1,490 matches
-
adeseori. Lăsată de mașteră să toarcă, fecioara se vede nevoită să urmărească ghemul de lână asemenea unui animal călăuză în legende. Casa de pe cealaltă lume la care o conduce ghemul aparține Sfintei Sâmbete și aici fata va depăși probele consacrante. Strigoiul care o curtează pe fecioară în alt basm, ca întrupare a haosului anihilant, este deconspirat cu ajutorul unui ghem de lână care se desfășoară până la mormântul acestuia. Și anularea ghinionului poate fi făcută printr-un ghem, firul conținând în sine atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mediul scabros, până la momentul inițial al creației, când haosul era redus la tăcere. Pătrunderea pe jumătate în infern, asemenea lui Mistricean în șarpe, sugerează natura duală a neofitului, mort pentru comunitate (în basm această stare e decodată malefic, în ipostaza strigoiului) și ca persoană infantilă, dar puternic animat de sensurile sacre, atât în decursul inițierii, cât și ulterior ei. Pântecul teluric cu vitalitate consumată este alteori suplimentat simbolic cu ritul îmbrăcării neofitului în piei de animale: „Pe biata împărăteasă a fost
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înglobează în totalitate fecioara transfigurată vegetal. Eroul trebuie să dobândească această floare și să modeleze fast dezvoltarea societății. Metalul apotropaic formează un alt instrument cu simbolistică masculină, cu care împăratul strămută floarea de aur ivită pe mormântul fetei ucise de strigoi: „... văzând-o așa de minunată o tăie cu un briceag de argint, o luă cu el la palatul și o puse într-un pahar cu apă în odaia lui de culcare” (Mihăilești - Vlașca). Interdicția luminii diurne face ca fata din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Stăteam Întins și priveam stoic tavanul. O cutie de chibrituri a traversat Încăperea, plutind de la ușă pînă-n baie. M-am ridicat, cu inima bătîndu-mi puternic. „Ike Bătrînu’, dealerul!” Adesea Ike se strecura În casă și-și manifesta prezența ca un strigoi, aruncînd ceva sau bătînd În pereți. Ike Bătrînu’ a apărut În ușă. - Ce mai faci? a-ntrebat. - Nu prea bine. Am friguri. Am nevoie de-o doză. Ike a dat din cap. - Mda, a-nceput. Morfina merge la fix pentru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu lună, fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
albă", a doua de "marmură roșie" iar cea de a treia de "marmură neagră", în aceasta din urmă "gândirea întemeietoare a geniului n-a putut să întemeieze decât un suflet mort". Tot sub semnul acestui cod este discutat și poemul Strigoii, cel cu "atmosferă gotică", în care "cuplul este descris ca unitate mistică a două principii complementare". Bătrânul mag cunoaște transcendentul, privirea lui "în oglinda neagră face posibilă vederea magică". O altă variantă a "locuirii în oglinda neagră" este nemoartea, ilustrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
loc fiecare comentariu aplicat asupra textelor individuale. Rugăciunea unui dac, din care se citează amplu este, în concluzie, capodopera unui "nihilism filosofic teribil", este "punctul cel mai înaintat într-o metafizică a haosului și a disperării". Se punctează poemele Gemenii, Strigoii, cu stăruință asupra Odei (în metru antic), o odă a geniului "mistuit de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului. Atragem atenția că Înger și Demon nu e nici pe departe cel mai greu poem eminescian pentru un editor: locul acesta îl deține poemul Strigoii, cum se va vedea)" sau, pentru Luceafărul; Virgula după chip de lut (care apozitează: tu, chipule de lut) este prezentă încă din Convorbiri literare (care preiau, însă, Luceafărul din Almanah după ieșirea poetului din viața civilă) și face carieră prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Păsărica” apărută în numărul 1 din 14/26 februarie 1849, ea nu este semnată de autor, dar Alecu Hurmuzaki a adăugat la sfârșit următoarele cuvinte: „Ieșită din condeiul unuia dintre cei mai slăviți poeți românești”. Au urmat apoi poeziile: “Lăcrămioara”, “Strigoiul”, “Adio Moldovei”. Din Constantinopole el a trimis apoi un nou ciclu de poezii însoțindu-le cu un studiu în formă de scrisoare. Din noua serie de poezii populare trimise de Vasile Alecsandri făceau parte: “Codreanul”, “Toma Alimoș”, “Blăstămul”, “Sburătorul”, “Serbu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
reproducerea ieftină a tabloului lui Ilia Repin, "Edecarilor de pe Volga" din salon, alături de portretul unei boieroaice din zonă, rătăcit pe acolo nimeni nu știe cum și când. Tot ea ne spunea în nopțile de vară extraordinare povești cu stafii și strigoi ce se ascund pe la colțurile caselor pentru a-i speria pe copii. Când eram adolescent, izbuteam să recreez acolo ceva din "satul" descris de Marin Preda în Moromeții, înainte de sosirea colectivizării. Dumnezeu să o odihnească în pace! 10 februarie 2003
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
