Retorica certitudinii nu face decât să pună sub semnul întrebării universul pe care-l contituie textul. Anularea granițelor e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că integrarea noastră chinuită în familia europeană a fost șansa istorică de a evita derapajele autoritarismului și ale statului dirijat de căpușe politice influente care administrează în beneficiul propriu (al lor și al camarilei asociate) resursele naționale așa cum se întrevede, străveziu, în statele ne-europene din zonă, și am taxat, de fiecare dată, euroscepticismul drept o derivă marginală izvorâtă din dreptul la opinie separată garantat doar de democrațiile liberale, singurele care, contrar adversarilor politici declarați - ideologiile totalitare -, sprijină și încurajează discursurile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
plăcut sportul și, diletant, am jucat fotbal și baschet, am urcat munții, sau, ani în șir, în liceu și în facultate, singurul meu mijloc de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și amețit profilactic de muzica strecurată de căștile inevitabil înfipte în urechi, alergând în neștire pentru a uita de mizeriile și apăsările vieții de zi cu zi în capitalism, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din cer și mare, asemenea lui Neptun (după concepția lui Platon), ca un „tânăr voievod”, „un mort frumos cu ochii vi?. În ipostaza angelică, Luceafărul are o frumusețe clădită pe motive romantice: „păr de aur moale", „umerele goale", „umbra feței străvezii.” În contrast cu paloarea feței, sunt ochii; ei ilustrează prin scânteiere viața interioară. Strălucirea lor este interpretată de fată ca semn al morții: „Lucești fără de viață... Și ochiul tău măngheață”. Ea Înțelege flacăra din ochii Luceafărului ca semn al glacialității stelare și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
stabilitate. Nu știu să mă joc cu foaia de hârtie. O mâzgălesc la serviciu cu pixuri albastre și roșii, o dau de la dreapta spre stânga când citesc vreo carte. Mai știu să fac însemnări pe post-it-uri galbene, să cumpăr șervețele străvezii și parfumate, să ambalez stângaci cadouri, să tapetez un raft din dulapul cu haine, să dau CTRL+P. Când mă enervez, mi se pare inutilă, o strâng în pumn și o arunc la coș. Dacă m-ar vedea, Carlo Giovani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii netulburate se înălța de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire către Ziditorul puternic a toată făptura..." (Calistrat Hogaș, Singur) Exemplificați, în enunțuri
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
solicitate de aceștia. Așadar, conform ordinelor primite, principalilor autori - câte trei din fiecare dosar - le s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din abuz în serviciu și alte fapte concurente, în subminare a economiei naționale, motivațiile acestei aberante decizii fiind străvezii: darea unor exemple descurajante, posibile atât prin folosirea ca sperietoare a Securității, care a preluat cauzele respective, cât și prin aplicarea pedepsei capitale celor inculpați de săvârșirea infracțiunii de subminare. Pentru noi, anchetatorii, viitoarele sentințe erau absolut previzibile, singura necunoscută
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
vorbit din care cuvîntul "umor" să absenteze; el desemnează, de obicei, înclinarea de a rîde de slăbiciuni și gafe, de a lansa calambururi și vorbe de duh, de a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în veritabile vituperări, "țintele" acestora fiind denunțate ca singure
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Mama se resemnează, nu zice nimic... În vis e o legătură strânsă între mine și mama, un legământ încălcat de ea în favoarea acelui bărbat, probabil amant... Deși ninge, e doar într-o rochiță de vară, subțire (o rochie verde, aproape străvezie, o are de la „ajutorul american“, când la Belcești a sosit un vagon întreg cu îmbrăcăminte și cu alimente, însoțit de o tipă frumoasă, înaltă, blondă, de la crucea roșie, care vorbea engleza... a ajutat-o pe mama să probeze cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
formele lor restrictive. Cu prietenie, Vasile Fantasm-Express Bogdan Romaniuc În timp ce Mihail Alexandrovici Berlioz Încerca să-i demonstreze prietenului său, poetul Ivan Bezdomnâi, că Hristos nu a existat cu adevărat, În parcul Patriarșie prudî din Moscova Își făcu apariția „un cetățean străveziu“, cu o „față batjocoritoare“. După ce Berlioz sfârșește tragic sub roțile unui tramvai, Ivan Bezdomnâi sesizează autoritățile de prezența diabolicului profesor Wolland. În loc să trimită „cinci motociclete cu mitraliere pentru prinderea unui consultant străin“, miliția moscovită Îl internează pe poet Într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nordice să ne admire bronzul nativ și vom suferi care din noi nu-l avem... Se vor împotrivi la început destui, cam aceiași care au acceptat greu să-l vindem pe Vlad Țepeș vampir... E de la Escapism: 2008 va fi străveziu că aerul, apa și razele. Recunosc, pe E-ul asta l-am zărit cel mai difuz, cel mai sticlos, cel mai iluzoriu. Dar am înțeles că el le înglobează, prin suprapunere paradoxala, pe celelalte două. Am știut că nu vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
