1,879 matches
-
strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele deschise. Voichița se aruncă, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al vostru, domnilor! Da! Le tăgăduiți orice drept, Îi disprețuiți! Dar nu uitați că, dacă n-ar fi ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe și țes stofă fină, ei aduc din țări Îndepărtate pietre prețioase și armăsari mândri, piei și sare! Ce-ar fi viața noastră fără toate acestea? și care le e plata? Nimic altceva decât lovituri, umilințe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Părul negru, cârlionțat, Îi cădea pe umeri descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strânse inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și și Întoarse capul ca să poată rezista ispitei. Ține totul cald, prietene Albin. știi bine că nu pierd niciodată ocazia să mă În frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răspunse cu un zâmbet, iar Solomon Își ceru iertare că nu Îl salutase potrivit rangului său. După ce se așezară cu toții, gazda spuse: — Vă rog să mă iertați dacă nu Înțeleg! De ce trebuie un domn atât de nobil să călătorească În straie atât de nepotrivite? Sunteți cumva În primejdie? Dacă e așa, vă rog să credeți că vă vom ajuta pe cât ne stă În putință. Cu toată smerenia, vă rog să dispuneți de mine și de casa protectorului meu, ca și cum ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
străvechi al satelor Bucovinei, mâinile harnice ale omului și mintea lui ascuțită, ingenioasă, talentul lui creator, i-au dat satului o altă înfățișare. La sfârșit de săptămână, în satele bucovinene se deschid capacele lăzilor de zestre, scoțându-se la iveală straiele tradiționale menite să cinstească pe omul care le îmbracă și să-i împodobească bucuria petrecerii zilei de sărbătoare. Bătrânii meșteri din Costișa, printre care domnul (zis) Verigă (Ion Covașă) au luat din grădina naturii căldura și armonia culorilor vegetale. Au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unde dânsa se strecurase prin „relații“. De la fereastra înaltă a camerei ei ce da spre curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de umbre și măriri,/ cu zările răsfrânte în cristale/ și-n dăinuirea vechilor zidiri..." (Dumitru VACARIU) Pentru un nemțean, stabilit în dulcele târg, nu există decât un loc de intrare și acela e Rohatca Păcurarilor, unde înaintașii mei își scuturau straiele și își înlăturau de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu o încercare și o răsplată, pentru cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
razele civilizației, o mare prefacere s-au ivit în toate, o schimbare răpide s-au săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbine au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante, și în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ca în foiletonul satiric Voiajul diavolului, apărut în Albina românească (1845, nr. 36 și 37). De când oare au început ieșenii să coboare mai frecvent în iad? „- De când civilizația au început în zodia Racului, adecă pe dos, de când s-au lepădat straiele vechi mai nainte de a fi gata cele nouă, de când se învață dialecte streine dând uitărei limba mumei, de când luxul și romansurile sânt mai trebuitoare decât pâinea cea de toate zilele, și de când, fără căpital moral, urmează mania voiajurilor. Damele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lipsește imaginea balului, omisiune remediată câțiva ani mai târziu prin gravurile lui Charles Doussault, Recepție la Curtea domnească din București și Recepție la Curtea domnească din Iași (1843). În extrema dreaptă a celei dintâi, ne rețin atenția un bătrân în strai răsăritean, instalat comod într un fotoliu, și două femei tinere, cu rochii și coafuri moderne. Spre marginea opusă a desenului, un grup de trei doamne arborând aceeași toaletă. Gravura de la Iași ne rezervă o surpriză. Și aici apar un bătrân
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
turcește și jumătate căzăcește, vine și întreabă pe provincial: cine i, de unde-i și unde trage?“; „O altă amfibie vine și-l întreabă de n-are marfă cu dânsul“ (M. Kogălniceanu, Fiziologia provincialului în Iași); „Ispravnicul era o amfibie cu straie moldovenești sau leho-asiatice, la picioare neamț, la cap franțoz, la brâu purta sabie și la șapcă roș“ (G. Sion, Un curcan. Novelă din Moldova). Mulți oameni de o anume vârstă și condiție socială adoptaseră costumul „ruso-turc“ evocat mai sus de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din clasa de mijloc. Concluzia cea mai prețioasă a dioramei înfățișate se poate rezuma în trei cuvinte: egalitatea e diacronică! 8 „Arma întâi și cea mai grozavă care a bătut cetatea trecutului - susține A. Russo - a fost schimbarea portului vechi. Straiul făcea omul; feliul hainei modelează trupul și mintea, și întipărește din părinți în fii tradițiile și obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a țărilor române este neapărat schimbul portului; țivilizația de astăzi este fapta logică a părăsirei hainilor vechi; ideea nouă a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
