1,237 matches
-
știut să descrie asemeni lui văile și munții, pădurile, apele și păsările, zăpada și primăvară. Opere: "Aș Terras do Demo" (Țară Diavolului) și "Malhadinhas". Aceste două volume se numără printre cele mai bune povestiri din literatura portugheză. Stilul lui Aquilino, stufos, adeseori prea puțin suplu, este o creație a unui gen care, inspirat sau nu de el, va fi dus mai departe de scriitorul brazilian Guimaraes Roșa. Dar lumea lui Aquilino a murit cu excepția câtorva epigoni, cum este Jorge Reis.
Aquilino Ribeiro () [Corola-website/Science/314318_a_315647]
-
iar coada de 15-30 cm și o greutate de 0,680-2 kg. Longevitatea = 5-10 ani. Corpul este alungit, zvelt, mlădios. Capul este relativ mare; botul ascuțit. Urechile sunt destul de mari, de formă triunghiulară, cu un vârf rotunjit. Coada lungă și stufoasă; lungimea sa este de aproximativ ½-⅔ din lungimea corpului + capului. Jderii au o blană de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, mai închisă pe picioare și pe vârful cozii; pieptul este gălbui, portocaliu sau alb. Craniul este îngust și alungit. Formula dentară: I
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
capreolus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), jder ("Martes martes"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), viezure ("Meles meles"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), dihor ("Mustela putorius"), arici comun ("Erinaceus europaeus"), pârș cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), pârș de stejar ("Eliomys quercinus"), pârș de alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarece săritor de pădure ("Sicista betulina"), liliacul de ziduri ("Vespertilio murinus"), liliacul târziu ("Eptesicus serotinus"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"); Păsări: uliu porumbar ("Accipiter gentilis
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersii"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), chițcanul de apă ("Neomys fodiens") sau chițcanul mic de apă ("Neomys anomalus"). Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
crucigea"), veveriță ("Sciurus carolineansis"), orbete ("Nannospalax leucodon"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul târziu ("Eptesicus serotinus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul de ziduri ("Vespertilio murinus"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), șoarece săritor de pădure ("Sicista betulina"); Păsări: cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), vultur pleșuv sur ("Gyps fulvus"), corb ("Corvus corax"), șorecarul comun ("Buteo jamaicensis"), mierla de piatră ("Monticola saxatilis"), forfecuță gălbuie ("Loxia curvirostra
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
doi ca demnitate după Ambasada din Londra". În 1857, slujba lui a luat sfârșit și familia Hawthorne a călătorit în Franța și Italia. În timpul când a fost în Italia, Hawthorne, care era mereu proaspăt bărbierit, și-a lăsat o mustață stufoasă. Familia s-a întors la The Wayside în 1860, și în anul acela a fost publicată The Marble Faun, prima lui carte din ultimii șapte ani. Sănătatea lui șubredă l-a împiedicat să mai termine mai multe romane de dragoste
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
operație de cupare a urechilor a făcut parte din standardul rasei pentru competiții). Ca o trăsătura caracteristică rasei, pentru toate varietățile existente - standard, uriaș și pitic - părul de pe față este foarte bogat; acești câini au barbă, mustăți și sprâncene foarte stufoase. Gâtul este lung, musculos și suplu, fără riduri, iar pieptul este puternic pronunțat, bine învelit în musculatură. Spatele este drept, scurt și ușor înclinat posterior. Lungimea corpului este egală cu înălțimea la greabăn. Părul dublu stratificat este aspru, cu o
Schnauzer uriaș () [Corola-website/Science/323466_a_324795]
-
documente ca având loc „la Bosworth” decât în 1510. Foss a fost numit de English Heritage ca principal susținător al lui „Redemore” ca loc al bătăliei. El sugerează că numele provine din "Hreod Mor", un termen anglo-saxon ce înseamnă „mlaștină stufoasă”. Bazându-și opinia pe arhivele bisericești din secolele al XIII-lea și al XVI-lea, el consideră că „Redemore” era o zonă mlăștinoasă aflată între Ambion Hill și satul Dadlington, fiind aproape de Fenn Lanes, un drum roman care parcurge regiunea
