2,072 matches
-
în țara mea, cu ani în urmă, câțiva bodyguarzi (bodyguarzii lui pește), adunați în holul de la intrarea în sală (în loc să stea fiecare la postul său de observație ca să păzească Muzeul Satului), poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
proiectați cei doi e auriu, - iar îngerul este și mai auriu, mai deschis la culoare, - reflex divin. Fețele fecioarei și îngerului sunt nediferențiate. Este expresia caracteristică începutului de secol 14. Cum sunt la Giotto. Nu gravitate; ci absența oricărui sentiment strident uman. Psihologie nu există încă în acest veac. Ca fizionomie, fecioara și îngerul sunt sincroni. Pelerina îngerului, coada părului lăsat să cadă pe spate, sunt încremenite în vârtejul presupus al sosirii... Precipitarea a lăsat loc doar unei fixități supranaturale... * Gentile
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții și fantasme ale simțului comun. După cum se pronunța Polonius în legătură cu
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
numit primul amoralitate. Acel dincolo de bine și de rău, aplicat de data aceasta tipologiei în roman, în cazul incendiar, nu rareori expediat sau clișeizat, banalizat, turtit în cutia unei moralități previzibile, convenționale, a tânărului, dezordonatului, încărcat de contradicții și reflexe stridente, student petersburghez, cel ce îndrăznește să urmeze modelul napoleonian în crearea propriului destin, modelul celor puternici. Al celor aleși. Nu, bineînțeles că nu e locul și nu avem nici spațiul necesar pentru a aprofunda această temă sau acest nou concept
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
încropite, naive, în sensul rău al cuvântului. Prin nevoia de adevăr, dar și prin lupta, efortul și dovada acelei moralități superioare care, încă odată, se arată, se proclamă azi din atâtea guri închise, încleștate, la orizontul unei confuzii și decadențe stridente a valorilor artei, științei și literelor continentale. Un eseu care, alături de altele, nu prea multe, de la noi sau de aiurea, ne leagă de acel trecut imperial al Europei, de acel „regat al spiritului”, pe care îl invocă Faust. Și autorul
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
uriașe trebuie depuse pentru a întemeia și a ține în viață o revistă de cultură, mai cu seamă în orașe lipsite de tradiție, ce nu sunt deloc prietenoase cu adevărații creatori și unde edilii se dau în vânt după carnavaluri stridente și kitschoase. Scriind despre aniversare, Angelo Mitchievici amintește un episod neplăcut: „În încercarea, aș îndrăzni să spun, dramatică, de a oferi un sprijin financiar într-o situație de criză pentru revistele de cultură, domnul Nicolae Manolescu, președintele USR, ascultă stupefiat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2791_a_4116]
-
întâmpla să o găsești blocată de alte mașini, ai căror proprietari le-au parcat "unde le-a venit" (așa cum se balegă vacile "unde le vine"). În autobuz, liceeni cu figuri golănești, îmbrăcați în haine ostentativ-jegoase, comunică între ei prin țipete stridente, emise uneori chiar lângă urechea ta, ca și cum tu n-ai fi om, ci o bară de susținere sau un compostor. Din difuzoarele plasate în tavanul autobuzului răzbat chicotelile și glumele (cu rare excepții) stupide ale altor tineri, care, aflați la
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
unui rîu calm. Ritmul vorbelor e așezat, fără tresăriri patetice, Nicoleta Baciu avînd o cumințenie senină, de ființă aflată cu un picior dincolo de lumea efemeră. Ți-e cu neputință să ți-o închipui intrînd în polemici aprinse pe seama unor probleme stridente, pentru simplul motiv că reticența cu care contemplă valea plîngerii moderne o face imună la stridențe. De aceea, Nicoleta Baciu e mai mult vestală decît scriitoare în acest volum, părînd însuflețită de o sapiență de factură hristică. Cunoașterea pe care
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
descoperi însă un înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri" și nici în alte publicații literare. Ele relevă (cînd nu sînt simple forme de manifestare ale imposturii) interesul aproape exclusiv al autorilor pentru imaginea stridentă, chestiunea conținutului propriu-zis fiind, în concepția lor, absolut secundară" (Aurel Martin). Sau: "Influența suprarealistă se manifestă uneori cu o violență surprinzătoare.(...) Fără îndoială, literatura noastră contemporană trebuie să poarte semnul epocii pe care o trăim. Este firesc ca opere ale