topit instantaneu. Eleonora este doctorandă în antropologie, originară dintr-un sat din Oltenia de sub munte, rămas în caietele Școlii Sociologice din Bucuresti, interesând generații succesive de etnografi. Eleonora îmi povestește despre calul trecut peste mormântul celor bănuiți că ar fi strigoi sau despre preparatele vrăjitorești făcute de bunica ei pentru a o apăra de deochi și ielele relele toate astea în anii 70 ! Revin și spun că toate discuțiile purtate cu ea ne poartă mai devreme sau mai târziu către nostalgia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poporul român și minoritățile naționale. De la înălțimea postului pe care-l ocupa și-a servit cu abnegație poporul, ducând o acțiune neobosită pentru ridicarea prestigiului țării și afirmarea pe plan internațional a Republicii Populare Române.“ (România liberă, 10 ianuarie 1958) Strigoiul nuclear: acad. Horia Hulubei (nota V. I.) „Fiecare din noi a urmărit cu multă atenție desfășurarea istoricului Congres de la Moscova al Partidului Comunist. Lucrările lui au arătat că în Uniunea Sovietică știința și tehnica, puse în slujba omului, se vor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
încerca uneori să facă reconstituirea din cenușa rece a căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și zise: oricum lucrurile se vor aranja bine. Nu o să-mi fie niciodată mai rău ca la un strigoi singuratic. E ușor să greșești când te simți obosit de atâta așteptare. Trebuie să îți găsești locul meritat în societate și să fii gata să înfrunți ca orice altă ființă umană toate încercările vieții. Îi veni în minte un proverb
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spune moș Radu, un gropar dintr-un târgușor nord - moldovenesc. Evident, „moș Radu era antisemit” - spune autorul nuvelei ; el „dădea asigurări că jidanii se hrănesc cu sânge de creștin și că, În groapă, ei stau cu fața În jos”, ca strigoii (100, p. 150). 267. The Jew in the Modern World. A Documentary History, compiled and edited by Paul Mendes-Flohr & Jehuda Reinharz, Oxford University Press, New York - Oxford, 1995. 268. Max I. Dimont, Evreii, Dumnezeu și Istoria, traducere de Irina Horea, Editura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
M. Froimovici; Secretar general al Comunității evreilor - Gutman Iancu; Președintele CDE Huși - Dr. Zambilovici Zaharia; Președinta Secției femenine a CDE Huși - R. Berall”: „Dizolvarea imediată a comisiei interimare a Federației comunităților evreești din România și Înlăturarea din conducere a tuturor strigoilor trecutului În frunte cu Dl. Wilhelm Filderman”. După cum se vede, comuniștii evrei Începuseră să folosească de minune limbajul vindicativ al acelor timpuri, folosit cu sârg de „patruclasiștii” noștri. Pe 22 iunie 1947, membrii de vază ai Comitetului Democratic Evreiesc din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se auzea În spatele meu; s-ar putea să fi venit dinspre tânărul Rjevuski, cu care eram coleg la lecțiile de dans, sau dinspre Alec Nitte, care Își va dobândi un oarecare renume, peste un an sau doi, pentru fenomene cu strigoi, sau dinspre unul din verii mei. Treptat, În timp ce glasul ascuțit al lui Lenski recita mai departe, Îmi dădeam seama că, cu câteva excepții - de pildă, Samuel Rozov, un coleg de școală sensibil -, auditoriul Își bătea joc pe ascuns de spectacol
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pătrar de veac, vrajba și crima n-au ostoit în Moldova. De-ar avea zidurile aistea glas să povestească câte grozăvii s-au petrecut în Cetatea Sucevei... Moldova căzuse sub greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte bântuiau și hohoteau în turnul cel mai înalt al cetății, de ți se ridica părul măciucă... Taica, vânat de frații ce umblau să-i facă de petrecanie, a fugit în Transilvania la Iancu Corvin de Hunedoara. Maica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se crucește de apărătură și se trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce cu limba, îl liniștește boier Alexa așezând un felinar pe brațul unei cruci. Strigoii-s fum. Eu m-aș spăimânta mai abitir de om om în carne și oase... Luna, strecurată printre nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase? Negrilă, înfiorat, cât de frică, cât de frig: Iaca pentru ce dârdâim la miez de noapte în țintirim! Strigoii zgreapțănă să iasă din coșciuge, salcia în noi cât stânjenul... și tot la fofoneață ne stau gândurile. Dracu' s-o ia de fofoloancă; cât îi de mică o aia și te bagă-n draci afurisita, de parc-ar fi "Regina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fel de Hiroșima curățată de dărâmături. Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă lume. Poate de aceea am și încercat atunci sentimentul că eu de fapt am murit și doar mă întorc după un timp, pașnic strigoi de zi în chip de banal călător ITB, în locurile în care am trăit cândva și pe care nu le mai recunosc. Nu mai găsesc nimic din ceea ce mă așteptam să găsesc: străzi, case, biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]