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii, cea ce a provocat diverse revolte. Spartanii erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă. Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care în bătălia de la Termopile a fost nevoită să
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
pe care acesta le-a făcut, intitulat "Colț de grădină". În imaginea zugrăvită se poate vedea o locuință de o albeață sclipitoare așezată în fundul curții, grădinuța casei fiind plină de zarnacadele, albăstrele și garoafe care se ridică semeț din iarba stufoasă. Grădinuța a rămas memoriei doar pe pânza lui Apcar, deoarece astăzi se poate vedea în realitate doar o casă oarecare prin care se intră în casa veche. Copil fiind, a urmat cursurile școlii primare din mahalaua Caimata în perioada anilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
fizionomia bărbatului că viața sa nu a fost ușoară și a muncit din greu. Ochii sunt obosiți și fața este interiorizată, fapt ce contrastează cu alura energică a trupului. Din cromatica întunecată a lucrării se remarcă fruntea largă cu sprâncene stufoase, chipul albicios, obrajii scofâlciți, albul cămășii și al gulerului. Restul compoziției a fost pictat în negru așa cum este și fundalul care are pe alocuri unele reflexe roșiatice. Lucrarea sobră este plină de spiritualitate și forță. Prin alternarea densităților pastei și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cel mai sus-menționat: Nicolae Zugravul din Lupșa Mare, care a lucrat și la biserica din Julița. Biserica necesită reparații; din păcate eforturile singulare ale unor preoți tineri sunt subminate tocmai de instituțiile care ar trebui să-i sprijine, de birocrația stufoasă și lipsa de interes și profesionalism a unor oameni plătiți să protejeze aceste monumente.
Biserica de lemn din Corbești, Arad () [Corola-website/Science/316774_a_318103]
-
gândaci, învățându-i diverse activități. Jennyanydots își termină numărul de dans, salută celelalte Pisici, dar este întreruptă. Muzică se schimbă instantaneu, si Rum Tum Tugger face o intrare extravaganța ('The Rum Tum Tugger'). Tugger e un motan cu o coama stufoasa și cu pete de leopard pe piept. E foarte capricios și nestatornic, "căci va face cum îi place și nu ai ce-i face". O pisică gri, bătrână și neîngrijita apare și se uită în jur. Este Grizabella. Toate Pisicile
Cats (muzical) () [Corola-website/Science/320291_a_321620]
-
două specii și gâtul este lipsit de pene, la aceste două specii pielea capului și gâtului sunt cutate și de culoare albăstruie-roșiatică. Culoarea pielii se poate schimba după starea nervoasă a păsării. Culoarea penajului este peste tot neagră, lipsind coada stufoasă ca la ceilalți struți, aripile sunt atrofiate. Picioarele păsării sunt deosebit de punternice, având trei degete (Tridactylie), ceea ce le permite să atingă o viteză de 50 km/h. Degetele sunt prevăzute cu gheare puternice ce ating o lungime de 10 cm
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
între urechi, botul este bine conturat, puternic, iar nasul poate fi alburiu, negru sau maroniu. Ochii sunt migdalați, de mărime medie, chihlimbarii, iar urechile sunt mici, triunghiulare, distanțate, cu vârfurile rotunde și în poziție erectă. Coada este potrivit de lungă, stufoasă și purtată pe spate, așa cum se observă la câinii Spitz. Blana este voluminoasă, termoizolatoare, dublă, cu un prim strat pufos des de max. 5 cm și un strat exterior format dintr-un păr aspru, gros, foarte des și mai lung
Malamut de Alaska () [Corola-website/Science/323704_a_325033]
-
operație de cupare a urechilor a făcut parte din standardul rasei pentru competiții). Ca o trăsătura caracteristică rasei, pentru toate varietățile existente - standard, uriaș și pitic - părul de pe față este foarte bogat; acești câini au barbă, mustăți și sprâncene foarte stufoase. Gâtul este lung, musculos și suplu, fără riduri, iar pieptul este puternic pronunțat, bine învelit în musculatură. Spatele este drept, scurt și ușor înclinat posterior. Lungimea corpului este egală cu înălțimea la greabăn. Părul dublu stratificat este aspru, cu o
Schnauzer uriaș () [Corola-website/Science/323730_a_325059]
-