O mare vioaie și sprintenă ca un pui de căprioară care savurează din plin primii pași zburdalnici și încă timizi dar cu o încercare tot mai persistentă de ai ordona. Totul este nostim și frumos. Andante o apă liniștită și străvezie. Totul se vede de la suprafață până în adâncuri. Clădiri, corăbii care pentru cei prezenți demult au dispărut, însă ele duc o altă viață acolo departe în adâncuri și în eternitate. Final marea învolburată cu ambarcațiuni, care n-au nici o șansă de
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
asculta jazz decât în zile ploioase sau nopți de insomnie, când numai gândul la cineva care se gândește la mine mă salvează de refugiul în alcool - modalitate la-ndemână pentru angoasele individului obișnuit să folosească materia cenușie în scopuri deloc străvezii... Vine o vârstă la care asemenea momente nu pot fi evitate. Ca să nu cazi în prostie, ce-ți rămâne de făcut? O altă carte, un alt disc, un alt proiect? Și pe urmă? Abisul e tot acolo, nemișcat & consistent, îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și picant-ademenitoare și longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
bluejeans, câteva tricouri și un pulovăr, dar nu neapărat niște răspunsuri așteptate, și lâna facială a unui guru care îl pomenește pe Mahatma Gandhi, America is becoming the Whole, și rock-n-rollul de întreținere, și yoga învățată la botul calului de străvezia generație flower-power, de la șira spinării pornește totul, Eart Light, Water, Wind and Fire, și Joe Cocker ca un paralitic transpirat mimând a fi o chitară cu What do I do în pantofi din steagul patriei, with a little help from
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
urmărite, o relaxare totală. Nu-i păsa absolut deloc de impactul la public pe care l-ar avea o (altă) anchetă, îl durea fix în cot de orice ar spune opinia publică. Cu un rânjet disprețuitor, își crea numai explicații străvezii pentru eventuale întrebări venite din partea procurorilor, spunându-i conlocutorului Ciorbă, deja „trădător“ la momentul respectiv: tu să spui așa, eu o să zic așa... Etc. Și încheind, zeflemitor, cu un perfect românesc „Dă-i în pizda mă-sii!“, pe care, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
De câteva zile Scămoșilă doarme în dulapul de haine. Muțeasca a făcut bronșită. Uneori pun radioul să cânte, desfac o umbrelă roșie, de damă, o așez jos și privesc lumina trecută prin pânza ei. Citesc puțin. Dorm mult. Visez legume străvezii și oameni necunoscuți. 6) Ce fericit vrea să pară! El stă liniștit și așteaptă cele douăzeci de zile când e lovit de har, cel puțin așa spune. Sub cuvintele astea se ascunde o teamă înfiorătore de moarte! 7) Rămâne mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
atingere l-ar fi putut fărâma, porni spre gară să prindă ultimul tren spre satul său. Levitația Întotdeauna mi-am dorit ca prin voința mea nemărginită să mă rostogolesc în aer minute în șir, săltându-mă de la pământ în văzduhul străveziu și pur. Odată, pentru o zi, visul meu s-a împlinit. Mă ridicam drept, ca o lumânare, deasupra pământului și pluteam așa cât voiam, ore în șir. Uneori, printr-un simplu impuls, împingând asfaltul cu vârfurile picioarelor, mă înălțam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nemuririi, se văd și se aud cu claritate din locul unde m-am așezat. I-am privit cu viu interes câteva clipe, apoi m-am întins pe nisip cu fața în sus. Vedeam cerul și coroanele copacilor seculari, un cer străveziu, de o culoare neînchipuită, uniformă, un alb albastru profund, încât deodată am simțit o liniște deplină, plutitoare. Ramurile încremeniseră parcă, mișcarea abia perceptibilă a aerului aducea o neclintire a cerului, armonizată de freamătul ușor nestăpânit, de o dorință nebănuită, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să suportăm cu stoicism o singurătate solemnă în mijlocul oamenilor și a naturii. Pe nisipul cald de lângă bazinul cu apă verzuie stăm întinși cu fața în sus, alături de alte trupuri dezgolite, întinse la soare. Eu privesc captivat cerul albastru, curat și străveziu. Mariana fumează ca întotdeauna. Mă ridic să văd cine mai e pe plajă. De cealaltă parte o văd pe patroana barului din colțul străzii mele: stă pe o parte și privește vag în direcția noastră. Are un corp frumos cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în noaptea următoare. Trebuie să dau jos fotografiile, își spunea. Umbrele astea de pe pereți devin fantome. Bine că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]