comediile deceniului 5 și dau chiar titlul uneia dintre ele sunt un produs marginal, dar elocvent al nivelării aparențelor sociale. Cu vreo 20 de ani mai devreme, cine s-ar fi gândit - necum să fi cutezat - să se îmbrace în straie boierești și să se dea drept agă sau spătar? Odată cu adoptarea hainelor egalității, asemenea inițiative devin posibile și îmbietoare. 9 La moartea tatălui său, Ion Ghica lua asupră-i lichidarea unei datorii a defunctului față de marele ban Tudorache Văcărescu: „A
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de minune, cine scria ca logofătu Scoarță? Ei! ei! când eram la zărăfia ispravnicului județului Slam Rămnic, scrisoarea mea era ca mărgăritaru.“ Cu asemenea deosebiri în formația intelectuală, neînțelegerea soților e perpetuă. Postelnicul nu se împacă în ruptul capului cu straiele nemțești în care l-a îmbrăcat nevasta și tună împotriva „romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu „hanami” (admirarea florilor de cireș), dar și ca pe un bun prilej de întâlnire și de distracție la umbra cireșilor în floare. Rozul florilor se combină foarte bine cu verdele crud al ierbii. Oamenii sunt frumos îmbrăcați, unii în strai tradițional. Femeile sunt foarte cochete, îmbrăcând tradiționalele kimonouri în culori ce rivalizează cu florile. Deși festivalurile se petrec în comunități unde participă toată lumea, de la mic la mare, „hanami” are ceva special. De ea te poți bucura și în solitudine... Cei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Așa s-au părăduit toate averile boerești. Caceaunu Mishodolschi. Nistrul văzut de sus, dela școala technică 25 Iulie. La Vasile Cudalbă, moldovan care-și aduce aminte de la 1877 și mai dincoace chiar când norodul din Basarabia umbla îmbrăcat încă în straie albe și cu cojoacele... Acu obiceiul acesta s-a pierdut și toată lumea poartă straie rusești (adică evropenești, cu șapcă și blană rusă). Femeia lui, Ecaterina Andreevna a avut mamă și bunică care au trăit peste 100 de ani. Una a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
școala technică 25 Iulie. La Vasile Cudalbă, moldovan care-și aduce aminte de la 1877 și mai dincoace chiar când norodul din Basarabia umbla îmbrăcat încă în straie albe și cu cojoacele... Acu obiceiul acesta s-a pierdut și toată lumea poartă straie rusești (adică evropenești, cu șapcă și blană rusă). Femeia lui, Ecaterina Andreevna a avut mamă și bunică care au trăit peste 100 de ani. Una a murit chiar anul trecut. Ea ne vorbește despre una din aceste bătrâne care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sufletul fiecărei femei, înflorește și se ofilește un trandafir. lazuri = curături. grohotișuri = adunături de bolovani și morene. Braniște = rezervă domnească de pământuri. Seimeni îmbrăcați în roșu, darabani în haine cerchezești verzi, calarași cu bonte și nadragi albaștri și arnăuțime cu straie cusute cu fir și înarmată cu pistoale și iatagane. Fabrica de avioane Din orașul zis Arad Nu ne costă milioane Ci bătând fii lui Arpad. (Ionescu tipograful) Pământ mormânt Pavimentul, monumentum dovezi de viață îmbielșugată, ordonată și civilizată odinioară. harșaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație curat românească. 29 Aug. Bèliu. Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău Că nu-i tău tăt a tău... a zăpsi. primariul, morariul. 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
RUXANDA] [1927]* Dintr-o colindă basarabeană: Câte flori sunt pre pământ Toate mărg la jurământ. Numa spicu grâului Și cu lemnu Domnului Stau la poarta Raiului Și judecă florile Unde li-s mirosurile. Le-au luat madamele Să-și stropască straele. (Șezătoarea an. XXXVI, no. 6-7.) Tot din același loc din Iertăciune la nuntă: Că (Dumnezeu) în raiu a făcut Pe strămoșul nostru Adam, De ne tragem și noi din neam, Cu frumusețele din soare Și cu ochii din mare; Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Umblă cu vorba (boierii) Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) S-a săvârșit și s-a mutat întru veșnica viețuire. 1471 50 1421 14 Sept. 1472. Maria din Mangop Ioanichie dela Rădăuți Laiotă Mihai Vrânceanu a îmbrăcat Birtoc (cuscru) ( ) straiul de Spătar Bodea, vornic Varlaam dela Zografi Duma dela Hotin hram Sf. Gheorghe Mârza dela Cetatea Albă (r.t.) Luca dela C.A. pentru odihna sfânt răpo Pascu dela Kilia saților păr. noștri cu Fete Gotcă Roman inima cernită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri, paici, picheri, cafegiu, cel care taie bătăturile și unghiile strălucirii sale, cel care aduce straiele parfumate; cel care aduce papucii roșii ai umbrei lui Alah pe pământ. Bucătarul Măriei sale are o sută de calfe și Barlavagiul Măriei sale cinci sute de calfe. În jurul Măriei sale se află și câzbaragoși și vizirii, și vracii, și cetitorii de stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]