spatele lung, drept. Capul lat, de tip molossoid, este completat cu un bot larg, bordat de buze cărnoase, abundente, cu comisura deschisă. Urechile sunt de mărime medie, de formă triunghiulară, bine acoperite de păr și purtate atârnat. Coada este lungă, stufoasă, purtată lăsat, niciodată pe spate. Blana acestor câini este densă, bogată, dispusă pe 2 straturi, cel exterior cu firul destul de lung, moale și ușor ondulat, care-i dă un aer "ciufulit". Colorit specific: tricolor, cu fondul general negru, prezintă o
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
cu planul botului. Ochii sunt migdalați, în diferite nuanțe de căprui, cu privirea concentrată. Urechile sunt mari, erecte, de formă triunghiulară. Nasul, buzele și urechile sunt de culoare neagră. Se admite și masca de aceeași culoare. Coada este lungă și stufoasă, purtată de obicei răsucită. Blana are firul scurt, este deasă și cu un strat inferior dens, bun izolator. Părul din jurul gâtului este ceva mai lung, formând un guler. Colorit specific: cafeniu- roșcat/mahon, unele nuanțe mai deschise mergând spre auriu
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), viezure ("Meles meles"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor ("Mustela putorius"), veveriță ("Sciurus vulgaris"), liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersii"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), chițcanul de apă ("Neomys fodiens"), chițcanul mic de apă ("Neomys anomalus"). Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârla
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
câini foarte jucăuși, iar salturile pe care le realizează rezultă din faptul că au picioarele din față mai scurte decât cele din spate ceea ce face parte din farmecul său. La fel și coada care este răsucită pe spate și foarte stufoasă. Havanezul este un câine perfect pentru interior, are un program zilnic moderat de mișcare, dar se poate adapta la aproape toate mediile. În cazul în care se fac plimbări lungi prin parcuri, păduri trebuie luat în considerare faptul că blana lor
Bichon Havanez () [Corola-website/Science/325071_a_326400]
-
foarte mobile, iar blana este roșcată. Vânează izolat, în familie sau, ocazional, în haite. Hrana este alcătuită din mamifere precum cangurii mici sau oile. În timpul zilei stă, de cele mai multe ori, ascuns în vizuină. Blana unui câine dingo adult este scurtă, stufoasă în zona cozii și variază în grosime și lungime, în funcție de climă.
Câinele dingo () [Corola-website/Science/324848_a_326177]
-
mică, proporțional, mai mult înalt decât lung, musculos. Capul este lat în comparație cu lungimea, cu stop pronunțat, acoperit de un păr moale și un nas mare, negru. Ochii acestui cățel sunt de mărime medie, rotunzi, de culoare închisă și cu sprâncene stufoase. Urechile sunt mici, ascuțite și ridicate. Coada este scurtă de 12-15 cm, ascuțită la vârf și purtată drept, vertical. Blana este dublă, cu stratul exterior format din păr aspru, drept, lung, de aproximativ 5 cm. Blana are un aspect zburlit
West Highland white terrier () [Corola-website/Science/328537_a_329866]
-
bacalaureat, acest examen care încununează un sistem neperformant. Am lasat școala să mă tâmpească... La școală mă plictisesc teribil pentru că scriu mult, nu sunt încurajat să găndesc critic sau să fiu creativ, lucrul în echipă este aproape inexistent, materia e stufoasă și lucrez după niște manuale vechi, fără grafice sau imagini reprezentative, iar limbajul este unul academic, nicidecum unul student-friendly, care să te facă să-ți dorești să descoperi mai mult. Nu mai zic că informațiile din manualele de antreprenoriat nu
Mesajul unui elev despre Bacalaureat: Simt cum sunt spălat pe creier by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101345_a_102637]
-
ceva cu „expresie și varietate vocală”. Bronson a decis să nu folosească poemul pe care i l-a trimis Poe, „Ulalume”. Poe a trimis poemul apoi revistei "Sartain's Union Magazine", care l-a refuzat pe motiv că este prea stufos. Poe a văzut probabil cererea lui Bronson ca o provocare personală, precum și ca o oportunitate de a-și consolida renumele, mai ales după ce își demonstrase, de asemenea, stilul său oratoric în poemul anterior „Corbul”. „Ulalume - A Ballad” a fost în
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
ca Mănăstirea Ciuflea. Tropar, glasul al II-lea: Condac, glasul al IV-lea: Dionisie din Furna, în "Erminia picturii bizantine" (ed. Sophia, București, 2000, pp. 154, 197) arată că Sf. Teodor Tiron trebuie reprezentat ca militar, cu barba neagră și stufoasă, cu părul până mai sus de urechi.
Teodor Tiron () [Corola-website/Science/335038_a_336367]