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
șansele unei făpturi noi, posesoare a unei utopii personale, diferită de cea colectivă ori chiar opusă acesteia, se iscă atari stihuri ale neverosimilului mîntuit: "aș fi luat înfățișarea oricui cuiva/ deși abaterile imperceptibile ale măștilor înconjurătoare/ se risipeau în aerul strident/ cu maxilare kilometrice hiperbolice dar terestre// aș fi zis punte peste abis" (Acceptarea inițială). Sau cu sesizante implicații ale stării conflictuale, ale vehemenței istorice care-l animă, subiacent, pe poet: "se înțelege oare de la sine/ că poetul/ nu e decît
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
tovarășului Leonid Ilici Brejnev, toate posturile de radio difuzau muzică deprimantă, la școală învățătorii își exprimau doliul prin îmbrăcăminte neagră, discursuri patetice și apostrofări ale elevilor nu prea triști. Mama se dusese la grădiniță îmbrăcată în haine albe, cu gura strident rujată, provocându-le un șoc directoarei și reprezentantului Ministerului Educației. Iulian retrăia scena groaznică a coborârii coșciugului greu în mormânt, gândindu-se că războiul nimicitor poate începe din clipă în clipă" (din capitolul al zecelea, Spidola). Dacă în primele opt
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
Andreea Deciu Operațiile de schimbare de sex nu mai surprind astăzi pe nimeni, cel puțin nu în măsura în care ar fi șocat cu un deceniu sau două în urmă. Și totuși, există o aură de licențios și strident neobișnuit asociată încă inevitabil unei asemenea transformări identitare. În primii ani de studii doctorale am descoperit, în bibliografia obligatorie, numele unui de cercetător în domeniul retoricii, pe nume Donald McCloskey, autor de texte interesante despre retorica științei, în particular retorica
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
deMihai Minculescu, Polirom, 2001 Capul schimbat al artistului Obsesie rusească (șolohoviană, ar zice unii), de fapt, obsesie a lumii estice și orientale, guvernate mai mult de întâmplare decât de logică, "soarta unui om" are muzica ei. O melodie tragică sau stridentă, fugitiv jucăușă uneori, cu polifonie armonioasă sau nu. Cu atât mai mult, distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare la realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
331 în Piața Aviatorilor/ uitând de mulțimea de blocuri ghemuite sub burțile norilor/ și dezvelind o savarină mă pregăteam s-o strecor pe sub mustață agale/ când deodată cu cine credeți că fac cruce în cale:/ un fel de tonetă fardată strident cu gust de bazar/ plină cu oglinzi, furcoaie, scobitori și produse tip aprozar/ maiakuri chiuvete jartele/ tricouri cu moaca lui pele/ prafuri de copt daracuri de lână/ brice invizibile pentru barbă spână" etc. La fel se întâmplă în multe alte
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
cred că am mai pomenit...", își începe o frază ,alertă și ironică" naratoarea, care se întreabă retoric altundeva: ,Dar ce-i ăsta, jurnal?" Să admitem că romanul are structură și formă diaristică: de ce, atunci, totul este atât de fals, de strident, de inadecvat? Cum se justifică incultura unor personaje din lumea Literelor, care este secretul șuvoiului de agramatisme revărsat din filele romanului-jurnal? La nivel lexical și gramatical, Legături bolnăvicioase e o superbă colecție de perle, în sensul umorului involuntar. Fragmentele scabroase
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism ce înflorea trudnic din vermină, mizerabiliștii noștri actuali, între care Adrian Aluigheorghe, sunt mai apropiați de autorul Cîntecelor negre cu al său coșmar imaginativ, cu a sa coliziune stridentă, continuă, a contrariilor. Poetul în discuție dă glas unui astfel de inconformism acut: Noi avem chipuri de argilă și priviri emailate, / noi suferim de boala clasei muncitoare, / noi bem bere trezită cu înjurături alcoolizate, / noi avem bube pe limbă și
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
