26,711 matches
-
țeapăn. Găsise În ea doar atâta putere cât să ajungă Împleticindu-se În dormitor și să se prăbușească În pat fără să se mai spele, iar acum se simțea Înecată În sudoare rece, ca și cum ar fi fost acoperită de un strat subțire de vopsea proaspătă. Pe când se Îmbrăca, a sunat iarăși telefonul. Ciudat, i s-a părut primejdios, cu toate că acum era pe de-a-ntregul trează și cu capul limpede. A luat receptorul cu grijă și l-a dus la ureche fără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreme și i-a luat ceva timp să-și aducă aminte unde pusese cutia. A dat peste ea În debaraua unde arunca ce nu-i era de folosință zilnică, lucruri Îngrămădite pe măsură ce anii treceau. Astfel, scormonind ca un arheolog prin straturile propriei existențe, o găsise intactă, o fosilă rară din adolescență, Îngropată sub cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo, lucrurile rareori mai ieșeau la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se miște, să-și limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și pentru Adam. Pe altă cutie scria Spam și era ilustrată cu ceva care arăta a jambon tăiat În felii aranjate pe un platou decorat cu panglicuțe și balonașe festive, Însă când a deschis-o a dat doar de un strat de untură. Habar n-avea ce s-ar fi putut găsi dedesubt. OK, nu intra În panică, Mar garet Bates, și-a zis, nu te pierde, poți să te stăpânești! — Mick, a strigat ea cu jumătate de glas, dă-mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămînă lîngă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale...". Proza Doinei Popa explorează ceea ce e dincolo de "circumferințele creierelor", pulverizează amănuntele, cu voluptate, aproape, pentru a le (re)organiza apoi, în tot felul de variante ale cuplului soții Nik și Nina Alexe, Trofin, Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru o eventuală expulzie, îi tremurau picioarele, fața deshidratată se uscase, celulele se descuamau strat după strat într-un ritm fulgerător, o pulbere albicioasă ca de făină se cernea pe haine. Iar am ajuns la extremă, își spunea ea și o pornea sprijinindu-se de pereții holului către pat. Credea că este imbatabilă atunci când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru o eventuală expulzie, îi tremurau picioarele, fața deshidratată se uscase, celulele se descuamau strat după strat într-un ritm fulgerător, o pulbere albicioasă ca de făină se cernea pe haine. Iar am ajuns la extremă, își spunea ea și o pornea sprijinindu-se de pereții holului către pat. Credea că este imbatabilă atunci când a reapărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin de particule asemănătoare, circulația lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hotărâse s-o transfere pe Carmina la biblioteca uzinei. Avusese și Ovidiu contribuția lui. Câteva telefoane și totul se aranjase, cu atâtea nenumărate relații. Femeia ședea în fața ferestrei și privea în curtea uzinei, aleile de ciment, panourile cu diverse citate, straturile de pansele intens colorate. La mesele de lectură două tinere răsfoiau presa literară și sporovoiau încetișor despre semnatarii articolelor, spunându-le pe nume ca și cum le erau cel puțin veri primari. Atunci, dintr-odată, Carmina a sesizat cum sângele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o parte, unde s-a turnat și o alee cu pietriș, ca loc de parcare, iar fațadă lungă are ferestre acolo unde odinioară erau uși. Acestea dau spre o grădină plăcută privirii, lipsită de pretenții, cu o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a fost construită o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fost atât de ghinionist în căsnicie. Am plecat spunându-mi că știu răspunsul la această întrebare: vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de parcă ar fi fost târât de o forță invizibilă, dar cu cât se străduia mai mult să alerge spre mine, cu-atât mai rapid alerga de-a-ndăratelea, până când, într-un târziu, s-a dezechilibrat și a căzut pe spate într-un strat cu flori. A fost cea mai nostima fază din viața mea, zise Adrian, izbucnind încă o dată în hohote de râs. Cel puțin așa mi s-a părut atunci, adaugă el, observând că povestea n-o amuză la fel de mult și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și rămas bun de la meleagurile noastre, la început de drum. Jivinele pădurii își caută adăposturi pentru iarnă, iar oamenii își încheie ultimele lucrări agricole și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate acum departe. Soarele aleargă ceva mai leneș în cursa lui milenară pe bolta nesfârșită și încă senină a cerului. În straturile din grădină florile-s trudite în noaptea care a trecut, o ceață diafană, zburând ca peste un câmp de bătălie, le-a acoperit cu întunecatele-i mistere, luându-le culoarea și parfumul. Un trandafir moare pătând cuprinsul din juru-i ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unei sănătăți de fier fără de care gazda sa risca să se aleagă cu o Înmormântare neprevăzută. Nu vă simțiți bine, domnu' Dionisie? Întrebă abia auzit Gheretă. Poate Își căuta cuvintele. Omul ăsta precis e tapetat pe dinăuntru cu cuvinte. Câteva straturi. Are nevoie de timp ca să le găsească pe cele potrivite. Numai de nu le va fi șters sângele În circulația lui. Căutarea Îi făcea se pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi s-a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia domnul Moduna, Înfipt ca un par În stratul cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi, respirând prudent, ca să nu tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf. Luă un tifon aflat la Îndemână pe un raft al bibliotecii și, cu aceeași grijă pentru contur, Îndepărtă praful. 35. Mulțimea din piață aștepta nerăbdătoare. Succesul spectacolului era garantat. Din când În când, un grup de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză, ființe vii ale căror siluete pot fi văzute dincolo de straturile de culori, ca Într-un fel de body painting. Ce Înseamnă asta nu contează. Chiar că nu contează, zise Încetișor Eugen Pascu. Ideea, Însă, Îi plăcea. Ceilalți trei pictori Îi făcură semn să tacă, gata să asculte comentariile Violetei. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trăite începuse să mă scoată din țărână, expunând noi suprafețe și noi muchii. Oare un nimic poate fi înlăturat așa cum poate fi înlăturat ceva? M-am întrebat ce altceva mai putea fi îngropat acolo, ce aș putea deveni dacă toate straturile astea de absență și pierdere și lucruri rele ar fi vreodată dezgropate și luate de acolo. * — Se pare că asta e. — Mda. Am desenat traseul pe hartă ca să-l vadă și Scout... Cred că ne aflăm în „a“. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare mi se îngrămădiră în gât vrând cu disperare să-i spargă scutul acela stupid și impasibil. — Ei, nu-ți face griji, n-o să mai repet greșeala asta. Scout mă privi prin stratul gros de sticlă. Eu nu puteam s-o văd, nu-i puteam citi expresia feței. — Bine, spuse ea, încet și monoton. Atunci asta-i tot. În mine vuia un foc uriaș, șocul și rușinea și-o tristețe îngrozitoare arzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]