10,586 matches
-
Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte ca Hunter să ajungă acasă. Din punct de vedere emoțional, Însă, eram dărâmată. Când trecusem grăbită pe lângă portar, sperând că nu-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra scării. —Sophia nu este niciodată punctuală. Face parte din atracția ei ucigătoare pentru bărbați. După ce spuse asta, Marci se strecură prin Îmbulzeala care șerpuia În sus pe scara spre mezanin. M-am ținut după ea, cuprinsă fiind de o stare de amorțeală: tot ceea ce mă aștepta nu era decât o groaznică teroare. Eram și eu, o dată În viață, ușurată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tare fiului dumneaei. Patrick îl chema. Aș vrea să găsesc toate exemplarele dintr-o anumită carte. Ținând telefonul între ureche și umărul umflat al sacoului, Helen Boyle își deschide poșetuța roz cu alb și scoate o pereche de mănuși albe. Strecurându-și degetele pe rând în mănușă, zice: — Mona? Aș vrea să știu dacă se întâmplă să mai aibă un exemplar din cartea respectivă. Îmi pare rău, dar nu pot să-i spun de ce. Mi-e teamă că domnul Streator nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-vă oamenii înălțând rugăciuni și cântând imnuri pentru a alunga orice sunet aducător de moarte. Imaginați-vă oamenii cu mâinile încleștate pe urechi, fugind de orice cântec sau cuvântare în care cineva ar putea încifra moartea, precum un dement care strecoară otravă într-un flacon de aspirină. Fugind de orice cuvânt nou. Orice nu e deja cuprins de înțelegrea lor va fi suspect, primejdios. Evitat. O carantină împotriva comunicării. Și, dacă aceasta este o vrajă aducătoare de moarte, o incantație, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l strecoară la loc în geantă. Mărgelele de la gâtul ei sunt dintr-o piatră verde, intercalate cu mărgele de aur. Sub ele poartă șiraguri de perle. N-am mai văzut în viața mea asemenea bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul de la lift, omul căruia i-am sortit moartea, avea trei copii, toți sub șase ani. Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întorc și-l întreb: Chiar nu se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile primitive, Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără. Crapă geamul și strecoară cartea prin el, iar flăcările izbucnesc în vânt înainte s-o lase să cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul lui Helen sună. Telefonul lui Stridie sună. Mona oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am putere de viață și de moarte. Pur și simplu nu pot să fac nimic. Nu încă. Și poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice, și-mi dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul nostru, candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cea de toate zilele se numea curaj... Evgheni Evtușenko din poemul Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vîntul ăsta obraznic face Mihai un gest cu capul spre fereastra zgîlțîită de vînt, apoi, înainte ca femeia să-i răspundă în vreun fel, se întoarce. Vrea să treacă de partea cealaltă a autoservirii și dă colțul, încercînd să se strecoare printre capătul raftului și o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ești în luna a doua. Cîți ani ai?" "Treizeci și nouă..." "Mîine te prezinți la circa de care aparții să te ia în evidență; te notez și aici, să știi." "Doamnă, să vedeți, să..." a încercat mama să-i mai strecoare încă un plic cu bani în buzunar. "Vrei să chem Procuratura? Mîine întreb la circa de cartier dacă te-ai prezentat. Ești liberă." Tata a vrut s-o bată: dăduse bani la policlinica cu plată, dăduse și un plic iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci, o aude pe femeie vorbind așa locuiești... Interesant! Doina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sufletul cernit, deodată, învăluind-o într-o mare fericire. Ar fi vrut să-l invite înăuntru, dar tînărul i-o luase înainte: Plec. Știu că, de-acum, trebuie să sosească domnișoara de la facultate... L-a văzut cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din fier forjat și se pierde în lapoviță, ca o umbră. A închis și ea ușa, apoi, cu greu, pe rînd, a dus traistele în bucătărie. Doamne, copilul ăsta-i nebun! a exclamat, desfăcînd baierele traistelor. Maria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul. Atunci, a surîs femeia poate vrei sticla cu totul, e pe jumătate. Mulțumesc! a încuviințat Lazăr, strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi s-a trezit la zece. Și-a amintit de banii cîștigați și i s-a făcut teamă. A plecat de la cămin, aiurea, pe străzi, cu opt mii în buzunar. Se apropia Crăciunul, forfotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer. Microbuzul se strecoară greoi prin mica piață din fața spitalului, în care se adună capetele a șase străzi, plus șoseaua de centură a orașului, ce taie piața într-o margine. Grăbit, un bărbat trece printre mașini, făcînd un gest nervos către milițianul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe unde ieși mai repde. Unul e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog, batista rămîne Maria cu mîna întinsă. Batista de suflat nasul. La propriu, că la figurat, voi bărbații știți să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din Venezuela masturbase o femeie într-un mare fel. Carol, nefiind o cunoscătoare în materie, găsi că descrierea e de-a dreptul excitantă și, mai mult decât atât, revelatoare, din punct de vedere tehnic. Lăsă cartea deoparte. Mâna i se strecură pe sub cuverturi, prin crăpătura cămășii de noapte, săltând-o. Își cuprinse vulva și o frământă puțin. Un deget i se strecură între labiile încrețite, pătrunzând în vaginul lubrifiat. Sentimentul de putere o făcu să se înfioare până în vârful unghiilor vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dreptul excitantă și, mai mult decât atât, revelatoare, din punct de vedere tehnic. Lăsă cartea deoparte. Mâna i se strecură pe sub cuverturi, prin crăpătura cămășii de noapte, săltând-o. Își cuprinse vulva și o frământă puțin. Un deget i se strecură între labiile încrețite, pătrunzând în vaginul lubrifiat. Sentimentul de putere o făcu să se înfioare până în vârful unghiilor vopsite de la degetele picioarelor. Sigur că era conștientă de act în sine, dar senzația de eliberare, de a fi scăpat de urcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a lenjeriei elastice. Ajunsă pe un culoar pe care nu se mai afla nimeni, Carol își desfăcu șlițul pentru ca mâna să i se strecoare înăuntru și să poată pipăi interiorul umed. Dumnezeule! Era acolo, mai mare ca oricând! Să fie oare de vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]