eliberat încă din captivitatea acelui fenomen pervers și degradant numit Cîntarea României. Elogiul ipocrit al ,,puterii de creație a poporului", localizarea acesteia în oricare altă parte, însă în nici un caz în spațiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic și ideologic, muncii de creație calificate și sistematice, clamarea unicității, a programului genetic irepetabil și transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi cartea". Poate sigur așa s-ar întîmpla! Urmează parabola cîlțoasă sintactic și stridentă ca un disc tocit de atîtea reluări a creatorului/ Dumnezeu care-și trimite creația în lume și un fel de morală finală de-a dreptul năucitoare, scurtă și cuprinzătoare, apodictitcă, așezată drept în mijlocul paginii: "Dumnezeu cu visul/ și omul cu
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
tragică jucată în spatele cortinei. Cum spuneam, tensiunea psihologică a romanului este un punct forte, dar mai important mi se pare totuși darul de povestitor al autorului. Narațiunea curge nestingherită, nu se împiedică de experimente stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
omora nevasta și încă patru persoane cu lovituri de secure. A aruncat ziarul. „Mai niciodată nu se întâmplă nimic“, avea să-i spună Bruno, după ani de zile, „chiar dacă ciuma decimează o regiune întreagă din India.“ Vedea iar fața fardată strident a mamei spunând: „Ai venit pe lume fiindc-am fost neglijentă“. Curajul, da, curajul îi lipsise atunci. De n-ar fi fost așa, și-ar fi găsit sfârșitul într-o cloacă. Mamăcloacă. Și deodată, spuse Martín, am avut senzația că
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
paradox: Traian Băsescu s-ar înțelege mai bine cu președintele Parlamentului European decât opozanții săi. Deutsche Welle vede entuziasmul pentru Statele Unite ale Europei ca pe un punct comun între șeful statului român și președintele PE. Paradoxul care a fost mai strident ca oricând este că președintele Traian Băsescu, cu entuziasmul său pentru Statele Unite ale Europei, s-ar înțelege mai bine cu Martin Schulz decât opozanții săi. În orice caz, miza socialistului german a fost ca diferențele de substanță dintre rivalii politici
DW: Băsescu s-ar înțelege mai bine cu Schulz decât opozanții săi by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41476_a_42801]
-
strict al deschiderii, cît și după aceea, în intervalul de vizitare. Iar acest fapt nu se datora doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși, a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului și în geografia mai largă a fenomenului. În pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția avea toate calitățile unui autentic
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
inepuizabilă, legitimată de naturalețea incipitului, dar și de epilogul sugerat prin tușe simbolice. Important pentru rigoarea și stilul "crochiurilor" este că Tania Lovinescu nu amestecă poezia cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede în fiecare povestire (cu excepția câtorva, ceva mai discursive), Tania Lovinescu
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
dată exact invers. Când vrea să ne facă să râdem, ne vine să plângem, iar când vrea să ne facă să plângem, ne vine să râdem. Naivitatea poeziei ei nu este înduioșătoare, ca aceea a versificărilor lui Ienăchiță Văcărescu, ci stridentă și enervantă. Gabriela amestecă inoportun planurile - al poeziei și al vieții - cu nonșalanța cuiva care pune în aceeași sacoșă buchetul de flori și pachetul de salam: "April e o splendoare/ În explozie de floare/ Dar drama-i plagă, doare/ De
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
idilic, mai puțin construcția de pe teritoriul românesc. în timp ce ungurii făcuseră, cu exact aceleași sume provenind de la U.E., o adevărată bijuterie, un loc de care să-ți aduci aminte cu plăcere, românii au înalțat, de mântuială, un fel de baracă boită strident pentru că, nu-i așa, "oricum e o clădire provizorie". Pus în această situație penibilă, dl. Isărescu și-a manifestat vizibil nemulțumirea, însă reprezentanți ai propriului cabinet i-au răspuns prin disprețuitoare ridicări din umeri! Pentru dl. Săpunaru, încropeala de la graniță
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]