2,032 matches
-
de altă dată... cu cine seamănă povestea mea, oare a fost poveste? Greșită-n timp, în așteptarea comisionului corectura-i gata. E ora patru rătăcită-n noapte, lumini și umbre alterate, presimțiri sumbre din alte milenii. La marginea lumii cântă strident cocoșii lansează unde premature în aer sunete, emoții, culori, simțuri vuiesc doar prin percepții. Dacă nu ești, tu ele nu există!
R?t?ci?i by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83708_a_85033]
-
glas scăzut și plimbîndu-se printre rînduri, Înainte și Înapoi, trecînd pe lîngă toate băncile și Îndemnîndu-i pe toți să cînte, mai tare, mai tare, vă rog; și Juan Lucas simte că aude lîngă el ceva ca un scîrțîit Îngrozitor, glasul strident al Armindei care urlă În loc să cînte, fără să se teamă de ridicol și mai aude un glas minunat de partea cealaltă: glasul lui Susan, care cîntă Încetișor și are un timbru foarte plăcut, de parcă ar crede că Dumnezeu o ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
în caiet în legătură cu exercițiul care îi dăduse atâta bătaie de cap. Profesorul urmărește cu atenție. “Ei, ce părere are clasa?” Câteva mâini se ridică din mulțime însă, aproape în același timp, un zgomot înfundat se aude dinspre ușă, apoi răsună, strident, țăcănitul metalizat al unor tocuri care se îndreaptă vertiginos înspre o altă direcție. Paul Alexandrescu, aflat undeva în vecinătatea rândului de la perete, merge către ușă și, cu o mână sigură, o deschide. După care spune tare, ca să fie absolut sigur
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
era cine știe ce de frumoasă, ci doar drăguță. Avea însă un trup superb, subțire, fin, era elegantă și mi se părea fermecătoare. Dar când venea lângă mine mi se părea urâtă, pentru ca mai apoi să-și schimbe imediat expresia. Se machia strident, de parcă ar fi bătut-o cineva. Bărbații o remarcau imediat, lucru pe care ea și-l dorea cu ardoare. Când se demachia, era și mai urâtă. Niciodată nu părea să fie în formă și întotdeauna era imprevizibilă; nu știai când
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de bine. Dar la plecare îl sărută pe țeasta care se vindeca. Te iubesc, Marker! El încercă să se ridice și să se țină după ea. Karin îl opri, mângâindu-l și liniștindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Așteptă până se apucară să spele vasele ca să-i pomenească de e-mail. O prostie, de fapt. Erau împreună de atâta timp, încât orice încercare de a simula un ton natural nu făcea decât să scoată în evidență lucrul acela, mai strident decât intenționase. Ea bănui imediat despre ce era vorba. Credeam că te apuci de cartea despre memorie. Că voiai să depășești... Părea exasperată sau poate că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să identifice nici una. Nu prea departe, mai înăbușit, auzea zumzetul mașinilor de pe Interstate 80 care vâjâiau ca niște baloane sparte. Deschise ochii: era tot în Kearney. O centură comercială modestă, încadrată de o pădure de sequoia metalici încărcați cu panouri stridente, vesele. Obișnuita gamă de francize - motel, benzinărie, magazin universal și fast-food - asigura pelerinii care s-ar fi nimerit pe-acolo că ajunseseră într-un loc la fel ca oricare altul. Progresul avea să facă în sfârșit ca orice loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plimbare. Zic că fundalul arată mai bine aici. E mai pitoresc sau așa ceva. Polițaiul dă din mâini ca un dirijor, arătând ce și unde s-a întâmplat, dar e total aiurea. Total fals. Mark îi spune, poate un pic cam strident. Tracey îi ordonă să tacă din gură. Începe și el să țipe la ea: cum dracu’ o să recunoască locul persoana care l-a găsit și cum o să iasă-n față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și este foarte diferită de Eric. În prima lună nu face diferența dintre noapte și zi. Mai exact, ziua doarme și noaptea stă trează. Împreună cu noi. Apoi, plânsul ei nu este deloc muzical și dulce ca al lui Eric, ci strident, puternic și imperativ. Din fericire, Eric nu pare să audă și nu se trezește noaptea. Începe numărătoarea inversă și la doctorat, așa că trebuie să adun fișe, notițe, materiale, idei și să încep o muncă susținută și constantă. Și aici vine
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
pune nicio clipă problema că nu mă pot concentra, că n-aș putea lucra în zgomot sau cu întreruperi. Lucrez oricum, câteodată și cu ambii copii în brațe. Dar se poate și mai rău. Toto are niște colici îngrozitoare. Țipă strident, se zvârcolește, își strânge piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase glasul, pasul și măreția cu banalitatea obosită și brutală a zeci de milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor, le arătase calea ce-o vor urma toți, spaima și groaza ce-i vor Învălui pe toți - pentru toate acestea stăteau În fața ei tăcuți, singuri și Înspăimîntați. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și am auzit vapoarele ce pluteau atunci pe rîu. Și dintr-odată m-a cuprins din nou un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de o lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a unei meserii din care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de pierdut cu tine! Dacă ai chef să... plătește-mi, dacă nu, cară-te dracului de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Otto! Nu ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai să te superi dac-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
turiștii“ - grupul de treizeci de femei, numai profesoare din școlile de stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din restaurantul hotelului elvețian mic și liniștit În care locuiau. Acum se adunaseră În holul alăturat: glasurile lor ascuțite, stridente și tăioase, pline de nerăbdare, se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei vibrate. Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iute al rațelor sălbatice trecînd peste vasul său În Înaltul cerului, În zbor rapid și drept, ca niște proiectile. Pescăruși mari și grei, de un soi și de dimensiuni nemaivăzute, plutesc pe deasupra vasului În cercuri largi scoțînd țipete ciudate și stridente. Păsările mari se Înalță pe aripile lor puternice și lucioase cu picioarele strîns lipite de trup; sau se aruncă și se rostogolesc prin aer, lăsîndu-se pe apă cu bătăi mari de aripi și cu zarva țipetelor lor obsedante: parcă orchestrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda dispăruse din locul unde se afla el. Chiar deasupra lui se auzi o sonerie. Apoi vocea Stridentă a unui bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului său, realiză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o falliti. Este o alegere, pe care n-o putem amâna, și este un aut aut valabil pentru toți creștinii, de vreme ce există o vocație universală la sfințenie; cu toate acestea, contradicția acelui preot, care nu tinde la sfințenie, apare foarte stridentă și totodată absurdă. Pentru niciunul dintre creștini sfințenia nu este o aventură facilă sau un exercițiu ușor; ea este mai de-grabă o experiență, care cere renunțarea totală și angajarea fără nici o rezervă. Dar, pentru un preot, este altceva. Deosebit de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în recitarea versurilor, toți îl ascultă, primar, prefect, parlamentari care cordial și (puțintel) electoral se întrețin cu lumea, toți se opresc din vorbele lor, din discuții, din observații, din replici cam mondene și politicoase, toți ascultă izbiți de vocea lui stridentă, de acutele lui prea peste poate, ascultăm ușor vinovați și pe urmă mai departe mergem noi, ne înghesuim comemorativ, din poze ne privesc figuri tinere, foarte tinere: "indiferent de naționalitate au fost loviți de glonț", spune mai marele camerelor jupuite
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]